CtEDO 01.09.2009 Auto

CARSOULLE c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
01.09.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CARSOULLE c. FRANCE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererilor n 12051/08, 13259/08, 13260/08, 13262/08, 4083/09, 4090/09, 4098/09, 4101/09, 4109/09, 4114/09, 4131/09, 4134/09, 4343/09 și 4151/09 prezentate de Marie Claude CARSOULLE și de alți 13 reclamanți împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află la 1 septembrie 2009 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Jean-Paul Costa, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefevre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători, și Claudia Westerdiek, graffière de secțiune, având în vedere cererile sus-menționate depuse la 5 martie, 11 martie și 23 decembrie 2008, după ce a deliberat, face următoarea decizie de fapt Reclamanții (a se vedea anexa) sunt resortisanți francezi. Ei sunt reprezentai în fața Curii de către M. B. d. Ortoli, avocat în baroul din Nisa. Circumstanele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către reclamanti, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au fost angajai ca ageni contractuali pentru diverse organisme care depind de Ministerul de Interne. Remunerația acestora fiind stabilită prin referire la Convenția colectivă a industriilor chimice, acestea aveau obligația de a primi o despăgubire de reședință, deoarece numai funcționarii a căror remunerare era stabilită prin referire la Convenția colectivă a comerțului și a industriei chimice erau excluși de la beneficiul acestei indemnizații. În perioada 25 ianuarie - 5 august 2005, reclamanții au adresat Ministerului de Interne o cerere de plată a unei despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a lipsei de integrare a dreptului de reședință în remunerația lor de la preluarea funcțiilor lor și nu au primit niciun răspuns din partea administrației. La 24 iunie 2005, 26 noiembrie 2005 și 28 noiembrie 2005, reclamanții au sesizat instanțele administrative din Bordeaux sau Rouen în vederea obținerii anulării deciziilor implicite de respingere pronunțate de Ministerul landurilor. La 30 decembrie 2005 a fost votată legea finanțelor rectificative pentru anul 2005. La art. 127 din această lege prevedea că, sub rezerva hotărârilor judecătorești pronunțate în instanță și a celor în curs de desfășurare la data de 7 decembrie 2005, funcționarii în situația lor erau considerați a fi fost redistribuiți de la data angajamentului lor pe baza salariilor practicate în comerț și în industrie pentru aplicarea dispozițiilor referitoare la dreptul de reședință și integrarea unei părți din acesta în prelucrare. Prin intermediul acestei dispoziții, publicată în Jurnalul Oficial din 31 decembrie 2005, numeroși agenți contractuali care lucrează pentru Ministerul Transporturilor și Lângă își prezintă remunerația stabilită retroactiv prin referire la Convenția colectivă a comerțului și industriei și, prin urmare, privați de dreptul de proprietate asupra reședinței. În mai multe ordonanțe, președintele celei de-a doua. Camera Tribunalului Administrativ din Bordeaux, 29 august 2007, și președintele Tribunalului Administrativ din Rouen, la 31 iulie 2008, au refuzat să aplice noua lege pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare pe motiv că retroactivitatea sa nu răspundea în mod direct la motive de interes general în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. Pe de altă parte, aceștia au considerat că noua lege trebuia să se aplice de la data intrării în vigoare a acesteia și, prin urmare, au recunoscut reclamantului dreptul de a beneficia de dreptul de a beneficia de dreptul de reședință pentru perioada anterioară datei de 31 decembrie 2005 și acest lucru, în limitele prescripției de patru ani. Trei dintre reclamanți au contestat aceste ordonanțe în fața Consiliului de Stat. Recursurile lor au fost declarate neacceptate la 31 ianuarie 2008 pe motiv că nici unul dintre mijloacele dezvoltate nu a fost de natură să permită admiterea lor. Dreptul și practica internă pertinente La data de 12 mai 1970, 16 octombrie 1973, 19 iulie 1974, 24 octombrie 1985 și 30 iulie 1987. Decretul din 12 mai 1970 se citește după cum urmează: Dispozițiile prezentului decret se aplică (...) funcționarilor și funcționarilor civili de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La art. 127 din Legea finanțelor rectificative din 30 decembrie 2005 se citește după cum urmează: Sub rezerva hotărârilor judecătorești anterioare în forță de lucru judecat și a instanțelor în curs de desfășurare la data de 7 decembrie 2005, agenții Ministerului însărcinat cu echipamentele care intră sub incidența Regulamentului din 14 mai 1973 care reglementează personalul care nu deține laboratorul central al podurilor și al încălțămintei și al centrelor tehnice de prelucrare sunt considerați a fi fost redistribuiți din momentul angajării lor pe baza salariilor practicate în comerț și în industrie pentru aplicarea dispozițiilor privind dreptul de reședință și integrarea unei părți din acesta în prelucrare (...) La art. 1 din Legea din 31 decembrie 1968 privind prescrierea creanțelor asupra statului, departamentele, municipalitățile și instituțiile publice dispun Sunt prevăzute, în beneficiul statului și sub rezerva dispozițiilor prezentei legi, toate creanțele care nu au fost plătite în termen de patru ani de la prima zi a anului care urmează celei în care au fost achiziționate drepturile. Jurisprudență relevantă Înainte ca deciziile interne definitive să fie pronunțate în prezentele cauze, Consiliul de Stat a avut deja ocazia de a se pronunța cu privire la retribuirea dreptului de rezidenă la agenii contractuali de la Õ . Astfel, în hotărârea Soulier din 24 iunie 2005, Consiliul de Stat a acordat reclamantului diferența dintre remunerația pe care o primise și cea pe care ar fi trebuit să o primească în ultimii patru ani, dacă dreptul de rezidență ar fi fost integrat în tratamentul său de la început. Această jurisprudență a fost întotdeauna confirmată ulterior (a se vedea în special Hotărârea Couegnat Hébert din 25 aprilie 2007). GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plâng de refuzul de a acorda dreptul de a beneficia de dreptul de proprietate asupra dreptului de rezidență pentru perioada de după intrarea în vigoare a legii din 30 decembrie 2005. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, ei consideră că intervenția legii în litigiu i-a privat pe nedrept de o speranță legitimă 12, reclamanții consideră că refuzul de a reintegra în dreptul de reședință în salariul lor a creat o discriminare nejustificată la locul său în raport cu alți funcționari. Reclamanții denunță intervenția, în cursul procedurii, a articolului 127 din Legea din 30 decembrie 2005. Ei: la art. 6 alineatul (1) din convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1, care se citesc după cum urmează art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Curtea arată că, în speță, nu au sesizat Consiliul cu privire la o cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele administrative din Bordeaux și Rouen. Cu toate acestea, acești reclamanți susțin că o astfel de acțiune nu avea șanse de succes în măsura în care jurisprudența recentă a Consiliului de Stat, care le era contrară în această privință, era constantă. Curtea consideră că nu este necesar să se pronunțe cu privire la problema neobosirii căilor de atac interne, motivând în orice caz inadmisibilitatea cauzei din următoarele motive. În ceea ce privește partea din litigiu referitoare la perceperea dreptului de reședință pentru perioada anterioară publicării legii în litigiu, Curtea amintește că, în cauza Le Maou și alte 14 c. Franța ((dec.), 13 ianuarie 2009), cu privire la fapte identice cu această specie, Comisia a considerat că reclamanții nu pot invoca calitatea de victimă În sensul articolului 34 din Convenție, întrucât, în această cauză, Consiliul de Miniștri și-a retras în mod expres aplicarea legii din 30 decembrie 2005, pe motiv că retroactivitatea sa încălca dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenție și 1 din Protocolul nr. Faptele prezentei cauze sunt identice cu cele ale cazului Le Maou , și având în vedere jurisprudența stabilită în acest sens de Consiliul de Stat menționat anterior, Curtea nu vede niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită. Prin urmare, această parte a cererii este incompatibilă rațională personae cu dispoziiile Conveniei și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4. În ceea ce privește partea referitoare la refuzul de a acorda reclamanților dreptul de a beneficia de dreptul de ședere pentru perioada ulterioară publicării legii în litigiu, Curtea a ajuns la concluzia, în cauza Le Maou ż, că reclamanții nu au putut pretinde că au dreptul de a deține un drept de proprietate asupra unei persoane fizice sau juridice, în sensul articolului 1 din Protocolul nr 1 sau de a nu avea dreptul de a deține un drept de proprietate asupra unei persoane fizice sau juridice, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 sau al articolului 1 din Protocolul nr. drepturile și obligațiile cu caracter civil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. În acest caz, Curtea nu vede nici un motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită. În consecință, această parte a cererii este incompatibilă cu dispozițiile Convenției, în sensul art. 35 alin. (3) și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (4). În cele din urmă, reclamanții denunță că au făcut obiectul unei discriminări, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 12. Curtea constată că, până în prezent, statul pârât nu a ratificat acest protocol. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să unească cererile Declară cererile inadmisibile. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Module Președinte ANEXĂ Numărul cererii Numele reclamantei Data nașterii reclamantei Locul de reședință al reclamantei 12051/08 Carsoulle 1948 Salaunes 13259/08 M. J.-C. Schoell 1948 Saint Medard en Jales 13260/08 Dl A. Schoell 1946 Saint Aubin de Médoc 13262/08 M. Cator 1948 Blanquefort 4083/09 M. Deve 1950 Mont Saint Aignan 4090/09 M. Delaitre 1945 Rouen 4098/09 M. Gouezou 1950 Micul Quevilly 4101/09 Guilbault 1959 Grand Coronon 4109/09 M. Girot 1951 Saint Sebastian pe Loire 4114/09 M. Consiliul 1952, Saint Martin du Vivier 4131/09 M. Jourdan 1954 Saint Martin du Vivier 4134/09 M. Jouin 1952 Rouen 4343/09 M. Leblond 1951 Grand Coronne 4151/09 Bude 1949 Bosc Regnoult-en-Round

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă