CtEDO 02.09.2009 Auto

CHABAUTY c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
02.09.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CHABAUTY c. FRANCE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

4 septembrie 2009 CINCEA SECȚIUNEA CIMILLE CHABAUTY împotriva Franței, introdusă la 19 noiembrie 2008 EXPOSAT DE FAPTĂ, recurentul, Camille Chabautty, este un cetățean francez, născut în 1934 și rezident în Airvault. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Génreau, avocat la Poitiers. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul deține două parcele de teren situate în departamentul celor două sevre și a căror suprafață totală reprezintă aproximativ 10 hectare. Aceste parcele sunt supuse acțiunii unei asociații comune de vânătoare autorizate (ACCA), al cărei scop este de a asigura o bună organizare tehnică a vânătorii, în special prin includerea tuturor terenurilor cu o suprafață mai mică de 20 de hectare situate pe teritoriul comunei, pentru a delimita un perimetru de vânătoare. Printr-o plângere din 12 august 2002, reclamantul a solicitat prefectului să își retragă parcelele de la mai puțin de 6 februarie 2004 deoarece nu a primit niciun răspuns, reclamantul a formulat o a doua cerere la 17 decembrie 2003. Comisarul i-a opus un refuz prin scrisoarea din 6 februarie 2004 pe motiv că reclamantul însuși deținea un permis de vânătoare. La 23 martie 2004, reclamantul a introdus o acțiune grațioasă la prefectura celor două sevre. Tăcerea prefectului a dat naștere unei decizii implicite de respingere pe care reclamantul o va deferi cenzurii Tribunalului Administrativ din Poitiers, susținând că regimul impus vânătorilor proprietari de parcele mai mici de 20 de hectare era discriminatoriu comparativ cu cel al celor mai mari proprietari de terenuri. Prin hotărârea din 23 martie 2005, Tribunalul a anulat decizia implicită de respingere. Comitetul consideră că, în timp ce tratamentul diferit al persoanelor aflate într-o situație comparabilă poate fi justificat de interesul general, care rezultă în special din necesitatea de a asigura o gestionare cinegetică coerentă și eficientă, nu înseamnă că motivele obiective și rezonabile justifică obligarea proprietarilor, care nu doresc acest lucru, să adere la CCCA, prin intermediul unei implicări forțate ; (d) diferența de tratament dintre marii și micii proprietari este contrară art. 1 din Protocolul nr 1 coroborat cu art. 14 din Convenție. Lacca a făcut apel la această hotărâre în fața Curții Administrative din Bordeaux. Curtea a respins recursul la 18 iulie 2006 pe motiv că semnatarul deciziei din 6 februarie 2004 era incompetent în acest sens. Printr-o hotărâre din 16 iunie 2008, Consiliul a anulat cele două hotărâri pronunțate de judecătorii din fond și a considerat, printre altele, că diferența de tratament între micii și marii proprietari ai legii este stabilită în interesul vânătorilor de terenuri mici care pot astfel să se regrupeze pentru a dispune de un teritoriu de vânătoare mai mare ; (w) Această diferență de tratament este obiectivă și rezonabilă și, din moment ce proprietarii de parcele mici au întotdeauna posibilitatea de a-și folosi terenul conform alegerii lor de conștiință, sistemul în cauză nu ignoră dispozițiile articolului 1 Protocolul adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale coroborate cu cele de la art. 14 din aceeași convenție. Dreptul intern relevant Codul mediului este astfel redactat Articolul L422-2 Asociațiile comune și intercomunale de vânătoare autorizate au drept scop de a asigura o bună organizare tehnică a vânătorii. Acestea promovează pe teritoriul lor dezvoltarea vânatului și a faunei sălbatice, respectându-se un echilibru agro-silvo-cinegetic real, educația cinegetică a membrilor lor, reglementarea animalelor dăunătoare și asigură respectarea planurilor de vânătoare prin alocarea, printre altele, a unor hărți de vânătoare temporare. De asemenea, acestea au ca obiect să contribuie vânătorii la conservarea habitatelor naturale, a faunei și florei sălbatice. Activitățile lor sunt în conformitate cu proprietățile, culturile și recoltele și sunt coordonate de Federația departamentului vânătorilor. Asociațiile comune și intercomunale de vânătoare autorizate cooperează cu toți partenerii din mediul rural. art. 422-9 La cererea asociației comune, se consideră că aporturile [de teren în zona de vânătoare] sunt realizate în mod legal pentru o perioadă de cinci ani, dacă, în termen de trei luni de la data la care a fost introdusă asocierea municipală prin afișare în primărie și prin scrisoare recomandată cu solicitare de aviz de primire adresată oricărui proprietar sau titular de drepturi de vânătoare care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul L. 422-13, persoanele menționate în art. 3 și 5 din art. L. 422-10 nu au făcut cunoscut prin scrisoare recomandată, cu solicitare de aviz de primire, opoziția lor justificată la adresa teritoriului lor de vânătoare. Art. 422-10 La asociația comunală [de vânătoare autorizată] este constituită pe alte terenuri decât cele (...) Întrucât au făcut obiectul unei opoziții din partea proprietarilor sau deținătorilor de drepturi de vânătoare pe suprafețe ale unei suprafețe care depășește suprafețele minime menționate în art. L. 422-13 (...) Întrucât au făcut obiectul unei opoziții din partea proprietarilor, în unanimitate, a coproprietarilor indivizi care, în numele convingerilor personale opuse practicării vânătorii, interzic, inclusiv pentru ei înșiși, desfășurarea vânătorii asupra bunurilor lor, fără a aduce atingere consecințelor legate de răspunderea proprietarului, în special pentru daunele care ar putea fi cauzate de vânatul provenit din fondurile sale. (...) art. 422-13 Pentru a fi admisibil, opoziția proprietarilor sau deținătorilor de drepturi de vânătoare menționați la art. 3 din art. L. 422-10 trebuie să se refere la un singur teren care ține și are o suprafață minimă de 20 de hectare. (...) art. 422 din art. L. 422-10 este admisibil cu condiția ca această opoziție să se refere la toate terenurile care aparțin proprietarilor sau coproprietarilor în cauză. Această opoziție este echivalentă cu renunțarea la exercitarea dreptului de vânătoare pe aceste terenuri (...) GRIEF Invouche la art. 1 din Protocolul nr. 1 coroborat cu art. 14 din Convenție, reclamantul se plânge de o discriminare bazată pe mărimea proprietăților funciare. Acesta susține în special că proprietarii de parcele mai mari de 20 de hectare pot solicita să nu adere la ACCA și, prin urmare, să nu își aducă terenul în zona de vânătoare, în timp ce proprietarii de parcele cu o suprafață mai mică de 20 de hectare nu pot solicita această retragere decât dacă se opun practicii de vânătoare, ceea ce nu este cazul. El precizează că această situație nu împiedică închirierea terenurilor sale cu o suprafață mai mică de 20 de hectare pentru a efectua o vânătoare privată, pe lângă faptul că deține un permis de vânătoare. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Reclamantul a fost victima, în exercitarea dreptului său de a-și respecta bunurile, a unei discriminări contrare art. 1 din Protocolul nr. 1 și 14 din Convenția combinată? În special, în lumina hotărârii Chassagnou și a altor c. Franța [GC], n 25088/94, 28331/95 și 28445/95, CEDH 1999-III, diferența de tratament între proprietari, bazată pe dimensiunea parcelelor lor, se bazează pe o justificare obiectivă și rezonabilă

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2013-07-02
0,92
CHAIN-MILLET ET AUTRES c. FRANCE
2001 et le mois de décembre 2002 (le 1 er octobre 2001, s’agissant des terrains appartenant à Pierre Chanoine que Freddy et Anaël Jannot ont achetés par la suite), le préfet de la Creuse, sur le fondement de l’article L. 422-10 5 o du code
CtEDO 2012-09-25
0,91
GUERAULT c. FRANCE
foncier, laquelle, si elle est prononcée par le juge, est, en principe, de nature à entrainer par voie de conséquence celle de tout acte pris sur le fondement de cet arrêté qui a été déféré au juge de l’excès de pouvoir dans le délai de rec
CtEDO 2010-12-07
0,91
ASSOCIATION DE SAUVEGARDE DE LA VALLEE DE LA CHOISILLE c. FRANCE
n’avait pas soulevé ses griefs sous l’angle de la Convention, même en substance, dans sa première lettre reçue par le greffe le 8 décembre 2007. La requérante se bornait à dénoncer, en des termes très généraux, la pollution, les nuisances s
CtEDO 2011-06-30
0,90
AFFAIRE GOUTTARD c. FRANCE
insister sur l’intérêt qu’il y a à trancher le plus rapidement possible ce dossier, s’agissant d’une reprise de terres pour permettre l’installation, le cas échéant [du requérant]. » 17. Le 8 janvier 2001, la CAA informa le requérant que l’
CtEDO 2010-03-30
0,90
BERNARD ET AUTRES c. FRANCE
Les requérants saisirent la Cour le 7 mai 2007. La présente requête fut communiquée au Gouvernement défendeur le 8 septembre 2008. Par courrier du 20 septembre 2008, les requérants informèrent la Cour qu’en novembre 2007, soit après la sais
Sursă