LIS v. POLAND

Reclamantul, dl Stanislaw Lis, este un național polonez născut în 1937 și locuiește în Sieradz. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl A. Pieścik, un avocat care practică în Poznań. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołłsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost alocat un apartament în 1970 într-o clădire deținută de Cooperativa de Locație din Szczecin. În anii 1980, reclamantul a început să aibă probleme cu sistemul de ventilație. El s-a plâns cooperativei de locație cu privire la aceasta și prezența monoxidului de carbon în apartament. La 30 martie 1994, el a depus în judecată cooperativă, printre altele, o ordonanță de reparare a ventilației în apartament și de compensare. La 7 aprilie 1997, Curtea de District Szczecin a ordonat cooperativei de locuință să repare sistemul de ventilație în apartamentul reclamantului până la 31 martie 1998. Pe baza dovezilor de experți că sistemul de ventilație a fost defectuos din cauza unui defect de construcție în clădire. La 11 decembrie 1997, Curtea Regională Szczecin a respins un recurs de către reclamant. La 2 aprilie 1998 a fost emise o scrisoare de execuție în ceea ce privește hotărârea din 7 aprilie 1997. În august 1999, cooperativa a încheiat un contract cu un contractant Jan-Mar cu privire la reparațiile conductei de ventilație din clădirea reclamantului. Lucrările au fost încheiate la 30 septembrie 1999. La 30 noiembrie 1999, sistemul de ventilație a fost verificat de o mătură de șemineu, care a constatat că a respectat în prezent normele relevante. La 4 ianuarie 2000, reclamantul a depus o cerere la Curtea de district Szczecin pentru o ordonanță care impune cooperativei de locuințe să respecte hotărârea din 7 aprilie 1997. Sistemul de ventilație a început din nou să defecteze și astfel, la 1 iunie 2000, cooperativa de locuințe a încheiat un alt contract cu o companie de construcții pentru repararea conductei de ventilație. La 18 iulie 2000, Curtea de District a stabilit un termen până la 31 august 2000 pentru ca cooperativa să respecte hotărârea. La momentul respectiv, a constatat că hotărârea ar putea fi, de asemenea, executată de reclamant în locul cooperativei și în cheltuielile sale. La 4 octombrie 2000, cooperativa de locuințe a informat reclamantul că lucrările de reparare au fost finalizate. Cu toate acestea, reclamantul nu a fost satisfăcut cu rezultatul și a solicitat Stația regională sanitară și epidemiologică Szczecină să ia măsurile adecvate și, ulterior, a solicitat un avans cu privire la costurile lucrărilor necesare. Cu toate acestea, în cadrul procedurii ulterioare, Curtea de District a hotărât pe baza unui aviz expert că hotărârea din 7 aprilie 1997 ar putea fi executată numai de către cooperativă în sine. Potrivit unui aviz expert, pentru a repara sistemul de ventilație în apartamentul reclamantului a fost necesar să aibă acces și să desfășoară lucrări în alte apartamente din clădire, ceea ce a împiedicat reclamantul să desfășoare lucrările în sine. La 23 aprilie 2002, Curtea de District a stabilit un nou termen de o lună de la data în care hotărârea sa a devenit finală pentru cooperativa de locuințe pentru repararea sistemului de ventilație în apartamentul reclamantului. Reclamantul a apelat. La 18 februarie 2003, Curtea Regională Szczecin și-a respins apelul. La 17 septembrie 2001 și 18 februarie 2002, sistemul de ventilație în clădirea reclamantului a fost verificat. Nu au fost observate nereguli tehnice. La o dată neespecificată în 2004, cooperativa de locuințe a instituit proceduri în Curtea de District împotriva reclamantului, susținând că a respectat obligațiile impuse de hotărârea din 7 aprilie 1997. La 16 februarie 2004, Curtea de district Szczecin a impus o amendă de 500 de zloti (PLN) către președintele cooperativei de locuințe sau cinci zile de închisoare în lipsa sa pentru nerespectarea hotărârii instanței din 23 aprilie 2002. În caz de nerespectare, o amendă de 700 PLN va fi impusă președintelui și vicepreședintelui cooperativei de locuințe. Cooperativa de locuințe a apelat. A susținut că a pus în aplicare hotărârea din 7 aprilie 1997. La 5 august 2004, Curtea Regională Szczecin a respins apelul. La 23 februarie 2005, Curtea de District Szczecin a stabilit un nou termen de o lună de la data în care decizia sa a devenit definitivă pentru ca cooperativa să respecte hotărârea și a declarat că președintele și vicepreședintele vor fi supuși unei amenzi de 700 PLN în lipsa sa. La 12 aprilie 2005, președintele Curții de District a informat reclamantul că lucrările de reparație specificate în hotărârea din 7 aprilie 1997 nu ar putea fi efectuate decât de către cooperativă. În caz de nerespectare continuă, reclamantul ar putea solicita impunerea unor amenzi mai mari. Potrivit testelor oficiale efectuate în septembrie 2005, concentrarea monoxidului de carbon în bucătăria reclamantului a fost peste limita permisă. Între timp, la 4 noiembrie 2004, cooperativa de locuințe a depus o moțiune de a rămâne scrisă de execuție din motivul că a respectat obligațiile impuse de hotărârea din 7 aprilie 1997. La 28 iulie 2006, Curtea de district Szczecin a pronunțat hotărârea în care a privat hotărârea din 7 aprilie 1997 de aplicarea sa, în măsura în care a ordonat cooperativă de a repara sistemul de ventilație în apartamentul reclamantului. Hotărârea din 7 aprilie 1997 nu a indicat exact modul în care trebuie reparat sistemul de ventilație și că nu a fost posibil ca sistemul să fie reparat numai în apartamentul reclamantului, deoarece trebuie găsită o soluție mai generală. Lucrările au fost efectuate de cooperativă în 1999 și 2000 pentru a restabili permeabilitatea sistemului de ventilație. Deși, în conformitate cu mai multe măsurători care au fost luate nivelul de monoxid de carbon în apartamentul reclamantului era prea ridicat, acest nivel depindea, de asemenea, de funcționarea corectă a sistemului de ventilație și avizele experților au indicat că reclamantul însuși a împiedicat funcționarea adecvată a sistemului prin închiderea accesului aerului prin ferestre. Prin urmare, Curtea de District a concluzionat că sistemul de ventilație din apartamentul reclamantului a fost reparat în conformitate cu hotărârea din 7 aprilie 1997. Acesta a susținut hotărârea de primă instanță și s-a referit la avizul expertului care a confirmat că cooperativa a respectat hotărârea din 7 aprilie 1997 Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru lungimea excesivă a procedurii judiciare, în special dispozițiile aplicabile din Legea din 2004, sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazul Charzyński c. Polonia (nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V) și Ratajczyk c. Polonia (nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII) și hotărârea în cazul Krasuski c. Polonia (nr. 6144/00, §§ 34-46, ECHR 2005-V).

The applicant, Mr Stanislaw Lis, is a Polish national who was born in 1937 and lives in Sieradz. He was represented before the Court by Mr A. Pieścik, a lawyer practising in Poznań. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant was allocated a flat in 1970 in a building owned by the Śródmieście Housing Cooperative in Szczecin. In the 1980s the applicant started experiencing problems with the ventilation system. He complained to the housing cooperative about this and the presence of carbon monoxide in the flat. On 30 March 1994 he sued the cooperative, inter alia, for an order that it repair the ventilation in the flat and for compensation. On 7 April 1997 the Szczecin District Court ordered the housing cooperative to repair the ventilation system in the applicant’s flat by 31 March 1998. It further awarded the applicant compensation. It found on the basis of expert evidence that the ventilation system was malfunctioning because of a construction defect in the building. On 11 December 1997 the Szczecin Regional Court dismissed an appeal by the applicant. On 2 April 1998 a writ of execution was issued in respect of the judgment of 7 April 1997. In August 1999 the cooperative concluded a contract with a contractor Jan-Mar concerning repairs to the ventilation duct in the applicant’s building. The works were terminated on 30 September 1999. On 30 November 1999 the ventilation system was checked by a chimney sweep, who found that it now complied with the relevant norms. On 4 January 2000 the applicant made an application to the Szczecin District Court for an order requiring the housing cooperative to comply with the judgment of 7 April 1997. The ventilation system again started to malfunction and so on 1 June 2000 the housing cooperative concluded another contract with a construction company to repair the ventilation duct. On 18 July 2000 the District Court set a time-limit until 31 August 2000 for the cooperative to comply with the judgment. At the time, it found that the judgment could also be executed by the applicant in the cooperative’s stead and at its expense. On 4 October 2000 the housing cooperative informed the applicant that the repair works had been completed. However, the applicant was not satisfied with the result and requested the Szczecin Regional Sanitary and Epidemiological Station to take appropriate measures. Subsequently, he requested an advance on the costs of the necessary works. However, in the subsequent proceedings, the District Court decided on the basis of an expert opinion that the judgment of 7 April 1997 could be executed only by the cooperative itself. According to an expert opinion, in order to repair the ventilation system in the applicant’s flat it was necessary to have access to and carry out works in other flats in the building, which precluded the applicant carrying out the works himself. On 23 April 2002 the District Court set a new time-limit of one month from the date on which its decision had become final for the housing cooperative to repair the ventilation system in the applicant’s flat. The applicant appealed. On 18 February 2003 the Szczecin Regional Court dismissed his appeal. On 17 September 2001 and 18 February 2002 the ventilation system in the applicant’s building was checked. No technical irregularities were noted. On an unspecified date in 2004 the housing cooperative instituted proceedings in the District Court against the applicant, claiming that it had complied with the obligations imposed by the judgment of 7 April 1997. On 16 February 2004 the Szczecin District Court imposed a fine of 500 zlotys (PLN) on the president of the housing cooperative or five days’ imprisonment in default for failing to comply with the court’s decision of 23 April 2002. It further ordered the cooperative to comply with the judgment of 7 April 1997 by 31 March 2004. In the event of default, a fine of PLN 700 would be imposed on the president and the deputy president of the housing cooperative. The housing cooperative appealed. It submitted that it had enforced the judgment of 7 April 1997. On 5 August 2004 the Szczecin Regional Court dismissed the appeal. On 23 February 2005 the Szczecin District Court set a new time-limit of one month from the date on which its decision had become final for the cooperative to comply with the judgment and stated that the president and deputy president would be liable to a fine of 700 PLN in default. On 12 April 2005 the President of the District Court informed the applicant that the repair works specified in the judgment of 7 April 1997 could only be performed by the cooperative. In the event of a continued failure to comply, the applicant could request the imposition of higher fines. According to official tests carried out in September 2005, the concentration of carbon monoxide in the applicant’s kitchen was over the permissible limit. Meanwhile, on 4 November 2004 the housing cooperative filed a motion to stay the writ of execution on the grounds that it had complied with the obligations imposed by the judgment of 7 April 1997. On 28 July 2006 the Szczecin District Court gave judgment in which it deprived the judgment of 7 April 1997 of its enforceability in so far as it had ordered the cooperative to repair the ventilation system in the applicant’s flat. It held that the judgment of 7 April 1997 did not indicate the exact manner in which the ventilation system was to be repaired and that it was not possible for the system to be repaired only in the applicant’s flat, as a more general solution had to be found. Works had been performed by the cooperative in 1999 and 2000 to restore the permeability of the ventilation system. While, according to several measurements that had been taken the level of carbon monoxide in the applicant’s flat was too high, that level also depended on the proper functioning of the ventilation system and the expert opinions indicated that the applicant himself had prevented the proper functioning of the system by sealing off the access of air through the windows. The District Court therefore concluded that the ventilation system in the applicant’s flat had been repaired in accordance with the judgment of 7 April 1997. The applicant appealed. On 12 April 2007 the Szczecin Regional Court dismissed his appeal. It upheld the first instance judgment and referred to the expert’s opinion confirming that the cooperative had complied with the judgment of 7 April 1997 The relevant domestic law and practice concerning remedies for the excessive length of judicial proceedings, in particular the applicable provisions of the 2004 Act, are stated in the Court’s decisions in the cases of Charzyński v. Poland (no. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V) and Ratajczyk v. Poland (no. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII) and judgment in the case of Krasuski v. Poland (no. 61444/00, §§ 34-46, ECHR 2005-V).