ABDULRAZAK YAHYA v. THE UNITED KINGDOM

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 43537/07, de către Hajar ABDULRAZAK YAHYA împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 8 septembrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Lech Garlicki, Președinte, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 5 octombrie 2007, având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile în răspuns transmise de solicitant, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Hajar Abdulrazak Yahya, este un național sudanez născut în 1974 și locuiește în Huddersfield. Ea este reprezentată în fața Curții de către dna R. Keefe, Centrul Aere, un avocat practicant la Londra. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dna E. Wilmott, al Oficiului de Externe și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a părăsit Sudanul la 30 septembrie 2006 și a sosit în Regatul Unit la 24 octombrie 2006. A solicitat azil în ziua următoare, pe baza că a aparținut tribului Fur din Darfur de Vest. a declarat că în iunie 2006 a fost violată de miliția Janjaweed, că soțul, tatăl și doi frați au fost uciși de miliția Janjaweed, și că ea nu a avut nici o idee despre locația mamei și a cinci copii. Cererea sa de azil a fost refuzată la 10 noiembrie 2006. Secretarul de Stat pentru Departamentul de Apropiere a tăgăduit contul ei deoarece ea nu a vorbit limba Fur, nu a informat oficial oficial oficial oficial oficial oficial de imigrație că a fost violată, iar contul ei despre călătoria ei în Regatul Unit a fost considerat a fi de multă importanță. Reclamantul a apelat la Tribunalul de azil și imigrație („AIT”). Ea a prezentat dovezi experte care au sugerat că nevoia de a vorbi limba Fur nu a fost dovezi concludente că cineva nu a venit din tribul Fur, că nu este surprinzător că o femeie Darfuri ar fi reluată să menționeze violul unui oficial de imigrație masculină, și că reclamantul, ca o singură femeie, ar fi în special vulnerabil dacă ar fi revenit la Khartoum. Cu toate acestea, AIT a respins recursul la 3 octombrie 2007. La 29 noiembrie 2007, AIT a refuzat să acorde reclamantului cererea de o ordonanță de reexaminare. Reclamantul a fost însărcinată când a sosit în Regatul Unit și a afirmat că, în ciuda plângerii de durere abdominală și sângerări, a fost refuzată asistență medicală în centrul de detenție până când a prăbușit și a fost dusă la spital, unde s-a constatat că a suferit un avort. A început proceduri civile împotriva autorităților de imigrare. Reclamantul s-a plâns că îndepărtarea ei în Sudan va încălca drepturile în temeiul articolului 3 din Convenție. De asemenea, s-a plâns că, în timp ce este în detenție, ea a fost tratată rău de către autoritățile de imigrare. Prin scrisoarea din 21 octombrie 2008, observațiile Guvernului au fost trimise reprezentantului reclamantului, care a fost solicitat să prezinte orice observație împreună cu orice reclamație pentru satisfacție echitabilă în răspunsul Decembrie 2008. Curtea a prelungit ulterior acest termen și observațiile reclamantului au fost primite de Curte la 3 martie 2009. Acestea au fost trimise guvernului prin scrisoarea din 17 martie 2009. La 8 aprilie 2009, Guvernul a informat Curtea că plănuiesc să acorde statutul de refugiat solicitant. La 27 aprilie 2009, reclamantul a fost concediat să rămână în Regatul Unit ca refugiat. La 19 iunie 2009, reprezentantul reclamantului a confirmat că dorește să retragă cererea la Curte. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își urmărească cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate de a elimina aplicarea din lista cazurilor sale și de a întrerupe aplicarea articolului 39 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Lawrence Early Lech Garlicki

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 43537/07

by Hajar ABDULRAZAK YAHYA

against the United Kingdom

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 8

September 2009 as a Chamber composed of:

Lech Garlicki,

President,

Nicolas Bratza,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

Päivi Hirvelä,

Ledi Bianku,

Nebojša Vučinić,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 5 October 2007,

Having regard to the interim measure indicated to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Ms Hajar Abdulrazak Yahya, is a Sudanese national who was born in 1974 and lives in Huddersfield. She is represented before the Court by Ms R. Keefe of the Aire Centre, a lawyer practising in London. The United Kingdom Government (“the Government”) are represented by their Agent, Ms E. Wilmott, of the Foreign and Commonwealth Office.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant left Sudan on 30 September 2006 and arrived in the United

Kingdom on 24 October 2006. She applied for asylum the following day on the basis that she belonged to the Fur tribe from West Darfur. She

said that in June 2006 she had been raped by Janjaweed militia, that her husband, father and two brothers had been killed by Janjaweed militia, and that she had no idea of the whereabouts of her mother and five children.

Her asylum claim was refused on 10 November 2006. The Secretary of State for the Home Department disbelieved her account because she did not speak the Fur language, she had not officially informed immigration officials that she had been raped, and her account of her journey to the United Kingdom was considered to be far-fetched.

The applicant appealed to the Asylum and Immigration Tribunal (“AIT”). She submitted expert evidence which suggested that failure to speak the Fur language was not conclusive evidence that someone did not come from the Fur tribe, that it was not surprising that a Darfuri woman would be reluctant to mention rape to a male immigration official, and that the applicant, as a single woman, would be particularly vulnerable if returned to Khartoum. Nevertheless, the AIT dismissed the appeal on 3

October 2007.

On 29 November 2007 the AIT refused to grant the applicant’s request for an order for reconsideration.

The applicant was pregnant when she arrived in the United Kingdom and she alleges that, despite complaining of abdominal pain and bleeding, she was denied medical assistance in the detention centre until she collapsed and was taken to hospital, where she was found to have suffered a miscarriage. She commenced civil proceedings against the immigration authorities.

COMPLAINTS

The applicant complained that her removal to Sudan would violate her rights under Article 3 of the Convention. She also complained that while in detention she was ill-treated by the immigration authorities.

THE LAW

By letter dated 21 October 2008 the Government’s observations were sent to the applicant’s representative, who was requested to submit any observations together with any claims for just satisfaction in reply by

2

December 2008. The Court subsequently extended this deadline and the applicant’s observations were received by the Court on 3 March 2009. They were sent to the Government by letter dated 17 March 2009.

On 8 April 2009 the Government informed the Court that they planned to grant the applicant refugee status. On 27 April 2009 the applicant was granted leave to remain in the United Kingdom as a refugee.

On 19 June 2009 the applicant’s representative confirmed that she wished to withdraw her application to the Court.

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue her application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases and discontinue the application of Rule 39 of the Rules of Court.

Lawrence Early

Lech Garlicki

Registrar

President