CtEDO 15.09.2009 Auto

CASE OF AMATO GAUCI v. MALTA

RESPONDENT
MLT
HOTĂRÂRE
15.09.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Preliminary objection dismissed (non-exhaustion of domestic remedies);Violation of P1-1;Remainder inadmissible;Pecuniary and non-pecuniary damage - award
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF AMATO GAUCI v. MALTA (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1939 și trăiește în Msida, Malta. Reclamantul este proprietarul unei masonete din Sliema, Malta. El a moștenit o demipartire nedivizivă a sediilor din partea tatălui său, care a murit în 1995 și a altor demipartii nedivizate din partea mamei sale, care a murit în 1997. La 21 noiembrie 1975 tatăl reclamantului a încheiat un contract temporar de enfiteusis (un contract de acordare a unui contract [casa, apartament sau alt tip de bunuri imobiliare] pentru o închiriere anuală declarată sau o închiriere la sol care să fie plătită în bani sau în natură) cu dl P. P. Părțile au convenit că dl P. Trebuia să plătească o sumă anuală de 90 de lire malteze (MTL – aproximativ 210 euro (EUR)) și să returneze locațiile cu posesie vacantă proprietarului după 25 de ani. De asemenea, au convenit că, în ceea ce privește întreținerea, grantul a fost responsabil numai pentru „coste extraordinare în legătură cu acoperișele și plafonul ... cu excepția faptului că neglijența dobânditorului”. În conformitate cu Codul Civil, sediul a revenit ipso iure reclamantului la 20 noiembrie 2000. În 1979, în temeiul Legii XXIII (a se vedea punctul 24 de mai jos) de modificare a capitolului 158 din Legile Maltei, dl și dna P., în calitate de deținători ai dominiului util la momentul respectiv și ca cetățeni maltezi care ocupă sediul ca reședință obișnuită, au fost acordate dreptul de a păstra posesia locului în cadrul unei închirieri, fără consimțământul proprietarului. Prin scrisoarea din 6 aprilie 2000, anul în care a expirat contractul temporar de enfiteusis, reclamantul a informat dlui și dna P. că nu va reînnoi contractul de enfiteusis și că ar trebui să abandoneze sediul. 11. Prin scrisoarea din 13 aprilie 2000, dl și dna P. A informat reclamantul că nu caută reînnoirea contractului, dar că se folosesc de dreptul acordat în temeiul Legii XXIII din 1979, prin care pot păstra proprietatea în temeiul unei închirieri. 12. După 20 noiembrie 2000, dl și dna P. au rămas în posesia locului în cadrul unei închirieri, ceea ce a dus la o relație juridică complet nouă între ei și reclamantul. În consecință, reclamantul a susținut că a fost privat unilateral de proprietatea sa fără a putea recurge la o instanță pentru o decizie privind dacă este necesar ca dl și doamna P să păstreze proprietatea sau să stabilească condiții de închiriere corecte și corecte. La 26 septembrie 2000, reclamantul a încheiat o procedură în favoarea Comitetului de reglementare pentru închiriere (RRB) pentru a fi fixat o cantitate echitabilă de închiriere. La 17 ianuarie 2002, aceste proceduri au fost suspendate sine moare având în vedere procedurile constituționale instituite de reclamant și nu au fost reluate de atunci. Potrivit reclamantului, procedurile așteptau rezultatul procedurii constituționale și vor fi reluate în conformitate cu legea, astfel cum afirmă în audierea anterioară consiliului. Potrivit Guvernului, reclamantul a abandonat aceste proceduri, care au fost apoi declarate ca fiind vacante la 28 iulie 2004. Compensarea maximă a reclamantului ar putea fi oferită de către RRB în conformitate cu legea (a se vedea punctul 21 mai jos) a fost de 180 MTL (aproximativ 420) EUR pe an. 14. Potrivit raportului unui arhitecte din martie 2002, valoarea de piață a sediilor vacante a constituit 39.000 MTL (aproximativ 90.700 EUR), în timp ce valoarea de închiriere a fost 120 MTL (aproximativ 280 EUR) pe lună. El s-a plâns că închirierea impusă, în calitate de proprietar al sediilor, care fusese acordată în enfiteusis la momentul introducerii noului lege, sub rezerva unei compensații inadecvate, a încălcat drepturile sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. Prin hotărârea din 16 noiembrie 2004, Curtea Civilă a respins cererile reclamantului, declarând că acest caz nu a fost una din privarea proprietăților, ci mai degrabă de control al utilizării. Deși s-a susținut că chiria primită de reclamant este minimă, legislatorul a pus în aplicare dispoziții pentru a face față acestui lucru; în special, chiria poate fi ajustată la fiecare 15 ani în conformitate cu indicele inflației, sub rezerva capacității la dublu a sumei inițiale. În consecință, nu a existat încălcarea drepturilor de proprietate ale reclamantului. În ceea ce privește art. 14, acesta a remarcat că reclamantul nu a invocat nicio bază pentru discriminare și că reclamantul și persoanele care închiriau sediul după 1995 nu sunt persoane într-o situație similară și că, prin urmare, nu ar fi putut apărea nicio discriminare. 17. La 26 noiembrie 2004, reclamantul a apelat. 18. Prin hotărârea din 26 mai 2006, Curtea Constituțională a respins afirmațiile reclamantului, susținând că legea în cauză restricționează utilizarea proprietăților; astfel, interferența suferită de reclamant constituie controlul utilizării proprietăților, care erau legitime și în interesul general, care intră în cadrul marjei de apreciere largii statului. Având în vedere situația locuințelor din Malta, noua lege a fost menită să protejeze persoanele care ocupă sediul ca reședință obișnuită pentru o anumită perioadă de timp de a fi evacuate. Curtea Constituțională a constatat că suma MTL 180 (aproximativ 420 EUR pe an este cu siguranță scăzută și că ar fi preferabil ca executivul să revizuiască legile care stabilesc o astfel de compensare, o sarcină care a căzut în afara competenței instanțelor. Cu toate acestea, suma a fost mai mare decât cea plătibilă în temeiul altor legi de închiriere în vigoare în țară. Prin urmare, având în vedere toate circumstanțele, aceasta a susținut că, deși valoarea închirierii era aproape de linia de demarcare de mai jos, aceasta ar califica ca compensație nedreaptă, aceasta nu a determinat o încălcare a drepturilor de proprietate ale reclamantului. În ceea ce privește art. 14, Curtea Constituțională a susținut hotărârea de primă instanță, hotărând că nu se poate face nicio comparație în absența unei situații analoge. 19. În conformitate cu art. 1494 alineatul (1) din Codul civil, capitolul 16 din Legile din Malta, enfiteusis este definit ca: „un contract prin care una dintre părțile contractante acordă celorlalte, în perpetuitate sau pentru un timp, un contract pentru o închiriere anuală declarată sau o închiriere pe teren pe care aceasta se leagă să-l plătească celor din urmă, fie în bani, fie în natură, ca recunoaștere a mandatului.” 20. Alte articole ale Codului Civil legate de această formă de contract, în măsura în care este relevant, se citesc după cum urmează: art. 1521 (1) „O enfiteuză temporară încetează la expirarea termenului convenit în mod expres, iar reversia, în favoarea dominusului, a intenției împreună cu îmbunătățirile are loc, ipso jure”. art. 1505 Enfiteuta trebuie să păstreze, și, în timp util, restabilirea intenției într-un stat bun. art. 1507 Enfiteuta este obligată să îndeplinească orice obligație impusă de lege pentru proprietarii de clădiri sau terenuri: Cu condiția ca, dacă pentru îndeplinirea unei astfel de obligații, este necesară o cheltuială considerabilă, iar enfiteusisul este pentru un timp, instanța poate, după cererea enfiteuta, obliga dominus 21. Secțiunea 12 din Legea XXIII din 1979 de modificare a capitolului 158 din Legile Maltei (Ordinea privind locuința (decontrol)), în măsura în care este relevantă, se citește după cum urmează: „(1) În ciuda oricărui lucru conținut în Codul Civil sau în orice altă promulgare, următoarele dispoziții din prezentul articol și din secțiunea 12A au efect cu privire la toate contractele de enfiteuză temporară făcute în orice moment. (2) În cazul în care o locuință a fost acordată la enfiteuză temporară – (a) pentru o perioadă de maximum treizeci de ani, în cazul în care contractul a fost încheiat înainte de 2 iunie 1979, sau (b) pentru orice perioadă, dacă contractul este încheiat la sau după data menționată anterior, și la expirarea oricărui astfel de enfiteută este un cetățean al Maltei și ocupă casa ca reședință ordinară, enfiteuta are dreptul de a continua în ocuparea casei sub un loc de închiriere de directus dominus - (i) la o locație egală cu închirierea solului plătit imediat înainte de expirarea enfiteutului a crescut, la începutul închirierii casei în virtutea acestui articol, și după expirarea fiecărui cincisprezece an în cursul anului ul urmă, poate fi necesară o astfel de creștere a solului în fața locului în fața locului în fața locului în fața locului în fața locului în fațat al acelasit, în fața loc. 22. Secțiunea 2 din Lege definește noțiunea de „tenant” după cum urmează: (a) văduv sau văduv al unui locatar, soț și soție nu erau, la momentul decesului locatarului, fie legal sau de facto separate; (b) în cazul în care locatarul nu lasă văduvă sau văduv astfel de membri ai familiei locatarului, în timp ce locuia cu el sau cu ea la momentul morții sale; și (c) orice subtenant în raport cu locatarul: cu condiția ca în sensul punctelor 5 și 12, „tenant” să nu includă nici unul dintre persoanele incluse în literele (b) sau (c) din această definiție, dar să includă, în schimb, copiii, și orice frate sau soră, al locatarului care nu este căsătorit și care locuiește cu locatarul la momentul morții sau oricărui său și nici un ascendent al locatarului care rezidă cu locator. 23. Potrivit secțiunii 8 din Ordinul privind retragerea proprietăților urbane, capitolul 69 din Legile din Malta, în cazul în care locorul dorește să relueze posesia locurilor la încheierea închirierii, acesta se aplică comitetului [Regulamentul privind retragerea] pentru permisiunea de a face acest lucru. Potrivit secțiunii 9 din Ordin, această autorizație este acordată, printre altele: „... în cazul în care locatarul cere imobiliare (altul decât un magazin) pentru ocuparea sa sau pentru cea a oricărui ascendent sau descendent, fie prin consanguinitate sau afinitate, fie a unui frate sau soră, și (cu excepția dispozițiilor contrare din prezentul alineat din prezenta secțiune) Consiliul este satisfăcut că cazare alternativă este disponibilă, care este rezonabil potrivită pentru mijloacele chiriașului și ale familiei sale în ceea ce privește amploarea, caracterul și apropierea locului de muncă (dacă este cazul): 24. Potrivit articolului 12 alineatul (3) din Ordonanța privind locuința (Decontrol): „Unde, la expirarea unei enfiteusi... Casa de locuințe este supusă unei închirieri, dispozițiile Ordonandei privind retragerea proprietăților urbane (Regulamentul) nu se aplică în ceea ce privește această închiriere: cu condiția ca, în cazul în care chiriașul în temeiul respectivului închiriere este un cetățean al Maltei și ocupă casa ca reședința sa obișnuită, el, la încheierea închirierii închirierii, să aibă dreptul de a continua ocuparea casei într-o nouă închiriere din directus dominus la aceeași chirie și în aceleași condiții...” 25. În conformitate cu art. 16 alineatul (3) din Ordinul privind locuința (Decontrol), astfel cum a fost modificat în 1995: „Dispozițiile articolului 12 nu se aplică niciunui contract de enfiteuză temporară încheiat la sau după 1 iunie 1995.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă