SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cererea nr. 10631/07 prezentată de Joseph GOURANTON împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 15 septembrie 2009 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Jean-Paul Costa, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek; graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 27 februarie 2007, având în vedere declarația din 21 iulie 2009 prin care guvernul pârât invită Curtea să șteargă parțial cererea de rol, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul, dl Joseph Gournton, este un resortisant francez, născut în 1936 și rezident în Amiens. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Laurin, avocat la Paris. Guvernul francez ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: La 20 iunie 1973, reclamantul a fost angajat prin detașare de către Camera de Comerț și Industrie (CCI) din Amiens la postul de director al serviciilor tehnice. Prin urmare, reclamantul a fost menținut în poziție de detașare de către administrația sa de origine până la 31 decembrie 1988 și apoi a fost plasat în disponibilitate și în afara cadrelor până la 31 decembrie 1999. La 12 mai 1999, președintele CCI-ului d'Amiens l-a avizat pe ministrul de afaceri, al Locuinței, Transporturilor și Turismului pe care nu dorea să-l reînnoiască pe solicitant. La scurt timp după aceea, ministrul de interne, al Locuinței, Transporturilor și Turismului a decis să pună capăt poziției în afara cadrelor reclamantului. În ianuarie 2000, reclamantul a fost reintegrat în administrația sa inițială, iar la 7 martie 2000, ministrul de l'Egine, al Locuinței și al Transporturilor a luat, la cererea reclamantului, un ordin de retragere a acestuia cu efect de la 1 ianuarie 2000. Între timp, reclamantul a solicitat în special președintelui CCI-ului d. Amiens o rechemare a salariilor și a primelor pentru rezultate, precum și alocarea unei indemnizații de sfârșit de carieră. În acest sens, acesta a invocat beneficiul dispozițiilor statutului personalului administrativ al CCI-urilor și ale regulamentului de procedură al CCI-urilor dah Amiens. Întrucât i s-a opus o hotărâre implicită de respingere, Tribunalul Administrativ din Amiens a sesizat instanța administrativă din Amiens. Într-o hotărâre pronunțată la 25 iunie 2002, instanța administrativă a primit parțial cererea reclamantului privind rechemarea salariilor. În această privință, instanța a arătat că reclamantul nu a solicitat ca aceasta să fie titularizată și, prin urmare, a păstrat statutul de agent contractual în cadrul CCI-urilor și nu a putut beneficia nici de statutul personalului administrativ al CCI-urilor, nici de dispozițiile regulamentului de procedură al CCI-urilor d amiens. Recurentul a contestat această hotărâre în fața Curții Administrative de Apel din Douai în fața căreia își va reitera hotărârea pe care a întemeiat-o să se prevaleze de dispozițiile aplicabile personalului administrativ al CCI-urilor. La 25 ianuarie 2005, Curtea Administrativă din Douai a confirmat hotărârea de primă instanță. Recurentul a formulat un recurs în fața Consiliului de Stat în care a susținut că judecătorii de apel au comis o eroare de drept, în special prin faptul că nu a fost întemeiat să se prevaleze de dispozițiile statutului personalului administrativ al CCI-urilor și ale Regulamentului de procedură al CCI-ului din Amiens. Consiliul a examinat cazul în cadrul unei ședințe organizate la 6 iulie 2006 și în cadrul căreia comisarul guvernului a participat la deliberări. Recursul a fost declarat neacceptat printr-o decizie din 13 septembrie 2006. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de prezența comisarului guvernului în deliberarea de a pronunța sentința Consiliului de . Invocând aceeași dispoziție, recurentul ridică lipsa motivării deciziei de neadmitere pronunțată de către Consiliu. În plus, consideră că durata examinării în fața Consiliului de Stat a expirat într-un termen rezonabil, astfel cum este garantat prin art. 6 alin. (1) din Convenție. Invocând art. 14 din Convenția combinată cu art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul consideră că a fost supus unui tratament discriminatoriu în măsura în care calitatea sa de funcționar al statului membru în serviciu detașat și statutul său de agent contractual sunt excluse efectiv de la dreptul de a beneficia de drepturile sociale acordate celorlalți angajați ai CCI-ului din Amiens. Reclamantul se plânge de prezența comisarului guvernului în deliberarea Consiliului de Stat și a art. 6 alin. (1) din Convenție, ale cărui dispoziții relevante se citesc astfel: Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil și într-un termen rezonabil (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile (...) Ca urmare a comunicării acestui litigiu, guvernul, prin scrisoarea din 21 iulie 2009, la care se atașa o declarație, a invitat Curtea să șteargă cauza rolului în măsura în care se referă la acesta, în temeiul articolului 37 din convenție. Subsemnata, dna Anne-Francoise TISSIER, agent al guvernului francez, declară că guvernul francez oferă domnului Joseph GOURANTON, cu titlu gratuit, suma de 1350 (o mie trei sute cincizeci) de euro pentru cererea înregistrată la nr. 10631/07. Această sumă nu va fi supusă nici unui impozit și va fi plătită în contul bancar indicat de reclamant în termen de trei luni de la data la care hotărârea de radiere pronunțată de Curte în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Plata va face obiectul unei soluionări definitive a cauzei. Reclamantul se referă la radierea rolului și la plata unui număr de sume în temeiul articolului 41 din convenție. Curtea constată că părțile nu au reușit să audieze cu privire la termenii unei soluionări pe cale amiabilă a cauzei. Curtea amintește că, în temeiul articolului 38 alineatul (2) din Convenie, negocierile desfășurate în cadrul unor regulamente amiabile sunt confideniale. 2 din regulament prevede, de asemenea, că nu pot fi menționate sau invocate în procedura contencioasă nicio comunicare verbală sau scrisă sau nicio ofertă sau contencioasă. Prin urmare, Curtea va începe de la declarația făcută la 21 iulie 2009 de către guvern în afara cadrului negocierilor în vederea ajungerii la o soluționare amiabilă. Curtea reamintește doar în temeiul articolului 37 din Convenție, aceasta poate decide în orice moment să șteargă o cerere din rol atunci când circumstanțele permit să conducă la una dintre concluziile expuse la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din această dispoziție. pentru orice alt motiv de care Curtea constată existența, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. La art. 37 alineatul (1) in fine dispune Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale impune acest lucru. Curtea amintește că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cauză a rolului în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. Cu toate acestea, acestea vor fi circumstanțele speciale ale cauzei care vor permite să se stabilească dacă declarația unilaterală oferă o bază suficientă pentru ca Curtea să constate că respectarea drepturilor omului garantate prin Convenția nr. mai sus prevede că aceasta nu se referă la examinarea cauzei (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, § 75, CEDH 2004-III Van Houten c. Țările de Jos (radiație), n 25149/03, § 33, CEDO 2005-IX și Darque și alții 23 c. Franța (dec.) (radiație), 1 iulie 2008). Curtea constată că cauza comunicată guvernului în prezenta cauză se referea la prezența comisarului guvernului la deliberatul Consiliului de Õ . Ea a avut deja ocazia de a afirma că această prezență încălca art. 6 Õ 1 din Convenție (a se vedea Kress c. Franța [GC], n 39594/98, § 87, CEDH 2001 VI și Martinie c. Franța [GC], n 58675/00, § 55, CEDH 2006 .... În speță, guvernul recunoaște în declarația sa că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție și propune plata a 1 350 EUR reclamantului ca despăgubiri. Curtea concluzionează că, având în vedere suma propusă, nu se mai justifică continuarea examinării acestui aspect. În plus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale nu necesită ca aceasta să o examineze [art. 37 alineatul (1) în fine] Pe baza articolului 6, reclamantul ridică, de asemenea, lipsa motivării deciziei de neadmitere pronunțate de Consiliul de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 În măsura în care s-ar fi exclus efectiv de la beneficiul drepturilor sociale acordate celorlalți angajați ai CCI-ului d În consecință, aceste obiecții sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § 3 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului decisă să șteargă cererea de rol, cu condiția ca aceasta să se refere la prezența comisarului guvernului în deliberarea Consiliului de Stat. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Modulul Președinte
Requête n
o
10631/07
présentée par Joseph GOURANTON
contre la France
La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 15 septembre 2009 en une chambre composée de
:
Peer Lorenzen,
président,
Jean-Paul Costa,
Karel Jungwiert,
Rait Maruste,
Mark Villiger,
Mirjana Lazarova Trajkovska,
Zdravka Kalaydjieva,
juges
et de Claudia Westerdiek,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 27 février 2007,
Vu la déclaration du 21 juillet 2009 par laquelle le gouvernement défendeur invite la Cour à rayer en partie la requête du rôle,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Joseph Gouranton, est un ressortissant français, né en 1936 et résidant à Amiens. Il est représenté devant la Cour par M
e
Y.
Laurin, avocat à Paris. Le gouvernement français («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M
me
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant était fonctionnaire titulaire du ministère de l’Aménagement du territoire, de l’Equipement et des Transports où il exerçait les fonctions d’ingénieur divisionnaire. Le 20 juin 1973, il fut engagé, par la voie du détachement, par la Chambre de Commerce et d’Industrie (CCI) d’Amiens au poste de directeur des services techniques.
Dès lors, le requérant fut maintenu en position de détachement par son administration d’origine jusqu’au 31 décembre 1988. Il fut ensuite placé en disponibilité puis en position hors cadres jusqu’au 31 décembre 1999.
Le 12 mai 1999, le président de la CCI d’Amiens avisa le ministre de l’Equipement, du Logement, des Transports et du Tourisme qu’il ne souhaitait pas renouveler la mise hors cadres du requérant. Peu après, le ministre de l’Equipement, du Logement, des Transports et du Tourisme décida de mettre fin à la position hors cadres du requérant.
Le 1
er
janvier 2000, le requérant fut réintégré dans son administration d’origine. Le 7 mars 2000, le ministre de l’Equipement, du Logement et des Transports prit, à la demande du requérant, un arrêté de mise à la retraite de celui-ci avec effet au 1
er
janvier 2000.
Dans l’intervalle, le requérant sollicita notamment du président de la CCI d’Amiens un rappel de salaires et de primes d’intéressement aux résultats ainsi que l’allocation d’une indemnité de fin de carrière. Il invoquait à cet égard le bénéfice des dispositions du statut du personnel administratif des CCI et du règlement intérieur de la CCI d’Amiens. Une décision implicite de rejet lui ayant été opposée, il saisit le tribunal administratif d’Amiens.
Dans un jugement rendu le 25 juin 2002, le tribunal administratif accueillit partiellement la demande du requérant relative aux rappels de salaires. Il rejeta en revanche ses demandes relatives au versement d’indemnités de fin de carrière et de primes d’intéressement. A cet égard, le tribunal releva que le requérant n’ayant pas demandé sa titularisation, il conservait de ce fait un statut d’agent contractuel au sein de la CCI et ne pouvait bénéficier ni des dispositions du statut du personnel administratif des CCI ni de celles du règlement intérieur de la CCI d’Amiens.
Le requérant contesta ce jugement devant la cour administrative d’appel de Douai devant laquelle il réitéra qu’il était fondé à se prévaloir des dispositions applicables au personnel administratif des CCI. Le 25
janvier 2005, la cour administrative d’appel de Douai confirma le jugement de première instance.
Le requérant forma un pourvoi devant le Conseil d’Etat dans lequel il fit valoir que les juges d’appel avaient commis une erreur de droit en estimant notamment qu’il n’était pas fondé à se prévaloir des dispositions du statut du personnel administratif des CCI et de celles du règlement intérieur de la CCI d’Amiens.
Le Conseil d’Etat examina l’affaire lors d’une séance tenue le 6 juillet 2006 et à l’issue de laquelle le commissaire du gouvernement assista au délibéré. Le pourvoi fut déclaré non admis par une décision du 13
septembre 2006.
1.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la présence du commissaire du gouvernement au délibéré de la formation de jugement du Conseil d’Etat.
2.
Invoquant la même disposition, le requérant soulève le défaut de motivation de la décision de non-admission rendue par le Conseil d’Etat.
3.
Il estime en outre que la durée de l’examen devant le Conseil d’Etat a excédé un délai raisonnable tel que garanti par l’article 6 § 1 de la Convention.
4.
Invoquant l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 1 du Protocole n
o
1, le requérant estime avoir subi un traitement discriminatoire dans la mesure où sa qualité de fonctionnaire de l’Etat en service détaché et son statut d’agent contractuel l’ont de fait exclu du bénéfice des droits sociaux accordés aux autres salariés de la CCI d’Amiens.
1.
Le requérant se plaint de la présence du commissaire du gouvernement au délibéré du Conseil d’Etat et invoque l’article 6 § 1 de la Convention, dont les dispositions pertinentes se lisent ainsi
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement et dans un délai raisonnable (...) par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
A la suite de la communication de ce grief, le Gouvernement, par lettre du 21 juillet 2009 à laquelle était jointe une déclaration, a invité la Cour à rayer l’affaire du rôle pour autant qu’elle porte sur ledit grief, en vertu de l’article 37 de la Convention.
La déclaration se lit ainsi
:
«
Je soussignée, Mme Anne-Françoise TISSIER, agent du Gouvernement français, déclare que le Gouvernement français offre de verser à M. Joseph GOURANTON, à titre gracieux, la somme de 1350 (mille trois cent cinquante) euros au titre de la requête enregistrée sous le n
o
10631/07.
Cette somme ne sera soumise à aucun impôt et sera versée sur le compte bancaire indiqué par le requérant dans les trois mois à compter de la date de l’arrêt de radiation rendu par la Cour sur le fondement de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Le paiement vaudra règlement définitif de la cause.
Le Gouvernement reconnaît qu’en l’espèce il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention.
»
Le requérant s’oppose à la radiation du rôle et sollicite le versement d’un certain nombre de sommes au titre de l’article 41 de la Convention.
La Cour observe d’emblée que les parties ne sont pas parvenues à s’entendre sur les termes d’un règlement amiable de l’affaire. Elle rappelle qu’en vertu de l’article 38 § 2 de la Convention, les négociations menées dans le cadre de règlements amiables sont confidentielles. L’article
62 §
2 du règlement dispose en outre à cet égard qu’aucune communication orale ou écrite, ni aucune offre ou concession intervenues dans le cadre de ces négociations ne peuvent être mentionnées ou invoquées dans la procédure contentieuse.
La Cour partira donc de la déclaration faite le 21 juillet 2009 par le Gouvernement en dehors du cadre des négociations menées en vue de parvenir à un règlement amiable.
La Cour rappelle qu’aux termes de l’article 37 de la Convention, elle peut à tout moment de la procédure décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent de conduire à l’une des conclusions exposées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cette disposition.
L’article 37 § 1 c) permet en particulier à la Cour de rayer une requête du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête.
»
L’article 37 § 1
in fine
dispose
:
«
Toutefois, la Cour poursuit l’examen de la requête si le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles l’exige.
»
La Cour rappelle que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une affaire du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive. Ce seront toutefois les circonstances particulières de la cause qui permettront de déterminer si la déclaration unilatérale offre une base suffisante pour que la Cour conclue que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de l’affaire (
Tahsin Acar c.
Turquie
[GC], n
o
;
Van Houten c.
Pays-Bas
(radiation), n
o
25149/03, § 33, CEDH 2005-IX et
Darque et 23
autres c.
France
(déc.) (radiation), 1
er
juillet 2008).
La Cour note que le grief communiqué au Gouvernement dans la présente affaire portait sur la présence du commissaire du gouvernement au délibéré du Conseil d’Etat. Elle a déjà eu l’occasion d’affirmer que cette présence violait l’article 6 § 1 de la Convention (voir
Kress c.
France
[GC], n
o
‑
VI et
Martinie c. France
[GC], n
o
‑
...).
En l’espèce, le Gouvernement reconnaît, dans sa déclaration, qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention et propose de payer 1
350 euros au requérant à titre de réparation.
La Cour en conclut, eu égard au montant proposé, qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de ce grief. Elle est en outre convaincue que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de celui-ci (article 37 § 1
in fine
).
2.
Sur le fondement de l’article 6, le requérant soulève également le défaut de motivation de la décision de non-admission rendue par le Conseil d’Etat ainsi que la durée excessive de la procédure devant celui-ci. Enfin, il allègue une violation de l’article 14 de la Convention combiné avec l’article
1 du Protocole n
o
1 dans la mesure où il aurait été de fait exclu du bénéfice des droits sociaux accordés aux autres salariés de la CCI d’Amiens.
Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle était compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles.
Il s’ensuit que ces griefs sont manifestement mal fondés et doivent être rejetés en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration
du Gouvernement
;
Décide
de rayer la requête du rôle pour autant qu’elle porte sur la présence du commissaire du gouvernement au délibéré du Conseil d’Etat
;
Déclare
irrecevable
le surplus de la requête.
Claudia Westerdiek
Peer Lorenzen
Greffière
Président