CtEDO 15.09.2009 Auto

PIETRAS v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
15.09.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PIETRAS v. POLAND (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 6331/08 de către Krzysztof PIETRAS împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 15 septembrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 22 ianuarie 2008, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Krzysztof Pietras, este un cetățen polonez care s-a născut în 1985 și trăiește în Gdańsk. Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl. Procedurile penale împotriva reclamantului și detenția sa retrasă La 23 octombrie 2004, reclamantul a fost arestat de către poliție în bănuința de a fi comis viol și jaf. La 25 octombrie 2004, Curtea de District Gdynia ( Såd Rejonowy ) a retras reclamantul în custodie și s-a bazat pe suspiciunile rezonabile că reclamantul a comis infracțiunile pe care le-a fost acuzat, asupra probabilității impusă o condamnare severă la închisoare și asupra riscului ca acesta să evadeze justiția. Prin apelul reclamantului, Curtea Regională de la Gdańsk ( Såd Okręgowy ) a susținut această decizie la 15 noiembrie 2004. Curtea se bazează pe o suspiciune puternică că a comis infracțiunile în cauză. În plus, se referă la probabilitatea impunerii unei condamnații severe la închisoare și la riscul ca el să se ascundă. De asemenea, a constatat că nu există motive speciale, astfel cum se prevede la art. 259 1 din Codul de Procedință Penală, care ar justifica ridicarea detenției și impunerea unei măsuri mai puțin severe. La 19 ianuarie 2005, Curtea de District Gdynia a prelungit detenția reclamantului până la 23 aprilie 2005. Curtea s-a bazat pe o suspiciune puternică că a comis infracțiunile în cauză și pe probabilitatea impunerii unei condamnare severă. În plus, Curtea a considerat că există riscul ca acesta să poată manipula probele. La 15 aprilie 2005, Curtea a prelungit detenția reclamantului până la 23 iunie 2005. Curtea s-a bazat pe aceleași motive ca și în deciziile sale anterioare, susținând, de asemenea, că, chiar dacă reclamantul a invocat vinovat, există încă o puternică probabilitate de a fi impusă o condamnare severă. La 16 iunie 2005, instanța a prelungit detenția reclamantului până la 23 iulie 2005. La 30 iunie 2005 a fost depusă o declarație de inculpare. La 11 iulie 2005, instanța a prelungit detenția reclamantului până la 23 octombrie 2005. Curtea a repetat motivele prezentate în deciziile sale anterioare. La 11 iulie 2005, Curtea de District Gdynia a constatat că nu are competența de a face față cazului și l-a trimis Tribunalului de District Gdańsk. Octombrie 2005, 23 ianuarie, 21 aprilie și 20 iulie 2006. Curtea se bazează pe o suspiciune puternică de faptul că reclamantul a comis infracțiunile în cauză, care a fost susținut de probele de la martori. Curtea a considerat în continuare necesitatea de a asigura conducerea corectă a procedurii justificate de a-l ține în custodie. Acesta se referă la probabilitatea impunerii unei condamnare severă la solicitant. Se bazează, de asemenea, pe riscul ca acesta să poată manipula dovezile. Între 9 ianuarie și 24 august 2006, Curtea de District Gdańsk a organizat 12 audieri, dintre care trei au fost suspendate. La 31 august 2006 Curtea de district Gdańsk a constatat că nu are competență să se ocupe de acest caz și a remis-o la Curtea Regională Gdańsk. Procesul a trebuit să se desfășoare de la început. La 1 septembrie 2006, Curtea de district Gdańsk a prelungit detenția reclamantului până la 23 octombrie 2006. Acesta a repetat motivele prezentate în hotărârile anterioare. La 17 octombrie 2006, Curtea de apel Gdańsk (Sād Apelacyjny) ), cu o cerere de la instanța de judecată, a prelungit detenția reclamantului până la 28 februarie 2007. La 14 februarie 2007, instanța a ordonat ca termenul să fie prelungit mai departe, până la 31 mai 2007. La 24 mai 2007, a ordonat ca reclamantul să fie păstrat în custodie până la 31 august 2007. Următoarea decizie a fost dată la 22 august 2007; acesta a prelungit detenția reclamantului până la 31 octombrie 2007. Curtea în hotărârile sale se baza pe o suspiciune puternică de faptul că reclamantul a comis infracțiunile în cauză, care a fost susținută de dovezi de la martori. Acesta a adăugat importanță la natura gravă a infracțiunilor și a considerat că severitatea pedepsei anticipate ar putea constitui, în sine, un motiv suficient pentru a continua detenția pentru a asigura cursul corect al procedurii. În cursul anchetei și a procedurii de judecată, reclamantul a formulat numeroase cereri de eliberare și de recurs, de asemenea, împotriva refuzurilor de a-l elibera și împotriva deciziilor de prelungire a detenției. La 17 octombrie 2007 reclamantul a fost eliberat. Curtea a susținut că detenția reclamantului nu mai este necesară pentru asigurarea cursului corect al procedurii. Între timp, între 20 noiembrie 2006 și 10 septembrie 2008 Curtea Regională Gdańsk a avut 28 de audieri, una dintre care a fost suspendată. La 10 decembrie 2008 Curtea Regională Gdańsk Hotărârea. Reclamantul a fost condamnat și condamnat la cinci ani și șase luni de închisoare și la o amendă. Procedura în temeiul Legii din 2004 La 24 septembrie 2007, reclamantul a depus o plângere la Curtea Regională Gdańsk în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângeri privind încălcarea dreptului la un proces într-un termen rezonabil ( Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) („Legea 2004”). Reclamantul a solicitat o hotărâre declarând că durata procedurii în cazul său a fost excesivă. La 30 octombrie 2007, Curtea Regională Gdańsk și-a respins plângerea. judecată în fața Tribunalului de District al Gdynia și a Curții de District al Gdańsk, adică între 30 iunie 2005 și 31 august 2006. Măsurile preventive, inclusiv detenția în reținere în reținere Legea și practicile interne relevante privind impunerea în reținere în reținere ( arsetowanie tymczasowe ), motivele pentru prelungirea sa, eliberarea de la reținere și normele care reglementează alte, așa-numite „mesure preventive” (ś rodki zapobiegawcze ) sunt exprimate în hotărârile Curții în cazurile Gołek c. Polonia , nr. 31330/02, §§ 27-33, 25 aprilie 2006 și Celejewski c. Polonia , nr. 17584/04, §§ 22-23, 4 august 2006. Remediile împotriva lungimii necorespunzătoare a procedurii Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru lungimea excesivă a procedurii judiciare sunt incluse în hotărârile Curții în cazul Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, CEDO 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că detenția sa preventivă a fost excesiv de mult timp. El s-a plâns în continuare în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii. HOTĂRÂREA La 7 ianuarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant: „Eu, Krzysztof Pietras, remarc că Guvernul ̈Poloniei sunt pregătite să-mi plătească suma de 9.000 PLN (nouă mii de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 15 iunie 2009, Curtea a primit următoarea declarație a guvernului: „I, Jakub Wołāsiewicz, agent al guvernului polonez, declară că Guvernul Poloniei propune să plătească PLN. 9.000 (nouă mii de zloți polonezi) către dl Krzysztof Pietras, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă