Wachowicz împotriva Poloniei

Cea decizia nr. 11262/08 de Robert WACHOWICZ împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința din decembrie 2009 în calitate de cameră compusă din: Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii având în vedere cererea depusă la 12 februarie 2008, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 27 august 2009 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Robert Wachowicz, este un național polonez care s-a născut în 1974 și trăiește în Wołomin.

Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 februarie 2004, reclamantul a fost arestat pe baza suspiciunilor că a comis mai multe infracțiuni împotriva proprietăților, inclusiv furturi de autovehicule, manipularea proprietăților furate și ajutarea vânzării de mașini furate, în timp ce acționează într-un grup criminal organizat. În aceeași dată, Curtea de district din Varșovia (Sīd Rejonowy ) a ordonat detenția sa în reținere. Se bazează pe suspiciunile rezonabile că reclamantul a comis infracțiunile în cauză.

Curtea a considerat, de asemenea, că detenția reclamantului este justificată de severitatea pedepsei pe care le-a confruntat și de riscul ca acesta să modifice dovezile. Acesta a subliniat complexitatea cauzei, numărul mare de co-acuzați și necesitatea de a La 8 aprilie 2004, Curtea Regională de Varșovia ( Sād Okręgowy ) a susținut hotărârea de primă instanță. În special, s-a bazat pe complexitatea cauzei referitoare la un grup criminal organizat. Detenția anterioară a reclamantului a fost prelungită ulterior prin deciziile Curții de district din Varșovia pronunțate la 10 mai, 28 iulie, 3 Noiembrie și 28 decembrie 2004. Ulterior, detenția reclamantului a fost prelungită prin hotărârile Curții de Apel din Varșovia ( Sād Apelacyjny ) pronunțate la 15 februarie, 29 iulie, 30 decembrie 2005, 25 iulie și 28 decembrie 2006, 23 februarie și 19 iunie 2007. Între timp, la 20 decembrie 2006, procurorul regional din Varșovia ( Prokurator Okręgowy.

) a depus un proiect de pronunțare împotriva reclamantului și a altor două persoane. În mai multe ocazii, reclamantul a solicitat eliberarea sa și a apelat împotriva hotărârilor de prelungire a detenției anterioare. La 25 ianuarie 2008, Curtea de Apel din Varșovia a prelungit detenția până la 27 mai 2008. La 7 martie 2008, Curtea de Apel din Varșovia a ridicat detenția reclamantului, susținând că riscul ca reclamantul să obstrucționeze ancheta nu mai este justificat.

Legea și practica internă relevantă Legea și practica internă relevantă privind impunerea detenției în reținere (aresztowanie tymczasowe ), motivele pentru prelungirea, eliberarea de la detenție și normele care reglementează alte, așa-numite „mesure preventive” (ś rodki zapobiegawcze ) sunt prezentate în hotărârile Curții în cazurile Gołek v. Polonia , nr. 31330/02 , §§ 27-33, 25 aprilie 2006 și Celejewski v. Polonia , nr. 17584/04 , §§ 22-23, 4 august 2006. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție cu privire la durata detenției anterioare. DREPTUL Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata detenției anterioare. El s-a bazat pe art. 5 § 3 din Convenție care, în măsura în care este relevant, prevede următoarele: art. 5 § 3 „Toată persoana arestat sau reținut în conformitate cu dispozițiile alineatului (3) (c) din prezentul articol este ... dreptul la proces într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare a procesului.

Eliberarea poate fi condiționată prin garanții care pot apărea pentru proces.” Prin scrisoarea din 27 august 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „... Guvernul dorește să exprese, prin intermediul declarației unilaterale, recunoașterea faptului că durata detenției preliminare a reclamantului a depășit un „tempo rațional” în sensul art. 5 § 3 din Convenție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului 4000 PLN care consideră că este rezonabil în funcție de jurisprudența Curții.

Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la Rata egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor de nerambursare plus trei puncte procentuale. (...) Guvernul ar sugera cu respect că declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice apariția din lista de cazuri a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din convenție…

” Reclamantul nu și-a exprimat opinia cu privire la declarația Guvernului. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să ia o cerere sau o parte din această listă din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată din listă un caz în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”, reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere sau o parte a acesteia în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza articolului 37 alineatul (1) Declarația unilaterală a unui guvern contestat chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului.

În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în lumina principiilor care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia, [GC], nr. 26307/95, §§§ 75-77, CEDH 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec. nr. 28953/03). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Poloniei, practică sa privind plângerile în temeiul art. 5 § 3 din Convenție privind durata detenției preliminare (a se vedea Kauczor c. Polonia , nr. 45219/06, 3 februarie 2009 cu alte referințe).

Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; decide să scoată cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.

Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 11262/08 by Robert WACHOWICZ against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 1 December 2009 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 12 February 2008, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 27 August 2009 requesting the Court to strike the application out of the list of cases, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Robert Wachowicz, is a Polish national who was born in 1974 and lives in Wołomin.

The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 20 February 2004 the applicant was arrested on suspicion of having committed several offences against property, including car thefts, handling of stolen property and aiding the sale of stolen cars, while acting in an organised criminal group. On the same date the Warsaw District Court ( Sąd Rejonowy ) ordered his detention on remand. It relied on the reasonable suspicion that the applicant had committed the offences in question. The court also considered that the applicant’s detention was justified by the severity of the penalty he faced and the risk that he would tamper with evidence.

It underlined the complexity of the case, the large number of co ‑ accused and the need to carry out further inquiries. On 8 April 2004 the Warsaw Regional Court ( Sąd Okręgowy ) upheld the first-instance decision. It relied, in particular, on the complexity of the case which concerned an organised criminal group. The applicant’s pre-trial detention was subsequently extended by decisions of the Warsaw District Court delivered on 10 May, 28 July, 3 November and 28 December 2004. Subsequently, the applicant’s detention was prolonged by decisions of the Warsaw Court of Appeal ( Sąd Apelacyjny ) delivered on 15 February, 29 July, 30 December 2005, 25 July and 28 December 2006, 23 February and 19 June 2007. Meanwhile, on 20 December 2006, the Warsaw Regional Prosecutor ( Prokurator Okręgowy ) filed a bill of indictment against the applicant and twenty two other persons.

On several occasions, the applicant unsuccessfully requested his release and appealed against the decisions extending his pre-trial detention. On 25 January 2008 the Warsaw Court of Appeal extended the detention until 27 May 2008. The applicant appealed. On 7 March 2008 the Warsaw Court of Appeal lifted the applicant’s detention, holding that the risk that the applicant would obstruct the investigation was no longer justified.

B. Relevant domestic law and practice The relevant domestic law and practice concerning the imposition of detention on remand ( aresztowanie tymczasowe ), the grounds for its extension, release from detention and rules governing other, so-called “preventive measures” (ś rodki zapobiegawcze ) are set out in the Court’s judgments in the cases of Gołek v. Poland , no. 31330/02, §§ 27-33, 25 April 2006 and Celejewski v. Poland , no. 17584/04, §§ 22-23, 4 August 2006. COMPLAINT The applicant complained under Article 5 § 3 of the Convention about the length of his pre-trial detention. THE LAW The applicant complained about the length of his pre-trial detention. He relied on Article 5 § 3 of the Convention which, in so far as relevant, provides as follows: Article 5 § 3 “Everyone arrested or detained in accordance with the provisions of paragraph 1 (c) of this Article shall be ... entitled to trial within a reasonable time or to release pending trial.

Release may be conditioned by guarantees to appear for trial.” By letter dated 27 August 2009 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “...the Government hereby wish to express – by way of the unilateral declaration – their acknowledgement of the fact that the length of the applicant’s pre-trial detention exceeded a “reasonable time” within the meaning of Article 5 § 3 of the Convention. Consequently, the Government are prepared to pay the applicant PLN 4,000 which they consider to be reasonable in the light of the Court’s case law.

The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default periods plus three percentage points. (...) The Government would respectfully suggest that the above declaration might be accepted by the Court as ‘any other reason’ justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention…

” The applicant did not express his view on the Government’s declaration. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application or part thereof out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application or part thereof under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03). The Court has established in a number of cases, including those brought against Poland, its practice concerning complaints under Article 5 § 3 of the Convention about the length of pre-trial detention (see Kauczor v. Poland , no. 45219/06, 3 February 2009 with further references).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, it should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Deputy Registrar President