ORAL c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZII RĂSPUNSURI nr. 40193/04 și 40203/04 prezentate de Mustafa ORAL și Naime YILMAZ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 15 septembrie 2009 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișl Karakaș, judecători; și a lui Sally Dolle, graffière de secțiune, având în vedere cererile menționate mai sus introduse la 22 septembrie 2004, după ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie FĂCÂND-O pe reclamante, dl Mustafa Oral și dl Naime Yelmaz, sunt cetățeni turci, născuți în 1955 și, respectiv, 1945 și rezidenți în Istanbul.

Ei sunt reprezentați în fața Curții de către dl U. Efil, avocat la Istanbul.

Guvernul turc ( Cu toate acestea, Curtea a Uniunii Europene a constatat că, în cazul în care Curtea a Uniunii Europene a decis să nu aplice o măsură în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (a) din convenție, Curtea a Curții a Uniunii Europene a Uniunii Europene ar trebui să se pronunțe în fața Curții a Uniunii Europene, în cazul în care Curtea a Curții a Uniunii Europene a Uniunii Europene sau în cazul în care Curtea a Curții a Uniunii Europene a Uniunii Europene a Uniunii Europene nu a formulat o hotărâre în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2004 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal cu caracter personal de către statele membre ale Uniunii Europene și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția datelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal cu caracter personal cu caracter personal de către statele membre ale Uniunii Europene (CE) și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. De asemenea, aceștia se plângeau de lipsa motivării hotărârilor instanțelor naționale.

Apoi, invocau art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții au invocat o încălcare a dreptului lor de proprietate. Având în vedere similitudinea cauzelor cu privire la fapte și la problema de fond pe care o ridică, Curtea consideră că este necesar să li se alăture și să decidă să le examineze în comun. Cu toate acestea, Curtea arată că nu mai este necesar să se examineze înainte de acțiunea introdusă de solicitanți din următoarele motive. Comisia reamintește mai întâi că, la 15 ianuarie 2008, a decis să comunice guvernului obiecțiunile reclamanților, cum ar fi cele de mai sus. La 24 iunie 2008, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererilor.

Acestea au fost adresate părților solicitante la 22 iulie 2008, care au fost invitate să își transmită răspunsurile înainte de 3 septembrie 2008. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 12 mai 2009, Curtea a atras atenția părților reclamante asupra faptului că termenul care le-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor lor a fost … 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție, ea putea șterge o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele dau de înțeles că un reclamant nu intenționează să-și mențină cererea. Aceasta arată că, până în prezent, această scrisoare a rămas fără răspuns. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că Ö Õ Õ nu mai doresc să-și mențină cererile în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție.

În plus, în conformitate cu Õ art. 37 Õ 1 în fine În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de Convenție sau de Protocoale, care să impună continuarea examinării interogărilor. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauzele rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să unească acțiunile hotărâte să elimine cererile de rol. Sally Dolle Françoise Tulkens Modulul Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requêtes n os 40193/04 et 40203/04 présentées par Mustafa ORAL et Naime YILMAZ contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 15 septembre 2009 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișıl Karakaș, juges, et de Sally Dollé, greffière de section , Vu les requêtes susmentionnées introduites le 22 septembre 2004, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, M. Mustafa Oral et M me Naime Yılmaz, sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1955 et 1945 et résidant à Istanbul. Ils sont représentés devant la Cour par M e U. Efil, avocat à Istanbul.

Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par son agent. Invoquant l’article 6 de la Convention, les requérants se plaignaient de la durée d’une procédure devant les juridictions civiles, chargées de trancher un litige immobilier. Ils alléguaient le défaut d’équité de la procédure devant ces juridictions eu égard au mode d’administration des preuves, lequel porte atteinte selon eux à l’égalité des armes. Ils se plaignaient également de l’absence de motivation des décisions des juridictions nationales. Ensuite, invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, les requérants alléguaient une atteinte à leur droit de propriété. EN DROIT Compte tenu de la similitude des affaires quant aux faits et au problème de fond qu’elles posent, la Cour estime nécessaire de les joindre et décide de les examiner conjointement.

La Cour relève cependant qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant le recours introduit par les requérants pour les motifs suivants. Elle rappelle d’abord que le 15 janvier 2008 elle a décidé de communiquer au Gouvernement les griefs des requérants tels qu’exposés ci-dessus. Le 24 juin 2008, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé des requêtes. Celles-ci ont été adressées aux parties requérantes le 22 juillet 2008, lesquelles ont été invitées à faire parvenir les leurs en réponse avant le 3 septembre 2008. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 12 mai 2009, la Cour a attiré l’attention des parties requérantes sur le fait que le délai qui leur était imparti pour la présentation de leurs observations était échu et qu’aucune prorogation de ce délai n’a été sollicité.

Elle a indiqué qu’aux termes de l’article 37 § 1 a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête. Elle relève qu’à ce jour cette lettre est restée sans réponse. A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leurs requêtes au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen des requêtes. Il y a donc lieu de rayer les affaires du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de joindre les requêtes ; Décide de rayer les requêtes du rôle. Sally Dollé Françoise Tulkens Greffière Présidente