CtEDO 15.09.2009 Auto

AFFAIRE HATİPOĞLU c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
15.09.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE HATİPOĞLU c. TURQUIE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CERINȚĂ HAT. TURCIA (Cercetarea nr. 23945/05) HOTĂRÂREA STRASBURG 15 septembrie 2009 DEFINIF 15/12/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Hatipoślu c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Irene Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Iș La 13 iunie 2005, Tribunalul a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 8 iulie 2008, președinta celei de-a doua secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 3 din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. La 18 februarie 1998, conducerea departamentală a Casei de asigurări sociale din Sariskaya a fost informată cu privire la o fraudă în asigurarea de sănătate. În ziua respectivă, chiar la interpelarea unei persoane aflate în posesia mai multor carnete de sănătate și ordonanțe întocmite pe numele altor persoane de către medici de la spitalul public și de la dispensarul Hendek. La 13 noiembrie 1998, comisia de anchetă a casei de asigurări sociale a comercianților, artizanilor și lucrătorilor independenți a desfășurat o anchetă, în cadrul căreia reclamantul, atunci medic la dispensarul Hendek, a fost în discuție și i s-a reproșat, printre altele, că a emis ordonanțe de complezență, fără o examinare medicală prealabilă, în numele S.B. Ministerul Sănătății a fost informat și, la rândul său, a desfășurat o anchetă. La 23 decembrie 1998, investigatorul Ministerului Sănătății estimează că a instituit ordonanțe de complezență. În consecință, a solicitat comisiei de anchetă a Ministerului să autorizeze urmărirea penală împotriva sa. La 25 ianuarie 1999, investigatorul Ministerului Sănătății a întocmit un rezumat al raportului său de investigație conform căruia se pare că acesta a emis mai multe ordonanțe de complezență în favoarea pacienților pe care nu i-a consultat sau tratat. 10. La 18 februarie 1999, S.B., numit unul dintre beneficiarii acestor ordonanțe a fost audiat de procurorul Republicii. A. Cu această ocazie, el a negat faptele în litigiu și a declarat că a fost victima unei persoane terțe care ar fi folosit jurnalele medicale ale familiei sale în mod greșit, fără știrea sa. La 24 martie 1999, Comisia pentru urmărirea penală a funcționarilor din apropierea administrației Hendek consideră că reclamantul și alți trei medici au fost vinovați de infracțiunile comise și a autorizat urmărirea penală a acestora în conformitate cu art. 3 din Codul penal 12. La 30 aprilie 1999, reclamantul a formulat o opoziție împotriva acestei decizii, negând faptele reproșate. 13. La 28 decembrie 1999, Tribunalul Regional din Sarikaya a respins această acțiune. 14. Pe această cale, la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În perioada 14 februarie 2000-3 aprilie 2003, Curtea a avut loc la douăzeci și una de audieri în cursul cărora i-a auzit pe inculpați în apărarea lor și pe avocați în pledoariile lor. La 3 martie 2000, S.B. a fost ascultată pe comisia de recurs. În cinstirea din 10 aprilie 2000, instanța de judecată a fost supusă citirii declarațiilor beneficiarilor acestor ordonanțe, inclusiv pe cea a S.B. Recurentul a negat faptele reproșate și a pledat pentru nevinovăția sa. La 13 septembrie 2000, tribunalul a pronunțat joncțiunea procedurii diligente împotriva medicilor cu procedura penală diligentă împotriva beneficiarilor ordonanțelor în litigiu. Mai 2001, reclamantul a prezentat o audiere a martorilor din care a făcut o listă. Cererea sa a fost salutată de instanța de judecată care a dat comisia de recurs la tribunalul corecțional din Hendek în scopul de a proceda la această audiere. În iunie 2001, avocatul reclamantului a constatat că întrebările pe care le-a menționat în cererea sa de citație a martorilor nu au fost adresate acestora din urmă. Prin urmare, el a solicitat ca chestionarul pe care îl pregătise în acest scop să fie anexat la o nouă comisie de recurs să dea instanței corecționale pentru audierea martorilor. Instanța de judecată a acceptat această cerere și a dat o nouă comisie de recurs la instanța de judecată pentru ca martorii în cauză să fie din nou ascultați. Aceasta a precizat că o invitație de a se prezenta la tribunalul de judecată a acestor martori trebuia să fie adresată avocatului reclamantului. La 19 iulie 2001, tribunalul corecțional a decis că această invitație trebuia să i se adreseze, precizând data audierii martorilor. La 12 septembrie 2001, martorii respectivi au fost auziți din nou în cadrul comisiei de recurs 17. În cursul procesului din 24 ianuarie 2002, instanța a decis să citească declarațiile, colectate în cadrul comisiei de recurs, din partea a doi membri ai familiei S.B. interogați de Curte pentru a ști dacă are de făcut comentarii în această privință, avocatul reclamantului declarat că nu are niciunul. În timpul procesului din 5 februarie 2002, instanța de judecată a dat audiție unui martor, membru al familiei S.B., și a acceptat cererea de competență a inculpaților în scopul stabilirii existenței sau nu a unei legături între starea de sănătate a așa-zișilor bolnavi care au beneficiat de ordonanțele în litigiu și medicamentele care le fuseseră prescrise. De asemenea, Comisia a solicitat experților să evalueze pierderile financiare suferite de fondul de asigurări sociale ca urmare a rambursărilor aferente acestor ordonanțe. La 11 aprilie, 9 iulie și 17 octombrie 2002, aceasta a trimis cauza în așteptarea acestei expertize. La 2 noiembrie 2002, S.B. a decedat. La 29 ianuarie 2003, avocatul reclamantului și-a depus memoriul în apărare în care a contestat concluziile acestei expertize. 18. La 18 martie 2003, procurorul general al Republicii a fost audiat în rechizițiile sale pe fond și a solicitat, printre altele, condamnarea reclamantului în temeiul articolului 3 din Codul penal pentru falsificare de documente publice. 19. La sfârșitul zilei de 3 aprilie 2003, pe baza dovezilor conținute în dosar, printre care se numără rapoarte de experiență, carnete medicale, rețete medicale și depoziții, instanța de judecată l-a recunoscut pe reclamant vinovat de faptele reprobabile și l-a condamnat, în consecință, la o pedeapsă de doi ani și unsprezece luni de închisoare în temeiul art. 3 alin. (1) din Codul penal. În acest scop, Comisia a constatat în special că reclamantul a întocmit douăzeci și două de ordonanțe pentru numele persoanelor acuzate în calitate de beneficiari ai ordonanțelor în litigiu, că șase dintre aceste ordonanțe nu erau înscrise în registrul dispensarului, ci că, sub numărul corespunzător acestor ordonanțe, erau înscrise numele altor persoane. La 8 aprilie 2003, reclamantul s-a ocupat de casare. În memoriile sale în cassare din 8 mai și 25 septembrie 2003, el s-a plâns de deficiențele de la liturghie, de lipsa de audiție a anumitor martori, care au beneficiat de ordonanțele în litigiu, de insuficiența mărturiilor și de părtinirea și de deficiențele raportului de competență depus la dosar. 21. La 26 martie 2004, în avizul său privind recursul, procurorul general aproape de Curtea de Casație a solicitat Curții de Casație să incrimineze hotărârea de condamnare având în vedere valoarea scăzută a fraudei și faptul că raportul de competență pe care se baza hotărârea se baza pe concluziile investigatorului Ministerului Sănătății. 22. La 26 ianuarie 2005, Curtea de Casație a confirmat condamnarea reclamantului după ce a ținut o audiere și a observat că instanța de primă instanță examinase, discutase și apreciase acuzațiile, precum și mijloacele de opoziție și de apărare prezentate în dosar. 23. La 23 februarie 2005, reclamantul a formulat o acțiune în rectificare. 24. La 29 martie 2005, procurorul general în apropierea Curții de Casație a respins această acțiune. În acest sens, se plânge că persoanele care pot furniza informații relevante nu au fost audiate. art. 6 alineatele (1) și (3) litera (d) din Convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă, publică și într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide, (...) cu privire la temeinicia oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei (...). (...) Orice acuzat are dreptul în special la: (...) să interogheze sau să interogheze martorii acuzați și să obțină convocarea și interogarea martorilor cu descărcare de gestiune în aceleași condiții ca și martorii acuzați ; (...). 26. Despre admisibilitatea privind modul de administrare a probelor și absența audierii anumitor martori 27. Guvernul susține că cerințele art. 6 alin. (3) lit. (d) din Convenție au fost îndeplinite în măsura în care instanțele naționale au instrumentat audierea martorilor, precum și citirea proceselor-verbale ale declarațiilor colectate în cadrul comisiei de recurs în instanță, fără ca avocatul reclamantului să se opună conținutului acestora. 28. 29. Curtea reamintește că art. 6 nu reglementează administrarea probelor ca atare, în special eligibilitatea și forța probatorie a acestora, probleme care țin în principal de dreptul intern (a se vedea Schenk c. Elveția, 12 iulie 1988, §§ 46 și următoarele, seria A n 140).În plus, misiunea încredințată Curții nu constă în a stabili dacă depozițiile martorilor au fost acceptate pe bună dreptate ca probe, ci în a verifica dacă procedura luată în considerare în ansamblul său, inclusiv modul de prezentare a mijloacelor de probă, a avut un caracter echitabil (a se vedea, printre altele, Van Mechelen și altele c. Țările de Jos, 23 aprilie 1997, § 50). În acest sens, elementele de probă trebuie să fie prezentate în mod normal în fața pârâtului în ședință publică, în vederea unei dezbateri contradictorii. În consecință, dreptul la apărare este limitat într-un mod incompatibil cu garanțiile prevăzute la art. 6 atunci când o condamnare se bazează, numai sau într-o măsură decisivă, pe declarațiile făcute de o persoană pe care acuzatul nu a putut să o interogheze nici în etapa de la C).În ceea ce privește depozițiile colectate în cadrul comisiei de recurs, Curtea a declarat deja că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . VIII). Acest lucru este cu atât mai valabil cu cât mărturiile în litigiu au constituit baza principală a condamnării, în timp ce nici în etapa de lantură, nici în timpul dezbaterilor, reclamantul nu a putut interoga sau pune la îndoială autorii. 31. Cu toate acestea, în circumstanțele din speță, având în vedere înscrisurile din dosar, Curtea constată că, în cazul în care anumite mărturii au fost colectate cu privire la comisia de recurs, depozițiile astfel făcute au fost depuse în dosarul cauzei și că avocata reclamantului a fost invitată să le comenteze, lucru pe care îl consideră abstint. În plus, Curtea constată că, în cererea sa de comisie rogatorie, tribunalul a precizat că o invitație de a lua parte la audierea în fața comisiei de recurs a martorilor propuși de avocatul reclamantului trebuia să i se adreseze, ceea ce s-a făcut (punctul 16 de mai sus). Pe de altă parte, trebuie să se constate, pe baza documentelor din dosar, că condamnarea reclamantului nu apare exclusiv sau într-o măsură decisivă pe declarațiile acestor martori, ci pe un set de elemente de probă, inclusiv elemente de probă materiale (punctul 19 de mai sus). Pe de altă parte, Curtea amintește că la art. 6 alineatul (3) litera (d) din Convenia n 6 alin. (3) lit. (d) din Convenția de a demonstra că nu a putut interoga un anumit martor cu descărcare de gestiune. Cu toate acestea, este necesar să se reamintească că convocarea martorului respectiv era necesară în căutarea adevărului și că refuzul de a interoga a cauzat un prejudiciu dreptului la apărare ( Erich Priebke c. Italia (dec.), n 48799/99, 5 aprilie 2001). În acest caz, Curtea consideră că nu trebuie să verifice dacă neaudiția S.B. a încălcat art. 6, acesta din urmă fiind decedat în cursul procedurii (pentru o abordare similară, a se vedea Bricmont c. Belgia, 7 iulie 1989, § 88, seria A n 158).În plus, având în vedere documentele din dosar, Curtea constată că depoziția S.B. a fost citită în curs de desfășurare, ceea ce oferea reclamantului posibilitatea de a comenta sau de a se referi la aceasta pentru a-și susține apărarea (punctul 15 de mai sus). 33. În cele din urmă, Curtea constată că reclamantul, reprezentat de un avocat atât în fața instanței judecătorești judecătorești, cât și în fața Curții de Casație, a avut posibilitatea de a contesta probele prezentate în fața instanțelor interne. 34. Având în vedere toate cele de mai sus, Curtea consideră că această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. 2. Pe durata procedurii 35. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fondul 36. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 13 noiembrie 1998 și s-a încheiat la 26 ianuarie 2005. Prin urmare, aceasta a durat aproximativ șase ani și două luni, pentru două grade de jurisdicție, precum și o procedură de investigare administrativă prealabilă. În această privință, Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri s mai mult apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei și comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Pelioire și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, § 67, CEDO 1999-II. 37. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea Pelioire și Sassi citată anterior). 38. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) al doilea paragraf din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Guvernul contestă aceste revendicări. 42. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. Taxa și cheltuielile de judecată 43. Reclamantul evaluează la 5 000 de lire turcești cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. (aproximativ 2 350 de euro) la care s-ar adăuga 20% din suma indemnizațiilor acordate de Curte. 44. Guvernul contestă aceste pretenții. 45. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de documentele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 350 EUR pentru cheltuieli de judecată și cheltuieli de judecată pentru procedura în fața Curții și acordul cu reclamanta. Interese moratorii 46. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES, CURȚA, ÎN L cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe durata procedurii și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 2 350 EUR (două mii trei sute cincizeci EUR), care se convertește în lire turce la rata aplicabilă la data regulamentului, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată de către reclamant cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 15 septembrie 2009, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și art. 3 din Regulamentul de procedură. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2009-06-02
0,96
AFFAIRE HACISALİHOĞLU c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE HACISALİHOĞLU c. TURQUIE (Requête n o 343/04) ARRÊT STRASBOURG 2 juin 2009 DÉFINITIF 02/09/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Hacısalihoğlu c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’
CtEDO 2009-01-13
0,96
AFFAIRE BERBER c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BERBER c. TURQUIE (Requête n o 20606/04) ARRÊT STRASBOURG 13 janvier 2009 DÉFINITIF 05/06/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Berber c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (d
CtEDO 2008-11-18
0,96
AFFAIRE SERİN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SERİN c. TURQUIE (Requête n o 18404/04) ARRÊT STRASBOURG 18 novembre 2008 DÉFINITIF 18/02/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Serin c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (de
CtEDO 2009-09-22
0,96
AFFAIRE KAPCAK c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KAPÇAK c. TURQUIE (Requête n o 22190/05) ARRÊT STRASBOURG 22 septembre 2009 DÉFINITIF 22/12/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Kapçak c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme
CtEDO 2009-03-31
0,96
AFFAIRE TINARLIOĞLU c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE TINARLIOĞLU c. TURQUIE (Requête n o 3820/03) ARRÊT STRASBOURG 31 mars 2009 DÉFINITIF 30/06/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Tınarlıoğlu c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’ho
Sursă