- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 18 ianuarie 2024
- Stat pârât
- ITA
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Rizzo Striano împotriva Italiei
Traducere în română Auto
PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE RIZZO STRIANO c. ITALY (Depunerea nr. 54800/16) HOTĂRÂREA Strasburg 18 ianuarie 2024 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Rizzo Striano c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca compusă din: Krzysztof Wojtyczek , Președintele LÄtif Hüseynov, Ivana Jelić , judecători și Viktoriya Maradudina, Registrul adjunct al secțiunii hotărâtor, având în vedere decizia de a respinge obiecția Guvernului față de examinarea cererii de către un comitet, deliberat în particular la 14 decembrie 2023, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Italiei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) la 13 septembrie 2016. Reclamantul a fost reprezentat de dl I. Toscano, avocat care practică la Roma.
Guvernul italian (“Guvernul”) a fost anunțat de cerere. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de neexecutarea deciziei interne care i-a atribuit daune pentru ocuparea plăcii sale de teren pentru construcția unui acuduct și compensarea pentru stabilirea unei facilități de acuduct, care urmează să fie plătită de Consorțiul de Reclamare a Plămânii Sibaris și a Valei Centrale a Crati ( Consorzio di Bonifica della Piana di Sibari e della Media Valle del Crati, „Consorțiul”. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEII ȘI A ARTICOLUL 1 AL PROTOCULUI 1 . 1 Reclamantul se plânge de neexecuția deciziei interne în favoarea sa.
El se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție și din art. 1 din Protocolul nr. 1. Admisibilitatea Curtea constată, la început, că guvernul a recunoscut natura publică a consorțiului. Guvernul s-a opus admisibilității cererii, deoarece reclamantul se presupune că nu a epuizat căile de recurs interne. În special, au susținut că reclamantul ar fi putut solicita plata datoriei de la autoritatea regională relevantă, pe baza unei presupuse răspunderi comune cu Consorțiu, sau ar fi putut iniția acțiuni pentru daune împotriva conducerii responsabile de lichidarea administrativă obligatorie a Consorțiu. Reclamantul a contestat depunerea Guvernului prin contestarea disponibilității și eficacității acestor remedii.
10. Curtea reiterează că o persoană care a obținut o hotărâre executabilă împotriva statului ca urmare a unui litigiu de succes nu poate fi obligată să recurgă la procedurile de aplicare pentru a-l executa (a se vedea Metaxas c. Grecia , nr. 8415/02, § 19, 27 mai 2004, Ventorino c. Italia, nr. 357/07, § 28, 17 mai 2011). 11. Prin urmare, Curtea respinge obiecțiile Guvernului și declară cererea admisibilă. 6. De asemenea, se referă la jurisprudența sa privind neexecuția sau întârziarea executării hotărârilor interne finale (a se vedea Hornsby v. Grecia , nr. 18357/91, § 40, Raporturi de Hotărâri și Decizii 1997 II).
13. În cazurile principale ale Ventorino v. Italia, nr. 357/07, 17 mai 2011, De Trana v. Italia, nr. 64215/01, 16 octombrie 2007, Nicola Silvestri v. Italia, nr. 16861/02, 9 iunie 2009, Antonetto v. Italia, nr. 15918/89, 20 iulie 2000, și De Luca v. Italia, nr. 43870/04, 24 septembrie 2013, Curtea a constatat deja o încălcare a articolului 6 din Convenție în ceea ce privește aspectele legate de neexecuția sau aplicarea întârziere a unei decizii interne finale, asemănătoare celor din acest caz. 14. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri.
Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, autoritățile nu au desfășurat toate eforturile necesare pentru aplicarea integrală și în timp util a deciziei finale în favoarea reclamantului. 15. Prin urmare, aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție. 16. Având în vedere concluzia de mai sus, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze dacă, în acest caz, a existat, de asemenea, o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 17. , toate hotărârile citate mai sus), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. 18. Curtea constată, de asemenea, că Statul pârât are o obligație excepțională de a aplica hotărârea care rămâne executabilă.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; deține că această cerere dezvăluie o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenția privind neexecuția deciziei interne finale în favoarea sa; deține că nu este necesar să se examineze separat fondurile plângerii reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1; deține că Statul pârât se asigură, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni, executarea deciziei interne în curs de desfășurare menționate în tabelul adăugat; Deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 18 ianuarie 2024, în conformitate cu art. 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Krzysztof Wojtyczek Președintele adjunct al grefierului interimar APENDIX Solicitarea depunerii de plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (neexecuție sau întârziere de aplicare a deciziilor interne) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Denumirea și locația reprezentantului Hotărârea internă relevantă Data de începere a perioadei neexecutive Data de încheiere a perioadei neexecutive Lungime a procedurii de punere în aplicare Ordinea instanței interne Valoarea acordată pentru prejudiciu moral pentru reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costuri și cheltuielile pe cerere (în euro) [2] 54800/16 13/09/2016 Maurizio RIZZO STRIANO 1957 Toscano Isidoro Roma Tribunalul Regional al Apei (Tribunal Naples), R.G.
2475/96, 21/01/2002 27/09/2005 în așteptarea Mai mult de 18 ani și 9 zile Consorzio di Bonifica della Piana di Sibari e della Media Valle del Crati. Plata compensației și daunelor pentru ocuparea terenurilor reclamantului. 9,600 250 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului. [2] În plus, orice taxă care poate fi taxabilă reclamantului.
FIRST SECTION
CASE OF RIZZO STRIANO v. ITALY (Application no. 54800/16) JUDGMENT STRASBOURG 18 January 2024 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Rizzo Striano v. Italy, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of: Krzysztof Wojtyczek , President , Lətif Hüseynov, Ivana Jelić , judges , and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the decision to reject the Government’s objection to the examination of the application by a Committee, Having deliberated in private on 14 December 2023, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application against Italy lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 13 September 2016.
The applicant was represented by Mr I. Toscano, a lawyer practising in Rome.
The Italian Government (“the Government”) were given notice of the application. THE FACTS
The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.
The applicant complained of the non-enforcement of the domestic decision awarding him damages for the occupation of his plot of land for the construction of an aqueduct and compensation for the establishment of an aqueduct easement, to be paid by the Reclamation Consortium of the Plain of Sybaris and the Middle Crati Valley ( Consorzio di Bonifica della Piana di Sibari e della Media Valle del Crati, “The Consortium”). THE LAW
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
6 § 1 OF THE CONVENTION and of Article 1 of protocol n o . 1
The applicant complained of the non-enforcement of the domestic decision given in his favour. He relied on Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1. Admissibility
The Court notes at the outset that the Government recognised the public nature of the Consortium.
The Government objected to the admissibility of the application because the applicant had allegedly failed to exhaust domestic remedies. In particular, they argued that the applicant could have requested the payment of the debt from the relevant regional authority, on the basis of an alleged joint liability with the Consortium, or could have brought actions for damages against the management in charge of the compulsory administrative liquidation of the Consortium.
The applicant objected to the Government’s submission by contesting the availability and effectiveness of the said remedies.
The Court reiterates that a person who has obtained an enforceable judgment against the State as a result of successful litigation cannot be required to resort to enforcement proceedings in order to have it executed (see Metaxas v. Greece , no. 8415/02, § 19, 27 May 2004, and Ventorino v. Italie, no. 357/07, § 28, 17 May 2011).
The Court therefore dismisses the Government’s objections and declares the application admissible. Merits
The Court reiterates that the execution of a judgment given by any court must be regarded as an integral part of a “hearing” for the purposes of Article 6. It also refers to its case-law concerning the non-enforcement or delayed enforcement of final domestic judgments (see Hornsby v. Greece , no. 18357/91, § 40, Reports of Judgments and Decisions 1997 ‑ II).
In the leading cases of Ventorino v. Italy, no. 357/07, 17 May 2011, De Trana v. Italy, no. 64215/01, 16 October 2007, Nicola Silvestri v. Italy, no. 16861/02, 9 June 2009, Antonetto v. Italy, no. 15918/89, 20 July 2000, and De Luca v. Italy, no. 43870/04, 24 September 2013, the Court already found a violation of Article 6 of the Convention in respect of issues related to the non-enforcement or delayed enforcement of a final domestic decision, similar to those in the present case.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the authorities did not deploy all necessary efforts to enforce fully and in due time the final decision in the applicant’s favour.
These complaints therefore disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention.
Having regard to the foregoing conclusion, the Court considers that it is not necessary to examine whether, in this case, there has also been a violation of Article 1 of Protocol No. 1.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
17. Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Ventorino , De Trana , and Nicola Silvestri , all judgments cited above), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.
The Court further notes that the respondent State has an outstanding obligation to enforce the judgment which remains enforceable. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the application admissible; Holds that this application discloses a breach of Article 6 § 1 of the Convention concerning the non-enforcement of the final domestic decision in his favour; Holds that it is not necessary to examine separately the merits of the applicant’s complaint under Article 1 of Protocol No. 1; Holds that the respondent State shall ensure, by appropriate means, within three months, the enforcement of the pending domestic decision referred to in the appended table; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amounts indicated in the appended table; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 18 January 2024, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Krzysztof Wojtyczek Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention (non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Relevant domestic decision Start date of non ‑ enforcement period End date of non ‑ enforcement period Length of enforcement proceedings Domestic court order Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant (in euros) [1] Amount awarded for costs and expenses per application (in euros) [2] 54800/16 13/09/2016 Maurizio RIZZO STRIANO 1957 Toscano Isidoro Rome Regional Public Water Court (Naples District Court), R.G. 2475/96, 21/01/2002 27/09/2005 pending More than 18 years and 9 days Consorzio di Bonifica della Piana di Sibari e della Media Valle del Crati. Payment of compensation and damages for the occupation of the applicant’s land. 9,600 250 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant. [2] Plus any tax that may be chargeable to the applicant.