CtEDO 22.09.2009 AI

AFFAIRE S.C. PILOT SERVICE S.A. CONSTANTA c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
22.09.2009
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE S.C. PILOT SERVICE S.A. CONSTANTA c. ROUMANIE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

CAUZA S.C. PILOT SERVICE S.A. CONSTANȚA împotriva ROUMÂNIEI

(Cererea nr. 1477/02)

(satisfacție echitabilă)

22 septembrie 2009

22/12/2009

Această hotărâre poate suferi corecții de formă.

În cauza S.C. Pilot Service S.A. Constanța împotriva Roumâniei,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a treia), reunită în cameră alcătuită din:

Elisabet Fura,

președintă,

Josep Casadevall, judecător ad hoc,

Boštjan M. Zupančič,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Luis López Guerra,

Ann Power,

judecători,

și din Santiago Quesada,

grefier de secție,

După deliberare în ședința de cameră din 1 septembrie 2009,

Pronunță hotărârea adoptată la această dată:

1.

La baza acestei cauze se află o cerere (nr. 1477/02) îndreptată împotriva Roumâniei și a cărei autor, o societate comercială de drept din Romgloria, S.C. Pilot Service S.A. Constanța ("reclamanta") a sesizat Curtea la data de 31 iulie 2001 în baza art. 34 din Convenția pentru protejarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ("Convenția").

2.

A fost reprezentată în fața Curții de dna Adriana Dăgăliță și dna Nicoleta Popescu, avocate la București, și apoi, din ianuarie 2007, doar de aceasta din urmă. Guvernul Român ("Guvernul") a fost reprezentat pe rând de agentul acestuia, dna Beatrice Rămășcanu, de co-agentul acestuia, dna Ruxandra Pașoi, și de noul agent, D. Răzvan-Horațiu Radu, din ministerul Afacerilor Externe.

3.

La 29 martie 2006, Curtea a hotărât să comunice cererea Guvernului. Invocând dispozițiile art. 29 § 3, a hotărât că admisibilitatea și fondul cauzei vor fi examinate în același timp. D. Corneliu Bîrsan, judecător ales în calitate de reprezentant al Roumâniei, s-a abținut, Guvernul a desemnat D. Josep Casadevall să se pronunțe în calitate de judecător ad hoc (art. 27 § 2 din Convenție și 29 § 1 din regulament).

4.

Printr-o hotărâre din 3 iunie 2008 ("hotărârea în fond"), Curtea a constatat că au existat încălcări ale art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 în urma neexecutării hotărârilor din 6 februarie 2001 și 22 octombrie 2002 ale Curții Supreme de Justiție, precum și din cauza anulării hotărârii din 10 iunie 2002 a curții de apel din Ploiești.

5.

În temeiul art. 41 din Convenție, reclamanta solicita 3.884.798,57 dolari americani (USD) la titlu de prejudiciu material, 100.000 euro (EUR) pentru prejudiciu moral, 10.142,51 EUR pentru frais și dépens în fața instanțelor interne și 7.175 EUR pentru frais în fața Curții.

6.

Chestiunea aplicării art. 41 din Convenție nefiind într-o stare finală, Curtea a rezervat-o și a invitat Guvernul și reclamanta să-i prezinte în scris, în termen de trei luni, observații asupra acestei chestiuni și în special să-i comunice informații privind orice acord la care ar putea ajunge.

7.

Atât reclamanta, cât și Guvernul au depus observații.

8.

După hotărârea în fond, printr-o scrisoare din 3 decembrie 2008, reclamanta expune că situația sa financiară este extrem de preară și că "zilnic o amenință riscul iminent de a-și vedea declarată falimentul".

9.

Printr-o scrisoare din 19 februarie 2009, interesata reiterează faptul că procedura de faliment împotriva sa este imminentă.

10.

Conform art. 41 din Convenție,

"Dacă Curtea constată că există o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale, și dacă dreptul intern al Părții contractante înalte nu permite a șterge decât imperfect consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, după caz, o satisfacție echitabilă."

A.

Prejudiciu

1.

Pozițiile părților

a)

Reclamanta

11.

În cererile sale în temeiul art. 41 formulate înainte de hotărârea în fond, reclamanta a solicitat 3.884.798,57 USD la titlu de prejudiciu material pe care l-ar fi suferit din cauza pierderii veniturilor legate de contractele în curs de execuție (damnum emergens) și a veniturilor pierdute (lucrum cessans). A susținut că actele și omisiunile autorităților naționale au avut consecințe patrimoniale asupra sa, ținând seama de faptul că este un agent economic a cărui continuare a activității este esențială pentru existența sa și de faptul că este "în stare completă de încetare a activității, lipsită de venituri și încărcată cu datorii".

A citat în acest sens cauza Iatridis împotriva Greciei (satisfacție echitabilă) ([GC], nr. 31107/96, §§ 40-45, CEDO 2000 ‑ XI).

12.

Reclamanta a furnizat un raport de expertiză contabilă, precum și documente financiare și contabile și observă că experții au luat în considerare cifra sa de afaceri din ultimii trei ani de activitate normală, respectiv 1998, 1999 și 2000, contractele în curs la momentul încetării activității și datele statistice privind fluxul transporturilor maritime în porturile în care ar fi continuat-o dacă nu ar fi fost îngrădită de administrație.

13.

Părțile relevante ale raportului de expertiză sunt redactate astfel:

"Veniturile pierdute de societate, după cum sunt estimate de experți, pot fi calculate după cum urmează:

Pentru perioada august 2000-ianuarie 2002, ținând seama de faptul că societatea s-a văzut interzisă să exercite activitatea de pilotare, pierderile sunt reprezentate de întregul montant previzibil conform funcției de regresie:

Pierderea totală pentru perioada august 2000-ianuarie 2002 se ridică la 941.551,08 USD.

Pentru perioada februarie 2002-februarie 2005, ținând seama de faptul că societatea s-a văzut cuvine exercitarea parțial a pilotajului în zona 2, pierderile sunt reprezentate de diferența dintre montantul previzibil conform funcției de regresie și vânzările efectiv realizate:

Pierderea parțială pentru perioada februarie 2002-februarie 2005 este de 1.709.849,05 USD.

Pentru perioada februarie 2005-iulie 2006, ținând seama de faptul că societatea nu s-a văzut cuvine exercitarea pilotajului, pierderile sunt reprezentate de montantul previzibil conform funcției de regresie:

Pierderea totală pentru perioada februarie 2005-iulie 2006 este de 1.233.398,44 USD."

14.

Concluzia raportului de expertiză este că pierderea totală estimată pentru perioada august 2000-iulie 2006 se ridică la 3.884.798,57 USD.

15.

Reclamanta a solicitat în continuare 100.000 EUR pentru prejudiciu moral, estimând că a suferit "o vătămare morală indiscutabilă". A citat cauzele Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei (satisfacție echitabilă) (nr. 48553/99, § 80, 2 octombrie 2003) și Comingersoll S.A. împotriva Portugaliei ([GC], nr. 35382/97, §§ 35-36, CEDO 2000 ‑ IV), estimând că, conform jurisprudenței Curții, criteriile luate în considerare pentru evaluarea prejudiciului moral sunt reputația întreprinderii, incertitudinea în planificarea deciziilor de luat, tulburările cauzate administrării sale, anxietatea și dezagremele suferite de membrii organelor de conducere ale societății.

16.

Ținând seama de aceste criterii, reclamanta a observat că în ciuda vechimei sale și a poziției sale inițiale foarte avantajoase pe piața serviciilor portuare, a fost redusă la o situație extrem de preară, pe marginea falimentului, fiind în imposibilitate de a prevede viitorul.

17.

Reclamanta a contestat puternic "avizul de specialist" prezentat de Guvern (par. 24 mai jos), estimând că acest document nu poate fi considerat o expertiză.

18.

După hotărârea în fond, printr-o scrisoare din 3 decembrie 2008, reclamanta a transmis Curții "pretenții reformulate" în temeiul art. 41 din Convenție.

19.

Ea reamintește în această privință că suma solicitată pentru prejudiciu material înainte de hotărârea în fond reflecta doar pierderile sale pentru perioada cuprinsă între august 2000 și iulie 2006; prin urmare, prezintă o a doua expertiză, conform căreia prejudiciul pe care l-a suferit între august 2006 și decembrie 2008 se ridică la 2.373.654,32 EUR. Interesata furnizează de asemenea date statistice publicate pe site-ul ministerului Finanțelor privind cifra de afaceri și profitul realizat în 2006 și 2007 de două întreprinderi care exercită activitatea de pilotare maritimă în zonele portuare 1 și 2. Referindu-se la profitul cumulat al celor două întreprinderi, reclamanta estimează că ar fi putut obține cel puțin un profit net de 715.634,83 EUR în 2006 și 1.187.259,76 EUR în 2007. Conform sa, "fiecare zi de întârziere în reluarea activității sale o apropie de insolvență și mărește cu zeci de mii de euro prejudiciul reclamat".

20.

Reclamanta citează pentru a susține cauzele Belvedere Alberghiera S.R.L. împotriva Italiei (satisfacție echitabilă) (nr. 31524/96, §§ 37 și 42, 30 octombrie 2003), unde Curtea a acordat 763.691 EUR pentru prejudiciu material și 25.000 EUR pentru prejudiciu moral și Scordino împotriva Italiei (nr. 3) (satisfacție echitabilă) (nr. 43662/98, §§ 39 și 42, CEDO 2007 ‑ III), unde Curtea a acordat 3.300.000 EUR pentru prejudiciu material și 40.000 EUR pentru prejudiciu moral.

21.

În ceea ce privește prejudiciul moral, reclamanta reiterează pretenții anterioare, solicitând deci 100.000 EUR la acest titlu.

22.

Printr-o scrisoare din 19 februarie 2009, reclamanta estimează că Guvernul intenționează "să-și varsă confuzia" prin scrisoare din 20 ianuarie 2009 (par. 30 mai jos); ea susține în această privință că a fost forțată să raseze sau să vândă bărcile sale deoarece nu mai putea întreține flota și nici plăti datoriile din cauza inactivității sale, pentru care statul este singurul responsabil. În anexa la scrisoare, reclamanta a transmis o "atestare de barcă" pentru barca vândută, pe care este înscris un alt nume de societate comercială decât al societății cumpărătoare.

b)

Guvernul

23.

Înainte de hotărârea în fond, Guvernul a contestat raportul de expertiză prezentat de reclamanta, în măsura în care face referință doar la veniturile brute, fără a lua în considerare cheltuielile legate de orice activitate economică, cum ar fi cheltuielile curente, cheltuielile de investiții sau impozitele și alte plăți. Lipsa unei estimări în această privință, raportul de expertiză nu prezintă pentru Guvern o bază economică serioasă, deoarece există multe societăți comerciale care au încasări importante, dar un profit infim sau inexistent.

24.

Guvernul a subliniat apoi că în cauza Iatridis, citat mai sus, Curtea a luat în considerare doar veniturile nete ale interesatului. A estimat deci că singura referință la cifra de afaceri previzibilă este lipsită de orice relevanță și prezintă în acest sens opinia detaliată a unei societăți de expertiză contabilă conform căreia profitul previzibil al reclamantei pentru perioada septembrie 2000-iunie 2006 nu ar depăși 325.217 USD, ținând seama de costurile care trebuie suportate pentru a exercita activitatea sa, și care subliniază de asemenea faptul că ea a reluat activitatea la mai multe rânduri, obținând astfel venituri.

25.

După opinia Guvernului, expertiza produsă de reclamanta este în plus criticabilă în ceea ce nu furnizează anumite informații importante, cum ar fi durata contractelor luate în considerare, prețurile serviciilor, porturile și zonele portuare în cauză.

26.

Privitor la prejudiciul moral, Guvernul a estimat că o eventuală hotărâre de condamnare ar putea constitui, în sine, o reparare satisfăcătoare a prejudiciului moral pretins de reclamanta.

Cu titlu subsidiار, a considerat că suma solicitată la acest titlu este excesivă. Citează în acest sens cauzele IZA Ltd și Makrakhidze împotriva Georgiei (nr. 28537/02, § 63, 27 septembrie 2005) și S.C. Mașinexportimport Industrial Group S.A. (citat anterior, § 57). A subliniat totuși că acordarea unei sume la titlu de prejudiciu moral în această ultimă cauză, ca și în cauza Sovtransavto Holding, citat anterior, a luat în considerare incertitudinea juridică care a apăsat asupra interesaților timp de mai mulți ani.

27.

Guvernul a observat în plus că, dacă diverșii elemente care constituie prejudiciul nu se pretează la un calcul exact sau dacă distincția dintre prejudiciu material și prejudiciu moral se dovedește dificilă, Curtea ar putea fi determinată să le examineze în bloc.

28.

După hotărârea în fond, printr-o scrisoare din 3 decembrie 2008, Guvernul insistă asupra caracterului speculativ al cererilor reclamantei pentru prejudiciu material; el susține în această privință că orice evaluare a activității economice a unei întreprinderi depinde de un ansamblu de factori cum ar fi contextul economic, piața, clienții, calitatea serviciilor furnizate, posibilitatea concretă a întreprinderii în cauză de a furniza un anumit serviciu; intră de asemenea în joc capacitatea managerială a conducătorilor societății comerciale. Conform Guvernului, reiese din raportul de expertiză prezentat de reclamanta însăși înainte de hotărârea în fond că profiturile sale erau infime, deși societatea în cauză avea anumite încasări. Guvernul prezintă un raport de expertiză realizat într-o procedură de daune și reparații în fața curții de apel din Constanța (vezi hotărârea în fond, § 63) și conform căruia profitul net pe care l-ar fi putut obține reclamanta în perioada cuprinsă între 12 august 2000 și 31 ianuarie 2002 era de 151.584.313 lei vechi români (ROL); conform acestei expertize, veniturile pe care le-ar fi putut obține reclamanta în perioada în cauză erau de 12.126.745.071 ROL și cheltuielile sale de 11.975.160.758 ROL; ținând seama de veniturile și cheltuielile reclamantei realizate între 1 ianuarie 1990, expertiza preciza de asemenea că reclamanta nu dispunea de o exclusivitate pe piață. Guvernul concluzionează că cererea reclamantei la titlu de prejudiciu material este excesivă, ținând seama de faptul că datele de fapt indică un profit infim.

29.

Guvernul precizează că menține argumentele prezentate înainte de hotărârea în fond și invită Curtea să țină seama de asemenea de expertiză redactată pentru perioada cuprinsă între 12 august 2000 și 1 ianuarie 2002. El estimează în plus că prejudiciul moral pretins de reclamanta a fost suficient reparate prin constatările de încălcare.

30.

Printr-o scrisoare din 20 ianuarie 2009, Guvernul observă că, după informații furnizate de ministerul Transporturilor, reclamanta era, la începutul activității sale, înscrisă în registrele navale cu trei bărcuțe; cu toate acestea, ea a abandonat una din aceste bărcuțe în urma naufragiului acesteia survenit în 1995, înscrierea fiind radiată după doisprezece ani, la 23 noiembrie 2007, la cererea Administrației Porturilor; cât la al doilea barc, înscrierea sa a fost radiată din oficiu printr-o decizie din 9 noiembrie 2006 a Autorității Navale din Constanța, din cauza nesocotirii de către reclamanta a obligației sale legale de a arbora pavilionul român; al treilea barc a fost vândut la 1 iunie 2005 unei societăți comerciale cu răspundere limitată în care acționarul majoritar al reclamantei deținea cote. În anexa la scrisoare din 20 ianuarie 2009, Guvernul prezintă următoarele documente: o scrisoare din 16 decembrie 2008 a ministerului Transporturilor, o declarație din 23 noiembrie 2007 semnată de reprezentanta legală a reclamantei și prin care aceasta declară că este de acord cu radierea primului barc, datorită naufragiului acestuia; decizia din 9 noiembrie 2006 a Autorității Navale; factura fiscală privind vânzarea celui de-al treilea barc; precum și informații furnizate de Registrul Comerțului despre acționarii și asociații respectivi ai societății reclamante și ai societății căreia i-a vândut un barc. Reiese din scrisoarea din 16 decembrie 2008 a ministerului Transporturilor că în prezent activitatea de pilotare este exercitată de patru societăți comerciale dispunând de șase bărci; dintre acestea se află societatea care a cumpărat al treilea barc al reclamantei.

2.

Aprecierea Curții

31.

Curtea reamintește că a concluzionat la încălcarea art. 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza neexecutării hotărârilor din 6 februarie 2001 și 22 octombrie 2002 ale Curții Supreme de Justiție, precum și din cauza anulării hotărârii din 10 iunie 2002 a curții de apel din Ploiești.

32.

Or, o hotărâre care constată o încălcare antrenează pentru statul pârât obligația juridică, din punct de vedere al Convenției, de a pune capăt încălcării și de a-i șterge consecințele în așa fel încât să restabilească pe cât posibil situația anterioară acesteia (Iatridis împotriva Greciei (satisfacție echitabilă) [GC], nr. 31107/96, § 32, CEDO 2000 ‑ XI).

33.

În speță, Curtea observă că reclamanta exercita activitatea în temeiul a trei autorizații eliberate respectiv la 27 ianuarie 2000, 19 ianuarie 2001 și 25 ianuarie 2004 și expirând la 27 ianuarie 2005, 19 ianuarie 2006 și 24 ianuarie 2009 (vezi hotărârea în fond, §§ 10, 29 și 53). Prin urmare, nu poate obliga statul să permită reclamantei să-și continue activitatea, ținând seama de expirarea acestor autorizații.

34.

Curtea observă de asemenea că părțile au prezentat estimări asupra rezultatelor financiare ale reclamantei. Ea observă în această privință diferența semnificativă la care conduc metodele de calcul ale părților. De altfel, Curtea estimează că expertizele prezentate de reclamanta nu fac să reiasă dacă expertul a luat în considerare veniturile nete sau, mai degrabă, veniturile brute ale interesatei; în plus, ea observă cu Guvernul că expertiza menționată nu face nici ea să apară durata contractelor luate în considerare, prețurile serviciilor, porturile sau zonele portuare în cauză. Cât privește rezultatele financiare ale altor societăți comerciale, Curtea nu le poate considera relevante în cazul interesatei. Prin urmare, în absența unor elemente suficient de probante, nu poate considera stabilite pretenții ale reclamantei.

35.

În aceste condiții, Curtea nu poate specula asupra a ceea ce ar fi fost rezultatele financiare ale reclamantei dacă drepturile sa nu ar fi fost încălcate.

36.

Cu toate acestea, ținând seama de încălcările constatate, nu consideră derizoriu a reține că interesata a suferit o pierdere de șanse reale de a-și conduce activitatea (vezi, mutatis mutandis, Sovtransavto Holding, citat mai sus, § 55).

37.

Prin urmare, ținând seama de ansamblul elementelor dont dispune și statuând în echitate, Curtea acordă reclamantei 400.000 EUR pentru toate prejudiciile cumulate.

B.

Frais și dépens

1.

Pozițiile părților

a)

Reclamanta

38.

Înainte de hotărârea în fond, reclamanta a solicitat 10.142,51 EUR la titlu de frais și dépens în fața instanțelor interne și 7.175 EUR pentru frais în fața Curții.

39.

Privitor la frais la nivel național, reclamanta furnizează în copie următoarele dovezi:

a)

șapte chitanțe care atestă plata honorariilor avocaților între 6 iunie 2001 și 2 aprilie 2002, al căror montant total se ridică la 65 milioane ROL; chitanțele în cauză privesc totuși dosare care nu se regăsesc printre procedurile care fac obiectul cererii, cu excepția a două chitanțe al căror montant total de 23 milioane ROL, legate de dosarele tratate prin hotărârile din 5 noiembrie 2001 și 22 octombrie 2002 ale Curții Supreme;

b)

opt ordine de plată date de reclamanta între 20 iunie 2002 și 18 septembrie 2003 în beneficiul a doi birou de avocați și al căror montant total este de 260 milioane ROL; șase din opt ordine de plată poartă mențiunea "honorarii de avocat", fără a specifica procedurile vizate; o alta ordine de plată face referire la un număr de dosar care nu se regăsește printre procedurile care fac obiectul cererii; pe de altă parte, o altă ordine de plată, pentru suma de 30 milioane ROL, privește dosarul tratat prin hotărâra din 2 februarie 2005 a Înaltei Curți.

40.

Pentru frais în fața Curții, reclamanta prezintă în copie următoarele documente:

a)

o convenție din 28 noiembrie 2005, încheiere între Me Adriana Dăgăliță și Me Nicoleta Popescu pe de o parte, și reclamanta pe de altă parte; această convenție fixează tarifele orare și preciza că frais legate de munca furnizată de avocate ar trebui versate direct acestora; ea menționa de asemenea că avocatele se vor abține de la recuperarea creditului lor atât timp cât situația financiară a reclamantei nu-i va permite să plătească honorariile;

b)

o notă de honorarii de avocați din 28 noiembrie 2005 referitoare la o sumă de 7.175 EUR;

c)

două facturi fiscale atestând plata de către o societate terță a unei sume totale de 130 milioane ROL în beneficiul celor două avocate menționatemai sus la titlu de consultații juridice.

41.

După hotărârea în fond, printr-o scrisoare din 3 decembrie 2008, reclamanta reiterează pretensiunea sa de 10.142,51 EUR la titlu de frais și dépens în fața instanțelor interne; cât privește procedura în fața Curții, solicita, în cifre, 5.700 EUR, dar indică între paranteze "optsprezece mii nouă sute cincizeci euro"; interesata se bazează pe convenția, nota de honorarii și cele două facturi fiscale menționatemai sus. În aceeași scrisoare, reclamanta insistă asupra faptului că Me Adriana Dăgăliță a trebuit să renunțe la reprezentare din ianuarie 2007, dar că aceasta dispune încă de o creanță împotriva sa pentru honorariile neplătite corespunzătoare lucrării realizate până în ianuarie 2007. Reclamanta expune de asemenea că după depunerea cererii sale cu privire la satisfacția echitabilă formulată înainte de hotărârea în fond, a angajat frais suplimentare în procedura în fața Curții, respectiv 975 EUR și prezintă în această privință o a doua notă de honorarii redactată de Me Nicoleta Popescu.

b)

Guvernul

42.

Guvernul nu se opune acordării reclamantei a unei sume corespunzătoare frais și dépens legate de procedura în fața Curții cu condiția să fie dovedite, necesare și legate de cauză.

43.

Privitor la frais în procedurile interne, Guvernul observă că o parte din chitanțe privesc proceduri tranșate prin hotărâri favorabile reclamantei sau privesc alte proceduri decât acelea care fac obiectul acestei cauze. El se referă în acest sens la trei chitanțe al căror montant total de 32 milioane ROL și observă în plus că ordinele de plată nu fac să apară care au fost procedurile interne în cauză.

44.

Cât privește suma privind procedura în fața Curții, Guvernul estimează că montantul solicitat la acest titlu nu reflectă realitatea asistenței juridice furnizate de avocată reclamantei, ținând seama în special de numărul de ore de lucru înscrise în nota de honorarii.

45.

Guvernul observă în plus că reiese dintr-o scrisoare din 26 octombrie 2006 a Grefierului că observații reclamantei, redactate de dna D.B., nu au fost introduse în dosar, atunci când facturile prezentate de reclamanta acoperă de asemenea redactarea acestor observații. El adaugă că, în măsura în care aceste observații sunt identice cu acelea care i-au fost transmise printr-o scrisoare a Grefierului din 19 decembrie 2006, reclamanta nu ar putea cere de două ori rambursarea honorariilor aferente redactării lor.

46.

În orice caz, Guvernul consideră că montantul solicitat la titlu de honorarii de avocați este excessiv.

2.

Aprecierea Curții

47.

După jurisprudența Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea frais și dépens decât în măsura în care se dovedesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al tarifului lor. Doar frais și dépens rezonabile ca montant și care au fost real și necesar angajate pentru a încerca să corecteze în ordinea juridică internă și în fața Curții încălcările constatate de ea sunt recuperabile la titlu de art. 41 (vezi, mutatis mutandis, I.J.L. și alții împotriva Regatului Unit din 19 septembrie 2000, cereri nr. 29522/95, 30056/96 și 30574/96, Recueil 2000-IX, § 151).

48.

Privitor la frais angajate la nivel național, Curtea observă că reclamanta a furnizat mai multe dovezi; cu toate acestea, unele dintre ele privesc dosare care nu se regăsesc printre procedurile care fac obiectul cererii sau care nu precizează procedurile vizate. Prin urmare, Curtea estimează că reclamanta nu a dovedit că toți frais reclamați la acest titlu au fost angajați pentru a redresa în ordinea juridică internă încălcările constatate de Curt.

49.

Cât privește frais în fața sa, Curtea estimează că frais solicitate la acest titlu sunt excessive.

50.

Prin urmare, ținând seama de elementele din posesia sa și de criteriile menționatemai sus, Curtea acordă reclamantei 1.500 EUR pentru frais la nivel național și 2.000 EUR pentru frais în fața sa, această ultimă sumă urmând a fi versată direct avocatelor reclamantei.

C.

Interese moratorie

51.

Curtea consideră apropiat să modeleze rata dobânzii aferente intereselor moratories pe rata de dobândă a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.

1.

Constată

a)

că Statul pârât trebuie să verseze reclamantei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă conform art. 44 § 2 din Convenție, următoarele sume, a fi convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data reglementării:

i.

400.000 EUR (patru sute de mii de euro), plus orice montant care ar putea fi datorat la titlu de impozit de reclamanta, pentru toate prejudiciile cumulate;

ii.

1.500 EUR (o mie cinci sute euro), plus orice montant care ar putea fi datorat la titlu de impozit de reclamanta pentru frais și dépens la nivel național;

iii.

2.000 EUR (doi mii euro), pentru frais și dépens angajate în fața Curții, a fi versate direct avocatelor reclamantei;

b)

că de la expirarea termenului menționat și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu rata facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene aplicabilă în perioada respectivă, majorată cu trei puncte procentuale;

2.

Respinge

cererea de satisfacție echitabilă pentru rest.

Redactat în limba franceză, apoi comunicat în scris la 22 septembrie 2009, în aplicarea art. 77 §§ 2 și 3 din regulament.

Santiago Quesada

Elisabet Fura

Grefier

Președintă

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2009-09-22
0,95
AFFAIRE S.C. CONCORDIA INTERNATIONAL S.R.L. CONSTANTA c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE S.C. CONCORDIA INTERNAŢIONAL S.R.L. CONSTANŢA c. ROUMANIE (Requête n o 38969/02) ARRÊT Cet arrêt a été révisé conformément à l’article 80 du règlement de la Cour par un arrêt prononcé le 20 décembre 2011 STRASBOURG
CtEDO 2009-02-24
0,95
AFFAIRE PETRINI c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE PETRINI c. ROUMANIE (Requête n o 3320/05) ARRÊT STRASBOURG 24 février 2009 DÉFINITIF 24/05/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Petrini c. Roumanie, La Cour européenne des Droits de l’Homm
CtEDO 2007-07-26
0,95
AFFAIRE DORNEANU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE DORNEANU c. ROUMANIE (Requête n o 1818/02) ARRÊT STRASBOURG 26 juillet 2007 DÉFINITIF 26/10/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2009-09-29
0,95
AFFAIRE COSTACHESCU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE COSTĂCHESCU c. ROUMANIE (Requête n o 37805/05) ARRÊT ( fond ) STRASBOURG 29 septembre 2009 DÉFINITIF 29/12/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Costăchescu c. Roumanie, La Cour européenne
CtEDO 2007-12-20
0,95
AFFAIRE BRETCANU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE BREŢCANU c. ROUMANIE (Requête n o 24471/04) ARRÊT STRASBOURG 20 décembre 2007 DÉFINITIF 20/03/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
Sursă