AFFAIRE HASAN POLAT c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

22.09.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE HASAN POLAT c. TURQUIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CAUZA HASAN POLAT c. TURCIA (solicitarea nr. 32489/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 22 septembrie 2009 DEFINIF 22/12/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Hasan Polat c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Irene Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Iș La 2 octombrie 2003, Tribunalul a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului). Reclamantul este reprezentat de domnul F. N. Ertekin, K. Öztürk și T. Ayç La 25 martie 2008, președinta celei de-a doua secțiuni a decis să comunice guvernului obiecțiile întemeiate pe art. 6 (lipsă de independență și de imparțialitate a Curții de Securitate și durata procedurii în fața acesteia). După cum permite art. 29 alin. (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp asupra admisibilității și a fondului cauzei. DE FAPT, reclamantul s-a născut în 1971. La introducerea cererii, el a fost reținut în închisoarea Tekirda În septembrie 1998, s-a decis să se asocieze cele două proceduri. La acea dată, 44 de ședințe au avut loc în cadrul primei proceduri și 20 de ședințe în cadrul celei de a doua proceduri. În cursul acestor ședințe, Curtea de Securitate a desfășurat numeroase acte de procedură. În iunie 1999, Constituția și Legea privind Curțile de Securitate de Stat au fost modificate astfel încât magistrații militari să fie excluși din compoziția cursurilor de securitate. Începând cu data de 29 iunie 1999, Curtea de Securitate Ședea într-o cameră formată numai din judecători civili. Cele șaptesprezece audieri care au avut loc după înlocuirea judecătorului militar au fost dedicate prezentării apărării inculpaților. La 23 noiembrie 1999, reclamantul a solicitat instanței de securitate să repete toate actele de procedură adoptate în prezența instanței miliardare, care a fost respinsă. La 10 decembrie 2002, Curtea de Securitate l-a declarat pe reclamant vinovat de faptele care i-au fost reproșate și l-a condamnat la închisoare pe viață. La 3 aprilie 2003, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. 10. Reclamantul a prezentat o copie a scrisorii care i-a fost adresată de avocatul său din data de 1 aprilie 2003 iulie 2003, precum și plicul care conține această scrisoare și pe care se aplică ștampila comisiei de lectură a corespondenței închisorii. Reclamantul susține că cauza sa nu a fost audiată în mod echitabil de către o instanță independentă și imparțială, pe de o parte, că un magistrat militar a participat parțial la procedură în fața Curții la care a fost condamnat și, pe de altă parte, că judecătorii civili care au participat la procesul său fuseseră desemnați de Consiliul Superior al Magistraturii, compus din cinci judecători, al ministrului Justiției și al secretarului său 13. În măsura în care reclamantul se plânge de lipsa de independență și de imparțialitate a judecătorilor civili, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție (a se vedea în acest sens, "mrek c. Turcia" (dec.), 57175/00, 28 ianuarie 2003).Pentru restul, Curtea constată că acest Curtea amintește că înlocuirea unui judecător militar cu un judecător civil aflat în curs de procedură nu poate rezolva singură problema instituțională ridicată în prezenta cauză. În plus, îndoielile privind regularitatea întregii proceduri, după schimbarea colegială a componenței formării de judecată, trebuie să fi fost eliminate suficient ( În acest sens, este necesar să se examineze natura actelor de procedură efectuate cu participarea judecătorului militar și să se verifice dacă actele de procedură pe fond au fost reînnoite în mod corespunzător după înlocuirea judecătorului militar (Bahri Ceylan c. Turcia (dec.), nr. 68953/01, 30 august 2005). În speță, reclamantul a fost inițial judecat în fața unei instanțe de securitate compusă din trei judecători, printre care figura un magistrat militar. Ca urmare a modificărilor constituționale și legislative intervenite în iunie 1999, judecătorii militari au fost excluși din componența cursurilor de securitate și înlocuiți cu judecători civili. Cu toate acestea, Curtea subliniază că, în prezenta cauză, această modificare nu este luată în considerare decât în ultimele etape ale procedurii. Înainte de înlocuirea judecătorului militar de către un judecător civil din landul din 29 iunie 1999 În cursul acestor audieri, s-au efectuat numeroase acte procedurale, care nu au fost reînnoite ulterior, iar audierile care au avut loc după înlocuirea judecătorului militar au fost dedicate exclusiv prezentării apărării inculpaților. Prin urmare, Curtea nu poate admite că înlocuirea instanței militare înainte de încheierea procedurii ar fi putut elimina îndoielile rezonabile ale reclamantului cu privire la independența și la imparțialitatea instanței de securitate care l-a judecat (a se vedea, în acest sens, Cengiz Sarikaya c. Turcia, nr 38870/02, § 84, 20 mai 2008). Pe lângă această dispoziție combinată cu art. 6 alin. (3), reclamantul se plânge de necunoașterea dreptului său la un proces echitabil în mai multe privințe, și anume că nu a putut beneficia de asistența unui avocat în timpul detenției sale, că a putut dispune de facilitățile necesare pentru pregătirea apărării sale, că a putut interoga sau pune la îndoială martorii acuzați și că nu a putut obține interogarea martorilor cu descărcare de gestiune. 18. Curtea reamintește că a judecat deja în cauze similare că o instanță a cărei lipsă de independență și de imparțialitate a fost stabilită nu poate, în nici un caz, să garanteze un proces echitabil persoanelor aflate sub jurisdicția sa. Având în vedere constatarea unei încălcări a dreptului reclamantului de a-și vedea cauza ascultată de o instanță independentă și imparțială la care ajunge, Comisia consideră că nu este necesar să se ia în considerare prezentul litigiu (a se vedea, printre altele, Çiraklar c. Turcia, 28 octombrie 1998, § 45, Rec., 1998, § 45, Rec., p. 20. Curtea constată că această cauză nu se confruntă cu niciun temei juridic. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 30 aprilie 1991 și se încheie la 3 aprilie 1991. Prin urmare, Curtea a durat aproximativ 12 ani, pentru două grade de jurisdicție. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerina termenului rezonabil din care face parte, a existat și încălcarea articolului 6 alineatul (1) din acest șef. 21. Invocând art. 5 din Convenție, reclamantul se plânge de durata detenției sale provizorii. 22. Curtea constată că reținerea provizorie a ui a luat sfârșit la 10 decembrie 2002 cu condamnarea sa (a se vedea în acest sens Labita c. Italia [GC], n 26772/95, § 147, CEDH 2000 IV). În consecință, acest aspect este întârziat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 § 1 și 4 din Convenție. 23. Invocând art. 6 § 2 din Convenție, reclamantul declară necunoașterea dreptului său de a-și declara inocența faptului că a fost prezentat ca vinovat presei. 24. Curtea a examinat această chestiune astfel cum a fost prezentată de către reclamant. Având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, aceasta nu indică nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate prin convenție; acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. 25. În cele din urmă, reclamantul se plânge de controlul corespondenței sale cu avocatul său. El: la art. 8 din Convenție. 26. Curtea constată că reclamantul nu a invocat în fața autorităților naționale, nici măcar în esență, pe cine are în fața sa. În consecință, acest aspect trebuie respins pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 1 și 4 din Convenție. 27. Rămâne problema aplicării articolului 41 din Convenție. Reclamantul solicită 145 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material și moral pe care l-ar fi suferit și 9 345 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții. Ca o justificare, acesta furnizează o scutire de la plata cheltuielilor poștale și de traducere, precum și o convenție și o derogare de la plata onorariilor. 28. Guvernul contestă aceste pretenții. 29. Pentru Curte, atunci când un particular, ca și în speță, a fost condamnat de o instanță care nu îndeplinește condițiile de independență și de imparțialitate prevăzute de convenție, un nou proces sau o redeschidere a procedurii, la cererea l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În fine, CEDO 2005 IV. În ceea ce privește restul, Curtea, hotărând în echitate, alocă reclamantului 9 000 EUR pentru daune morale și 2 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, sume care urmează să fie prevăzute cu dobânzi neachitate pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorate cu trei puncte procentuale. cererea admisibilă cu privire la obiecțiunile formulate în temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție (lipsă de independență și de imparțialitate a instanței de securitate a statului și durata procedurii în fața acesteia) și inadmisibilă pentru surplusul menționat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție din cauza lipsei de independență și de imparțialitate a Curții de Siguranță a Uniunii Europene și a duratei procedurii în fața acestei instanțe A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 9 000 EUR (9 mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale, și 2 000 EUR (două mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, pentru cheltuieli și cheltuieli, care urmează să fie convertită în lire turce la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 22 septembrie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte