CASE OF CONSTANTIN AND STOIAN v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Remainder inadmissible;Violation of Art. 6-1;Non-pecuniary damage - award;Pecuniary damage - claim dismissed;Damage - claim dismissed
CASE OF CONSTANTIN AND STOIAN v. ROMANIA (CtEDO, 2009)
Reclamanții s-au născut în 1979 și, respectiv, 1971. Primul reclamant locuiește în București și al doilea în județul Afumați. La 11 noiembrie 2003, procurorul a inițiat proceduri penale împotriva “George” și “Florin”, identificate mai târziu ca solicitanți, pe baza informațiilor că traficau droguri. Nu au fost furnizate alte detalii în această decizie a procurorului. La 18 noiembrie 2003, divizia de poliție responsabilă pentru lupta împotriva criminalității organizate și traficului de droguri („poliția”) a solicitat autorizația biroului procurorului de a utiliza un agent sub acoperire și de a obține două grame de heroină pentru a colecta dovezi despre presupusa implicare a reclamanților în traficul de droguri. 143/2000 privind lupta împotriva traficului de droguri și consumul ilegal de droguri („Legea nr. 143”). În aceeași zi, secțiunea de criminalitate organizată și trafic de droguri din biroul procurorului de la Curtea de Apel din București („Oficiul procurorului”) a autorizat operațiunea timp de zece zile și a înmânat cele două grame de heroină agentului sub acoperire (adresat în cadrul procedurii interne „Alex 1”). Poliția a înființat operațiunea de supraveghere în parcul auto al Dristorului McDonald (Bucharest), unde se credea că traficul se va întâmpla. Între timp G.M., un colaborator de poliție (referit la procedura internă „Alex 2”), a înființat o întâlnire cu primul reclamant, pe care îl cunoștea anterior. La 13.45 Alex 1 a sosit cu mașina în zona de parcare împreună cu Alex 2. Primul reclamant și un alt om stăteau într-o altă mașină. Alex 2 a ieșit și s-a adresat reclamantului; el trebuia să-i spună că Alex 1, pe care reclamantul nu știa, a vrut să contacteze o persoană care i-ar putea vinde două grame de heroină. După o scurtă discuție, Alex 2 s-a întors însoțit de primul reclamant; acesta din urmă a plecat cu mașina cu Alex 1. Poliția a urmat mașina până s-a oprit în fața unei clădiri de pe Zizin Street. Reclamantul a făcut un telefon de la telefonul mobil Alex 1. A părăsit mașina și a intrat în clădire, unde a rămas timp de 10-15 minute. Apoi s-a întors cu al doilea reclamant la mașina lui Alex 1. Primul reclamant a luat scaunul dreapta, în timp ce al doilea reclamant a rămas în picioare lângă ușa dreaptă din față a mașinii. Alex 1 a dat bani primului reclamant; acesta a trecut-o la al doilea reclamant care l-a luat și a plecat. În acel moment poliția a ieșit din mașinile lor și a strigat: “Police, opri!”. Al doilea reclamant a început să alerge, abandonand jacheta și banii. A reușit să evadeze într-una dintre clădirile vecine. 10. Primul reclamant a fost identificat și căutat. Șase comprimate de metadonă au fost găsite pe el. A recunoscut că comprimatele îi aparțin și a declarat că el a fost un utilizator de droguri reabilitat și a fost autorizat să ia metadonă. Un pachet mic conținând 1,5 g de heroină a fost vizibil în mașina de apropiere de pânze de viteză. În aceeași zi a fost efectuată o căutare în apartamentul de unde a venit al doilea reclamant și unde locuia cu S.F. partenerul său. Nu s-a găsit niciun medicament. 12. Primul reclamant a fost luat în custodie timp de 24 de ore, dar eliberat la 19 noiembrie 2003. În timp ce era în custodie, el a fost dus la spital, sub suspect că a înghițit un pachet de heroină. Tratamentul nu a confirmat suspiciunile. 13. Al doilea reclamant a fost prins pe 18 mai 2004 după ce a fost observat pe stradă de către Alex 1. El a fost luat în custodie de poliție. La 20 mai 2004, județul București a ordonat detenția sa înainte de judecată timp de treizeci de zile. La 18 noiembrie 2003, primul reclamant a făcut o declarație la poliție, în prezența unui avocat. A recunoscut că a facilitat vânzarea de droguri între Alex 1 și cel de-al doilea reclamant. El a declarat că a luat banii de la Alex 1 și a dat-o celui de-al doilea reclamant, care apoi a pus o pungă mică de heroină în apropierea pânzei de unelte. El a declarat, de asemenea, că a obținut comprimatele metadone de la o asistentă din Spitalul Badgasar în schimbul unei pungi de cafea. 15. Dosarul de urmărire penală conține o a doua declarație în același termen, care nu este datată și este semnat numai de către primul reclamant. El a afirmat că a fost luat în aceeași zi, la arestarea sa. 16. A doua zi, cu toate acestea, primul reclamant, în prezența avocatului său, și-a schimbat poziția și a declarat în fața Curții Județeanului București că nu a fost traficant de droguri și nu a luat droguri de doi ani. De asemenea, el a declarat că G.M. i-a cerut să facă pe cel de-al doilea reclamant să iasă din casă, unde poliția va fi prezentă. El a fost de acord doar să ajute pentru că el a înțeles că este o operație de poliție secretă. El a susținut că un schimb de bani pentru o sac mic a avut loc între Alex 1 și al doilea reclamant. El a confirmat, de asemenea, că 16 comprimate de metadonă au fost pentru propriul său utilizare și că el le-a obținut fără prescripție. 17. Când a fost intervievat de procuror la 5 și 7 iulie 2004, primul reclamant a luat aceeași poziție ca în fața Curții Județene. El a explicat că a dat declarația din 18 noiembrie 2003 gândind că va participa la procedura penală doar ca martor și nu ca acuzat. 18. La 19 mai 2004, cel de-al doilea reclamant a declarat procurorului că nu a dat nimic primului reclamant, că nu știa ce conținea pachetul mic din mașină și că a fost de acord doar să însoțească primul reclamant la mașină, deoarece acesta a spus al doilea reclamant că avea bani pentru partenerul celui de-al doilea reclamant, S.F. El a declarat, de asemenea, că în acel moment el nu știa că S.F. a fost un traficant de droguri. La 1 martie 2004, S.F. a fost arestat și pentru traficul de droguri în contextul unei anchete separate. 19. Al doilea reclamant a menținut declarațiile sale de mai sus la 20 mai 2004 înainte de Curtea Județeanului București și la 7 iulie 2004 într-un interviu cu procurorul. 20. La 12 iulie 2004, biroul procurorului a inculpat reclamanții pentru posesie și vânzarea de droguri periculoase în încălcarea Legii nr. 143. Acesta a stabilit, pe baza dovezilor colectate, că al doilea reclamant a dat sacul mic de heroină primului reclamant, care l-a predat lui Alex 1, și că, în schimb, Alex 1 i-a dat banii, pe care i-a dat apoi al doilea reclamant. 21. Procurorul a remarcat că primul reclamant a fost considerat vinovat de posesie și consum de droguri în 2001 și că al doilea reclamant nu a avut antecedente penale cunoscute. 22. Reclamanții au formulat declarații la 7 septembrie 2004. Primul reclamant a reiterat că a fost de acord doar să contacteze al doilea reclamant deoarece a fost informat cu privire la operația de poliție secretă. Al doilea reclamant își menținea poziția și refuza traficul de droguri. 23. Agentul sub acoperire și colaboratorul sprijină versiunea procurorului a faptelor și susține că primul reclamant nu a fost conștient de operațiunea de poliție. 24. Unii martori care nu au fost favorabili reclamanților în timpul anchetelor și-au schimbat declarațiile în fața instanței și au susținut că au semnat fără a citi declarațiile redactate în întregime de poliție. 25. La ședința din 20 mai 2005, după ce mai multe amintiri au lăsat fără răspuns biroului procurorului, avocații reclamanților nu mai au insistat să obțină un răspuns cu privire la soarta pungii de heroină eliberate lui Alex 1 pentru operațiunea secretă. 26. La 25 mai 2005, Curtea Județeanului București a dat hotărâre, achitarea reclamanților. Acesta a considerat că elementele din dosar au indicat că la 18 noiembrie 2003, poliția a încercat să provoace o vânzare de droguri și a eșuat. În consecință, heroina primită de Alex 1 din biroul procurorului a fost plasată în mașină pentru a dovedi presupusa comisie a infracțiunii. Curtea a remarcat, de asemenea, că procedura penală a fost inițiată ilegal la 11 noiembrie, începând cu acea dată, nu au existat informații relevante cu privire la presupusul comportament penal al reclamanților, iar faptele examinate au avut loc doar la 18 noiembrie. De asemenea, a remarcat că schimbul de bani pentru droguri nu a fost dovedit și că martorii nu au putut susține versiunea urmăririi. Tribunalul a ordonat eliberarea imediată a celui de-al doilea reclamant. 27. La 3 octombrie 2005, procedurile de recurs au început în fața Curții de Apel din București, cu privire la o cerere depusă de biroul procurorului. Curtea de Apel a auzit dovezi de la procuror și avocați ai reclamanților. La 10 octombrie 2005, Curtea de Apel a condamnat și a condamnat primul reclamant la șapte ani de închisoare și la al doilea reclamant la șase ani de închisoare. Acesta a considerat că descrierea detaliată a evenimentelor realizate de agentul sub acoperire și colaboratorul ar fi trebuit să fie mai mare greutate, deoarece acestea au corroborat rapoartele poliției privind arestarea în flagrante delicto și astfel reflectă adevărul. Curtea a hotărât că primul reclamant nu a fost sincer în declarațiile sale și că a susținut doar că a fost conștient de acțiunea de poliție secretă, deoarece știa din propria experiență că colaboratorii sunt protejați prin lege. De asemenea, a concluzionat că scopul celui de-al doilea reclamant a fost de a protrage investigațiile. Curtea a acceptat faptul că martorii și-au schimbat poziția ca dovadă a nedreptății lor. Curtea de Apel a anulat concluzia Curții privind incitarea după cum urmează: „Curtea consideră, spre deosebire de instanța de primă instanță, că art. 68 §§ 1 și 2 din Codul de Procedință Penală nu se aplică atâta timp cât dovezile nu demonstrează că Constantin Marius Georgian a fost amenințat sau forțat să comite faptele. De asemenea, nu se dovedește că a fost convins de poliție să comită o crimă, ... el a fost de acord să faciliteze vânzarea de droguri, dar nu mai este admisă în fața instanței.” Acesta a luat în considerare argumentele bazate pe originea heroinei găsite după cum urmează: „... Constantin Marius Georgian însuși a declarat atunci când a fost prins de poliție și în declarații ulterioare că drogurile găsite în mașină au fost predate de Stoian Florin, în schimb de 6.000.000 de lei.” 29. Primul reclamant a fost, de asemenea, condamnat pentru posesie ilegală de șaisprezece comprimate de metadonă. 30. Curtea a dedus deținerea preventivă a celui de-al doilea reclamant de la 19 mai 2004 la 25 mai 2004. De asemenea, a confiscat, în temeiul articolului 17 § 1 din Legea nr. 143/2000, opt comprimate de metadonă și 1,48 g de heroină lăsate după testele de laborator de la primul și respectiv al doilea reclamant. 31. La 11 mai 2006, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a susținut condamnarea în urma unui recurs asupra punctelor de drept depuse de solicitanți. De asemenea, a corectat eroarea importantă în decizia de recurs privind detenția preventivă a celui de-al doilea reclamant și, într-o hotărâre interlocutivă din 14 iulie 2006, a remarcat că a fost reținut între 19 mai 2004 și 25 mai 2005. 32. La 7 iulie 2004 și la 2 iunie și 16 august 2006, reclamanții au depus plângeri penale împotriva G.C., procurorilor responsabile cu investigația lor, agentul sub acoperire și martorii care au afirmat că au dat mărturie falsă autorităților investigatoare. În plus, primul reclamant, în apelul din 7 iulie 2004, s-a plâns că mai multe elemente adăugat de el ca dovezi au dispărut din dosarul penal. La 11 octombrie 2004, 23 mai și 13 iunie 2007 biroul procurorului de la Tribunalul Înalt de Cassare și Justiție a hotărât să nu acuze G.C. și Alex 1. La 25 februarie 2008 a fost luată o decizie similară cu privire la martorii de către biroul procuror la Curtea de District de la București. 33. art. 68 din Codul de Procedință Penală spune după cum urmează: „1. Este interzis să se folosească violență, amenințări sau alte mijloace de coerciție, precum și induceri, pentru a obține dovezi. De asemenea, este interzis să incită o persoană să comită sau să continue să comită o infracțiune penală în scopul obținerii dovezii.” 34. Dispozițiile relevante ale Legii nr. 143 se citesc după cum urmează: „În prezenta Lege, termenii și expresii de mai jos au următoarele sensuri: ... (k) Agenți sub acoperire: ofițeri de poliție desemnați în mod specific să efectueze, cu autorizația procurorului, investigații în vederea colectării datelor privind existența infracțiunii și identificarea actelor de infracționare și precursor, sub o altă identitate decât cea reală. Această autorizație este conferită doar pentru un timp limitat.””” Procurorul poate autoriza utilizarea de agenți sub acoperire pentru a determina faptele, identificarea infractorului și obține dovezi în cazul în care există motive bune de a crede că o infracțiune penală, astfel cum este definită în prezenta Lege a fost perpetrată sau este pe cale de a fi comisă.” „1. Ofițerii de poliție din unitățile speciale care acționează ca agenți sub acoperire, precum și persoanele care acționează cu ei, sunt autorizați să achiziționeze medicamente, substanțe chimice de bază și compuși cu autorizația prealabilă a procurorului, în vederea descoperirii activităților criminale și identificarea persoanelor implicate în astfel de activități. Rezultatele acțiunilor ofițerilor de poliție și ale persoanelor care acționează cu ei menționate la alineatul (1) pot constitui dovezi.” 35. Textele Consiliului Europei privind utilizarea tehnicilor speciale de investigație sunt detaliate în Ramanauskas c. Lituania [GC], nr. 74420/01, §§§ 35-37, CEDO 2008....