KASABOVA v. BULGARIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
KASABOVA v. BULGARIA (CtEDO, 2009)
A cincea secțiune DECIZIE Nr. 39030/03 de Rositsa Georgieva KASABOVA împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 29 septembrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președintele, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 26 noiembrie 2003, având în vedere corespondența cu părțile, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, Rositsa Georgieva Kasabavova, este un național bulgar născut în 1960 și locuiește în Nova Zagora. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna N. Kostova, un avocat care practică în Sofia. Guvernul bulgar (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Dimova, al Ministerului Justiției. Reclamantul s-a plâns că a fost condamnată pentru insultarea a doi oficiali fiscali și că procedura care a condus la condamnarea ei nu a fost corectă. După notificarea cererii a fost dată guvernului, printr-o scrisoare din 6 martie 2009 observațiile lor au fost trimise reprezentantului juridic al reclamantului, care a fost solicitat să prezinte, până la 4 mai 2009, observații în răspuns, împreună cu orice reclamație de satisfacție echitabilă. Întrucât ea nu a răspuns la această scrisoare, prin scrisoare suplimentară, datată 25 iunie 2009 și trimisă prin post înregistrat, a fost atrasă atenția asupra faptului că momentul a fost acordat. la 27 iulie 2009, această scrisoare a fost primită de către Curte cu o notă a biroului poștal bulgar care nu a fost solicitată de reprezentantul juridic al reclamantului. În temeiul articolului 47 § 6 din Regulamentul Curții, reclamanții au obligația de a ține Curții informate cu privire la orice schimbare de adresă. În temeiul articolului 37 § 1 din regulament, se consideră că comunicațiile adresate avocaților lor au fost adresate acestora. Având în vedere acest lucru și evoluțiile prezentate mai sus, Curtea constată că, în circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai intenționează să își urmărească cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenția și art. 44 E din Regulamentul. Având în vedere faptul că nu se vede nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului care necesită examinarea continuă a cazului, Curtea consideră oportună eliminarea cererii din lista sa de cazuri. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să elimine cererea din lista de cazuri.