Kalem împotriva Turciei

Rezoluția CM/ResDH(2009)103 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Kalem împotriva Turciei (solicitarea nr. 70145/01, Hotărârea din 5/12/2006, definitivă la 5/03/2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea convenției constatată de Curte în această cauză privește încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil, în măsura în care, în cadrul procedurii penale în fața Curții de Securitate a Uniunii Europene din Ankara, acesta nu a avut posibilitatea de a interoga sau de a solicita să se interogheze martorii aflați în întreținere ale căror declarații au constituit elemente de probă esențiale pentru condamnarea sa (violarea articolului 6 alineatele (1) și (3) litera (c) (d) (a se vedea detaliile în lit. (j) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexa) care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Convenție.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2009)103 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Kalem/Turcia Rezumat introductiv al cauzei În iunie 1999, reclamantul a făcut obiectul unei acuzații de propagandă separatistă [art. 8 alineatul (1) din Legea nr. 3713 la momentul faptelor] în fața Curții de Siguranță a Țării de Jos a Ankarei pe baza plângerilor depuse de co-deținuții săi la închisoare. În cursul procedurii în fața Curții de Securitate a Uniunii Europene, aceasta din urmă a dat comisiei de recurs din Keskin pentru audierea reclamanților și a martorilor, în ceea ce privește foștii co-deținuți ai reclamantului. Ulterior, Curtea de Securitate a statului l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea, precum și la o amendă pentru faptul că a făcut propagandă separatistă, pe baza declarațiilor martorilor acuzați.

Curtea Europeană a considerat că, pe parcursul întregii proceduri în fața Curții de Securitate a Uniunii Europene, reclamantul nu a avut posibilitatea de a interoga sau de a pune la îndoială martorii și reclamanții și de a contesta credibilitatea mărturiilor în cauză pe care a fost întemeiată condamnarea sa (încălcarea articolului 6 alineatele (1) și (3) litera (c) litera (d)). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli Total 000 EUR (mai puțin de 701 EUR percepute pentru asistența judiciară) 299 EUR Plata la 31/05/2007 b) Măsuri individuale Ca urmare a abrogării articolului 8 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului, care a fost aplicată de Curtea de Securitate în speță, procedura a fost redeschisă ex official.

Prin Hotărârea din 10 septembrie 2003, Curtea de Securitate a Lângă Ankara a anulat condamnarea reclamantului și toate consecințele juridice ale acesteia (a se vedea § 42 din hotărâre). II. Măsuri generale Măsurile generale de evitare a unor noi încălcări similare celor constatate în prezenta hotărâre au fost luate în cadrul cauzei Sadak, Zana, Dicle și Dodcan (Resoluție finală ResDH(2004) 86). în special, cursurile de securitate din statul au fost eliminate ca urmare a amendamentelor constituționale din mai 2004 (art. 143 din Constituție). Competența acestor cursuri a fost transferată în instanțele de judecată în temeiul Legii nr. 5190 de modificare a Codului de procedură penală și de abolire a cursurilor de securitate de la ë (art. 394/a).

Pe de altă parte, art. 180 alineatul (3) din noul cod de procedură penală intrat în vigoare la 7/12/2004 prevede că, cu excepția cazului în care acest lucru este absolut necesar, o instanță nu poate da o comisie oficială pentru audierea pârâtului, a martorilor sau a experților aflați sub jurisdicția sa teritorială. Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni noi încălcări similare și, prin urmare, Turcia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 30 septembrie 2009 cu ocazia celei de-a 1065-a reuniuni a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2009)103 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Kalem contre Turquie (Requête n o 70145/01, arrêt du 5/12/2006, définitif le 5/03/2007) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne la violation du droit du requérant à un procès équitable dans la mesure où, dans le cadre de la procédure pénale devant la cour de sûreté de l’Etat d’Ankara, il n’a pas eu la possibilité d’interroger ou faire interroger les témoins à charge dont les déclarations ont constitué des éléments de preuve essentiels pour sa condamnation (violation de l’article 6, paragraphes 1 et 3 c) d) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46 paragraphe 1 de la convention ;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe) qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2009)103 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Kalem contre Turquie Résumé introductif de l’affaire En juin 1999, le requérant fit l’objet d’une mise en accusation pour propagande séparatiste (article 8, paragraphe 1 de la loi n o 3713 à l’époque des faits), devant la Cour de sûreté de l’Etat d’Ankara sur la base de plaintes déposées par ses codétenus à la prison. Durant la procédure devant la Cour de sûreté de l’Etat, cette dernière a donné commission rogatoire au tribunal correctionnel de Keskin pour l’audition des plaignants et des témoins, en l’occurrence les anciens codétenus du requérant. Par la suite, la cour de sûreté de l’Etat a condamné le requérant à une peine d’emprisonnement ainsi qu’à une amende pour avoir fait de la propagande séparatiste et ce, sur la base des déclarations des témoins à charge.

La Cour européenne a considéré que tout au long de la procédure devant la cour de sûreté de l’Etat, le requérant n’avait pas eu a possibilité d’interroger ou de faire interroger les témoins et les plaignants, et de contester la crédibilité des témoignages à charge sur lesquels sa condamnation avait été fondée (violation de l’article 6, paragraphes 1 et 3 c) d)). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - 6 000 EUR 2 000 EUR (moins les 701 EUR perçus au titre de l’assistance judiciaire) 7 299 EUR Payé le 31/05/2007 b) Mesures individuelles Suite à l’abrogation de l’article 8 de la loi n o 3713 relative à lutte contre le terrorisme, qui avait été appliquée par la cour de sûreté en l’espèce, la procédure a été rouverte ex officio . Par un arrêt du 10 septembre 2003, la cour de sûreté de l’Etat d’Ankara a annulé la condamnation du requérant et toutes les conséquences juridiques y afférentes (voir § 42 de l’arrêt).

II. Mesures générales Les mesures générales permettant d’éviter de nouvelles violations semblables à celles constatées dans le présent arrêt, ont été prises dans le cadre de l’affaire Sadak, Zana, Dicle et Doğan (Résolution finale ResDH(2004)86). Notamment, les cours de sûreté de l’Etat ont été supprimées suite aux amendements constitutionnels de mai 2004 (article 143 de la Constitution). La compétence de ces cours a été transférée aux cours d’assises en vertu de la loi n o 5190 modifiant le Code de procédure pénale et abolissant les cours de sûreté de l’Etat (article 394/a). Par ailleurs, l’article 180, paragraphe 3, du nouveau code de procédure pénale entré en vigueur le 7/12/2004 prévoit que, sauf si c’est absolument nécessaire, un tribunal ne saurait donner commission rogatoire pour entendre l’accusé, les témoins ou les experts relevant de sa compétence territoriale.

III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises vont prévenir de nouvelles violations semblables et que la Turquie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 30 septembre 2009 lors de la 1065e réunion des Délégués des Ministres