CASE OF WEBER AGAINST SWITZERLAND

Rezoluția CM/ResDH(2009)91 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Weber împotriva Elveției (Dociunea nr. 3688/04, hotărârea din 26 iulie 2007, finală la 26 octombrie 2007) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); Având în vedere hotărârea transmisă de Curte comitetului după ce a devenit finală; reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la ilegalitatea rezidenților în custodie a unei persoane care suferă de tulburări mentale, datorită lipsei unor motive juridice adecvate (violația art. 5§1). după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, după caz: - de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - de măsuri generale, pentru a preveni încălcări similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2009)91 Informații privind măsurile de a se conforma hotărârii în cazul Weber împotriva Elveției Rezoluției Rezoluției CM/ResDH(2009)91 Rezoluția privind cazul introductiv în care reclamantul este în custodie între septembrie 2003 și ianuarie 2004 fără motive juridice adecvate în legislația elvețiană (violația articolului 5 alineatul (1). În 2002 reclamantul a fost condamnat la închisoare, dar condamnarea a fost suspendată și înlocuită cu tratament medical și social în ambulanță. În urma nerespectării programului de consultări pentru acest tratament și a constatării deteriorării statului său mental, autoritățile competente au solicitat revocarea suspendării și a reclamantului plasat într-o instituție specializată. În cursul procedurii rezultate, reclamantul a fost deținut în reținere în funcție de riscul că ar putea recidiva. Curtea Europeană a constatat că această detenție nu are o bază adecvată în legislația elvețiană, deoarece nu se bazează pe nicio dispoziție precisă și că, în momentul material, nu a existat decât o singură decizie judiciară precedentă de a confirma licitudinea aplicării dispozițiilor privind retragerea în custodie în cazurile în care această detenție a fost ordonată ulterior hotărârii. Plăți de satisfacție echitabilă și măsuri individuale Detalii de satisfacție echitabilă Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 500 euro 500 euro Plătit la 30/11/2007 b) Măsuri individuale Detenția în cauză s-a încheiat în ianuarie 2004. Curtea Europeană a acordat reclamantului satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile morale suferite. II. Măsuri generale La momentul procedurii, problema licenței detenției ordonate în cadrul procedurii ulterioare hotărârii a fost tratată doar o dată, într-o hotărâre a Curții Federale din 25/06/2002 (ATF 128 I 184). În acest caz, în ceea ce privește Cantonul Zürich, Curtea Federală a considerat că dispozițiile privind detenția în închisoare au permis, de asemenea, detenția ordonată în cadrul unei decizii procedurale luate în urma hotărârii. În cazul în cauză, s-a considerat că detenția este legală în măsura în care procedura în cauză ar fi cel mai probabil în sfârșit în privatizarea libertății și, prin urmare, cel puțin unul dintre motivele menționate în mod explicit de legea privind detenția în reținere aplicată. Curtea Federală și-a confirmat, de asemenea, jurisprudența în alte două hotărâri pronunțate la 04/07/2005 (referință 1P.359/2005) și 24/01/ 2006 (referință 1P.13/2006), cu privire la alte două cantone, Berna și Basel-City. În ceea ce privește aceste hotărâri, Curtea Europeană a remarcat (§42), că autoritățile au dreptate în afirmarea că Curtea Federală și-a confirmat ulterior jurisprudența prin două hotărâri din 2005 și 2006. Cu toate acestea, deoarece detenția în cauză în aceste cazuri a avut loc între septembrie 2003 și ianuarie 2004, reclamantul nu a putut avea cunoștință de aceste cazuri; astfel, în momentul material, acestea nu au contribuit la a face situația juridică mai previzibilă. Jurisprudența tribunalului federal nu a fost modificată de atunci. În plus, hotărârea Curții Europene a fost transmisă instanțelor în cauză – care aplică direct Convenția, astfel încât acestea să poată ține seama de aceasta în jurisprudența lor viitoare. Hotărârea a fost comunicată imediat Curții Federale, precum și Direcției de Justiție a Cantonului Vaud, care l-a trimis tuturor autorităților cantoneze în cauză. În cele din urmă , pentru a asigura publicitatea acestei hotărâri , un rezumat a fost publicat în Raportul anual al Consiliului Federal privind activitatea Elveției în Consiliul Europei în 2007 . Acest raport a fost publicat pe site-ul internet al Ministerului Afacerilor Externe (<http://www.eda.admin.ch/eda/de/home/recent/media.html>, 23.05.2008), apoi în Feuille fédérale (publicare oficială) nr. 23 din 10 iunie 2008. III. Concluzii ale statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate vor preveni încălcări similare și că Elveția a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 30 septembrie 2009 la a 1065-a ședință a Deputaților Miniștrilor.

Resolution CM/ResDH(2009)91

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Weber against Switzerland

(Application No. 3688/04, judgment of 26 July 2007, final on 26 October 2007)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the unlawfulness of the remand in custody of a person suffering mental disorders, due to the lack of adequate legal grounds (violation of Art. 5§1).

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures, preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2009)91

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Weber against Switzerland

Introductory case summary

The case concerns the applicant’s remand in custody between September 2003 and January 2004 without adequate legal grounds in Swiss law (violation of Article 5, paragraph 1).

In 2002 the applicant was sentenced to imprisonment, but the sentence was suspended and replaced by out-patient medical and social treatment. Following the applicant’s failure to comply with the schedule of consultations for this treatment and the finding of the deterioration of his mental state, the competent authorities applied to have the suspension revoked and the applicant placed in a specialised establishment. During the resulting proceedings, the applicant was placed in detention on remand on account of the risk that he might re-offend.

The European Court found that this detention had no adequate basis in Swiss law, as it was not based on any precise provision and as, at the material time, there was only one precedent judicial decision to confirm the lawfulness of applying the provisions on remand in custody to cases where such detention was ordered subsequently to the judgment.

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

-

3

500 euros

-

3

500 euros

Paid on 30/11/2007

b) Individual measures

The detention at issue ended in January 2004. The European Court awarded the applicant just satisfaction in respect of the non-pecuniary damages suffered.

II.

General measures

At the time of the proceedings, the issue of the lawfulness of detention ordered in proceedings subsequent to the judgment had been dealt with only once, in a decision of the Federal Court of 25/06/2002 (ATF 128 I 184). In this case, concerning the Zürich Canton, the Federal Court considered that the provisions on detention on remand also allowed detention ordered in the framework of a procedural decision taken following the judgment. In the case at issue, detention was held to be lawful to the extent that the pending procedure would most probably end in privation of liberty and therefore at least one of the grounds explicitly mentioned by the law on detention on remand applied.

The Federal Court further confirmed its case-law in two other judgments delivered on 04/07/2005 (reference 1P.359/2005) and 24/01/ 2006 (reference 1P.13/2006), concerning two other Cantons, Bern and Basel-City. With respect to these judgments, the European Court noted (§42), that the authorities were right in saying that the Federal Court subsequently confirmed its case-law by two judgments of 2005 and 2006. However, as the detention at issue in those cases occurred between September 2003 and January 2004, the applicant could not have knowledge of these cases; thus, at the material time, they did not contribute to making the legal situation more foreseeable.

The case-law of the federal tribunal has not been changed since then. Furthermore, the European Court’s judgment has been transmitted to the courts concerned – which apply the Convention directly, so that they may take it into account in their future case-law. The judgment was immediately communicated to the Federal Court, as well as to the Justice Directorate of the Vaud Canton, which sent it out to all Canton authorities concerned. Finally, to ensure publicity for this judgment, a summary was published in the

Annual

Report of the Federal Council on the activities of Switzerland in the Council of Europe in 2007

. This report was published on the Internet site of the Ministry of Foreign Affairs (<http://www.eda.admin.ch/eda/de/home/recent/media.html>, 23.05.2008), then in the

Feuille fédérale

(official publication) No. 23 of 10 June 2008.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures adopted will prevent similar violations and that Switzerland has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1 of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 30 September 2009 at the 1065th meeting of the Ministers’ Deputies