Rezoluția CM/ResDH(2009)86 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Antonetto împotriva Italiei (solicitarea nr. 15918/89, Hotărârea din 20 iulie 2000, definitivă la 20 octombrie 2000) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în această cauză se referă la dreptul reclamantei la un proces echitabil, precum și la respectarea proprietăților sale, din cauza neexecutării hotărârilor judecătorești prin care se demolează o clădire construită ilegal pe teritoriul vecin al proprietății persoanei respective [încălcarea articolului 6 alineatul (1) și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Protocolul nr. 1) (a se vedea detaliile în la mai); A invitat guvernul de la statul pârât să informeze cu privire la măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție După ce a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția S (A.C.I.), moștenitoare a recurentei, decedată în 1993, și care își exprimase dorința de a continua procedura în fața Curții, satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea (a se vedea detaliile în la - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 56 alineatul (2) din Convenție. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2009)86 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Antonetto împotriva Italiei Rezumat introductiv al cauzei Această cauză privește încălcarea dreptului recurentei la un proces echitabil din cauza neexecutării de către autoritățile administrative, în special municipalitatea Torino, a unei hotărâri a Consiliului din 17 octombrie 1967 prin care se dispune de demolarea totală sau parțială a imobilului construit ilegal lângă casa reclamantei [art. 6 alineatul (1) ]. Municipalitatea a refuzat să se conformeze hotărârii judecătorești timp de mai mult de 14 ani de la data recunoașterii de către Italia a competenței Curții pentru acțiunile individuale (1 august 1973) în pofida a cinci ordonanțe în executarea acestei demolări. În plus, cauza se referă la dreptul recurentei de a-și respecta bunurile din cauza refuzului autorităților administrative, în lipsa oricărui temei juridic până în 1988 (data la care legea nr. 68 a reglementat abuzurile în materie de construcții), de a executa hotărârile judecătorești care le-au impus să demoleze pe motiv că imobilul a fost privat de lumină naturală și de vederea pe care a avut-o anterior (încălcarea art. 1 din Protocolul nr 1). Plata satisfacției echitabile și a măsurilor individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri & cheltuieli Total 100 000 000 ITL 000 ITL 352 000 ITL 139 352 000 ITL Platit la 07/05/2001 (moștenitorul reclamantei s (A.C.I.) moștenitoare a reclamantei, decedată în 1993, o satisfacție echitabilă care acoperă prejudiciile morale și materiale. II. Măsuri generale 1) Despăgubire : Jurisprudența italiană, în conformitate cu normele generale ale Codului Civil (art. 2043), a afirmat treptat că repararea pe cale de atac reprezintă o garanție minimă, atunci când prejudiciul suferit se referă la un interes protejat de Constituție. Acesta este cazul dreptului la executare a unui titlu judiciar (art. 24 din Constituție), posibilitatea de a acționa în justiție, până la punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene. Din 1999, Curtea de Casație a recunoscut în mod explicit dreptul la despăgubire în cazul unor acțiuni administrative ilegale (hotărârea nr. În 2000, Legea nr 205 a codificat acest principiu care se aplică în cazul întârzierilor nejustificate în executarea hotărârilor judecătorești. 2) Responsabilitatea funcționarilor: evoluțiile jurisprudențiale menționate anterior în materie de răspundere a statului întăresc dispozițiile deja existente la momentul respectiv în materie de răspundere a funcționarilor. Într-adevăr, în cele mai grave cazuri, în temeiul articolului 328 din Codul penal italian, funcționarii în cauză pot fi urmăriți în justiție dacă doresc să efectueze acțiunile pe care le sunt însărcinate cu executarea. 3) Publicație : L a fost publicată în baza de date a Curții de Casație cu privire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (www.Italgiure.giustizia.it ) Acest site web este utilizat pe scară largă de către toți practicienii din domeniul dreptului din Italia, funcționari, avocați, procurori și judecători. Guvernul consideră că nici o măsură individuală nu este necesară în această cauză, în afară de plata satisfacției echitabile acordate de Curtea Europeană, că măsurile luate vor preveni alte încălcări similare și că, prin urmare, Italia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul pentru Miniștri la 30 septembrie 2009 în cadrul celei de-a 1065-a ședințe a delegaților miniștrilor
Résolution CM/ResDH(2009)86
[1]
Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme
Antonetto contre Italie
(Requête n
o
15918/89, arrêt du 20 juillet 2000, définitif le 20 octobre 2000)
Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «
la Convention
» et «
la Cour
»)
;
Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif
;
Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans cette affaire concernent l’atteinte aux droits de la requérante à un procès équitable ainsi qu’au respect de ses biens, en raison de la non-exécution de décisions judiciaires ordonnant la démolition d’un immeuble construit irrégulièrement sur le terrain voisin de la propriété de l’intéressée (violations de l’article 6, paragraphe 1 et de l’article 1 du Protocole n
o
1) (voir détails dans l’Annexe);
Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article
46 paragraphe
1 de la Convention
;
Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention
;
S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé à l’
Associazione Culturale Italiana
(A.C.I.), héritière de la requérante, décédée en 1993, et qui avait exprimé le désir de poursuivre la procédure devant la Cour, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe)
;
Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire
:
- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par
restitutio in integrum
; et
- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;
DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur
(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et
DECIDE d’en clore l’examen.
Annexe à la Résolution CM/ResDH(2009)86
Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire
Antonetto
contre Italie
Résumé introductif de l’affaire
Cette affaire concerne la violation du droit de la requérante à un procès équitable en raison de la non-exécution par les autorités administratives, en particulier la municipalité de Turin, d’un arrêt du Conseil d’Etat du 17 octobre 1967 ordonnant la démolition totale ou partielle de l’immeuble construit irrégulièrement à côté de la maison de la requérante (violation de l’article 6, paragraphe 1). La municipalité a refusé de se conformer à l’arrêt pendant plus de quatorze ans à compter de la date de reconnaissance par l’Italie de la compétence de la Cour pour les recours individuels (1er août 1973) et ce en dépit de cinq ordonnances en exécution ordonnant cette démolition.
L’affaire concerne, en outre, l’atteinte au droit de la requérante au respect de ses biens en raison du refus par les autorités administratives, en l’absence de toute base légale jusqu’en 1988 (date à laquelle la loi n
o
68 a régularisé les abus en matière de construction), d’exécuter les décisions judiciaires leur ordonnant de procéder à la démolition au motif que l’immeuble litigieux l’avait privée de lumière naturelle et de la vue qu’elle avait auparavant (violation de l’article 1 du Protocole n
o
1).
I.
Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles
a)
Détails de la satisfaction équitable
Dommage matériel
Dommage moral
Frais & dépens
Total
100
000
15
000
24
352
139
352
Payé le 07/05/2001
(l’héritière de la requérante s’est désistée du paiement des intérêts)
b) Mesures individuelles
La Cour européenne a octroyé à l’
Associazione Culturale Italiana
(A.C.I.) héritière de la requérante, décédée en 1993, une satisfaction équitable couvrant les préjudices moral et matériel.
II.
Mesures générales
1) Indemnisation
: la jurisprudence italienne, en application des règles générales du Code Civil (article 2043), a progressivement affirmé que la réparation par voie d’indemnisation représente une garantie minimale, lorsque le préjudice subi porte sur un intérêt protégé par la Constitution. Tel est le cas du droit à l’exécution d’un titre judiciaire (article 24 de la Constitution), la possibilité d’agir en justice s’étendant jusqu’à la mise en œuvre des décisions judiciaires, conformément à la jurisprudence de la Cour européenne. Depuis 1999, la Cour de cassation a reconnu explicitement le droit à indemnisation en cas d’actions administratives illégales (arrêt n
o
500 de 1999). En 2000, la loi n
o
205 a codifié ce principe qui est applicable en cas de retards déraisonnables dans l’exécution des décisions judiciaires.
2) Responsabilité des fonctionnaires
: les développements jurisprudentiels précités en matière de responsabilité de l’Etat renforcent les dispositions, déjà existantes à l’époque des faits, en matière de responsabilité des fonctionnaires. En effet dans les cas les plus graves, en vertu de l’article 328 du code pénal italien, les fonctionnaires concernés peuvent être poursuivis s’ils refusent d’accomplir les actes qu’ils sont chargés d’exécuter.
3) Publication
: L’arrêt a été publié dans la base de données de la Cour de cassation sur la jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’Homme (
www.Italgiure.giustizia.it
). Ce site Internet est largement utilisé par tous les praticiens du droit en Italie, fonctionnaires, avocats, procureurs et juges. L’arrêt a également fait l’objet de séminaires.
III.
Conclusions du gouvernement
Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle ne s’avère nécessaire dans cette affaire, en dehors du paiement de la satisfaction équitable octroyée par le Cour européenne, que les mesures prises vont prévenir d’autres violations semblables et que l’Italie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.
[1]
Adoptée par le Comité des
Ministres le 30 septembre 2009 lors de la 1065e réunion des Délégués des Ministres