FABIAN v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
FABIAN v. TURKEY (CtEDO, 2009)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 18428/03 de Gabor FABIAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 6 octombrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Ișıl Karakaș, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al Secției având în vedere cererea depusă la 3 februarie 2003, având în vedere decizia parțială din 3 iunie 2008, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Gabor Fabian, este un național maghiar care s-a născut în 1962 și trăiește în Ungaria. Guvernul turc („Guvernul”) este reprezentat de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 noiembrie 1998, reclamantul a fost arestat de ofițeri de la biroul narcotice din sediul poliției din Istanbul în cursul unei operațiuni. La 16 noiembrie 1998, reclamantul a făcut declarații la poliție cu ajutorul unui interpret și în prezența Consul-General al Ungariei din Istanbul. La 19 noiembrie 1998, un singur judecător de la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a ordonat detenția reclamantului la înaintare. La 10 decembrie 1998, procurorul public de la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a depus o declarație de acuzație împotriva reclamantului și a altor treizeci de persoane și le-a acuzat de trafic de droguri. La 10 martie 1999, Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a organizat prima audiere cu privire la fondul cauzei. La 25 octombrie 2000, Consul-General al Ungariei din Istanbul a trimis o scrisoare Curtei de Securitate de Stat din Istanbul. Consul-General a solicitat instanței să numească un avocat care să apere reclamantul. La cererea Curții de Securitate de Stat din Istanbul, la 13 noiembrie 2000, Asociația Barului Istanbul a numit un avocat care să reprezinte reclamantul în cadrul procedurii împotriva lui. La 10 aprilie 2002, Curtea de Securitate a statului de la Istanbul a condamnat reclamantul de trafic de droguri și l-a condamnat la 17 ani și șase luni de închisoare. Curtea de Primă Instanță și-a bazat hotărârea pe, printre altele, declarațiile reclamantului la poliție. În timpul procedurii, reclamantul a beneficiat de asistența unui interpret, cu excepția audierii de la 13 octombrie 1999. La 12 aprilie 2002, reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii din 10 aprilie 2002. La 15 mai 2003, Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de primă instanță în ceea ce privește reclamantul. La 21 februarie 2005, reclamantul a fost eliberat în mod condițional și a revenit în Ungaria. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura penală împotriva acestuia nu a fost încheiată într-un timp rezonabil. El a prezentat, în continuare, sub același cap, că nu a avut un proces echitabil de când a fost refuzat asistența juridică până la 13 noiembrie 2000. Prin scrisoarea din 14 octombrie 2008, observațiile Guvernului au fost trimise reclamantului, care a fost solicitat să prezinte observații împreună cu orice reclamație pentru satisfacție în răspuns până la 21 noiembrie 2008. Prin scrisoarea din 26 mai 2009, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada permisă de prezentare a observațiilor reclamantului a expirat la 21 noiembrie 2008 și că nu s-a solicitat prelungirea timpului. 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista cazurilor în care circumstanțele duc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmeze cererea. Reclamantul a primit această scrisoare la 6 iunie 2009. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Registrul adjunct Președintele