Fabian împotriva Turciei

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 18428/03 de Gabor FABIAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 6 octombrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Ișıl Karakaș, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al Secției având în vedere cererea depusă la 3 februarie 2003, având în vedere decizia parțială din 3 iunie 2008, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Gabor Fabian, este un național maghiar care s-a născut în 1962 și trăiește în Ungaria. Guvernul turc („Guvernul”) este reprezentat de agentul lor.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 noiembrie 1998, reclamantul a fost arestat de ofițeri de la biroul narcotice din sediul poliției din Istanbul în cursul unei operațiuni. La 16 noiembrie 1998, reclamantul a făcut declarații la poliție cu ajutorul unui interpret și în prezența Consul-General al Ungariei din Istanbul. La 19 noiembrie 1998, un singur judecător de la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a ordonat detenția reclamantului la înaintare. La 10 decembrie 1998, procurorul public de la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a depus o declarație de acuzație împotriva reclamantului și a altor treizeci de persoane și le-a acuzat de trafic de droguri.

La 10 martie 1999, Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a organizat prima audiere cu privire la fondul cauzei. La 25 octombrie 2000, Consul-General al Ungariei din Istanbul a trimis o scrisoare Curtei de Securitate de Stat din Istanbul. Consul-General a solicitat instanței să numească un avocat care să apere reclamantul. La cererea Curții de Securitate de Stat din Istanbul, la 13 noiembrie 2000, Asociația Barului Istanbul a numit un avocat care să reprezinte reclamantul în cadrul procedurii împotriva lui. La 10 aprilie 2002, Curtea de Securitate a statului de la Istanbul a condamnat reclamantul de trafic de droguri și l-a condamnat la 17 ani și șase luni de închisoare. Curtea de Primă Instanță și-a bazat hotărârea pe, printre altele, declarațiile reclamantului la poliție.

În timpul procedurii, reclamantul a beneficiat de asistența unui interpret, cu excepția audierii de la 13 octombrie 1999. La 12 aprilie 2002, reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii din 10 aprilie 2002. La 15 mai 2003, Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de primă instanță în ceea ce privește reclamantul. La 21 februarie 2005, reclamantul a fost eliberat în mod condițional și a revenit în Ungaria. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura penală împotriva acestuia nu a fost încheiată într-un timp rezonabil.

El a prezentat, în continuare, sub același cap, că nu a avut un proces echitabil de când a fost refuzat asistența juridică până la 13 noiembrie 2000. Prin scrisoarea din 14 octombrie 2008, observațiile Guvernului au fost trimise reclamantului, care a fost solicitat să prezinte observații împreună cu orice reclamație pentru satisfacție în răspuns până la 21 noiembrie 2008. Prin scrisoarea din 26 mai 2009, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada permisă de prezentare a observațiilor reclamantului a expirat la 21 noiembrie 2008 și că nu s-a solicitat prelungirea timpului. 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista cazurilor în care circumstanțele duc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmeze cererea.

Reclamantul a primit această scrisoare la 6 iunie 2009. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri.

Fatoș Aracı Nicolas Bratza Registrul adjunct Președintele

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 18428/03 by Gabor FABIAN against Turkey The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 6 October 2009 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Ișıl Karakaș, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 3 February 2003, Having regard to the partial decision of 3 June 2008, Having regard to the observations submitted by the respondent Government, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Gabor Fabian, is a Hungarian national who was born in 1962 and lives in Hungary. The Turkish Government (“the Government”) are represented by their Agent.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 12 November 1998 the applicant was arrested by officers from the narcotics bureau of the Istanbul police headquarters in the course of an operation. On 16 November 1998 the applicant made statements to the police with the assistance of an interpreter and in the presence of the Consul-General of Hungary in Istanbul. On 19 November 1998 a single judge at the Istanbul State Security Court ordered the applicant’s detention on remand. On 10 December 1998 the public prosecutor at the Istanbul State Security Court filed a bill of indictment against the applicant and thirteen other persons and charged them with drug trafficking.

On 10 March 1999 the Istanbul State Security Court held the first hearing on the merits of the case. On 25 October 2000 the Consul-General of Hungary in Istanbul sent a letter to the Istanbul State Security Court. The Consul-General requested the court to appoint a lawyer to defend the applicant. On 13 November 2000, at the request of the Istanbul State Security Court, the Istanbul Bar Association appointed a lawyer to represent the applicant in the proceedings brought against him. On 10 April 2002 the Istanbul State Security Court convicted the applicant of drug trafficking and sentenced him to seventeen years and six months’ imprisonment. The first-instance court based its judgment on, inter alia , the applicant’s statements to the police.

During the proceedings, the applicant benefited from the assistance of an interpreter except for the hearing held on 13 October 1999. On 12 April 2002 the applicant lodged an appeal against the judgment of 10 April 2002. On 15 May 2003 the Court of Cassation upheld the judgment of the first ‑ instance court in respect of the applicant. On 21 February 2005 the applicant was released conditionally and returned to Hungary. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the criminal proceedings brought against him had not been concluded within a reasonable time.

He further submitted under the same head that he had not had a fair trial since he had been denied legal assistance until 13 November 2000. THE LAW By letter dated 14 October 2008 the Government’s observations were sent to the applicant, who was requested to submit any observations together with any claims for just satisfaction in reply by 21 November 2008. By letter dated 26 May 2009, sent by registered post, the applicant was notified that the period allowed for submission of the applicant’s observations had expired on 21 November 2008 and that no extension of time had been requested. The applicant’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application.

The applicant received this letter on 6 June 2009. However, no response has been received. The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Deputy Registrar President