CtEDO 06.10.2009 Auto

SODY (SOCIETE DE DISTRIBUTION DES YVELINES) ET AUTRES c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
06.10.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
SODY (SOCIETE DE DISTRIBUTION DES YVELINES) ET AUTRES c. FRANCE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 39560/06 prezentate pentru societatea de DISTRIBUȚIE A YVELINILOR de către reprezentantul său autorizat, D. ABIHSIRA, și lichidatorul său judiciar, L. RIFFIER împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care se află la 6 octombrie 2009 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președintele Renate Jaeger, Jean-Paul Costa, Karel Jungwiert, Isabelle Berro-Lefevre, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători, și Claudia Westerdiek, graffière de secțiune, având în vedere cererea menționată anterior formulată la 19 septembrie 2006, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurente, După ce au deliberat, face următoarea decizie de fapt Reclamanții sunt dl David Abihssira, acționând în calitate de mandatar ad-hoc al Societăii de Distribuire a Yvelinelor (SODY) și dl L. Riffier, acționând în calitate de lichidator al acestei societăți. Ei au reședința în Louvaciennes și, respectiv, în Nanterra. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către domnul Dambrin, avocat la Paris. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: cesionările succesive de creanțe Familia Abihssira era proprietara a șapte societăți, inclusiv societatea SODY, care exploatau magazinele de la Aceste șapte societăți au avut un litigiu comercial cu grupul de achiziționare a centrelor de distribuție Leclerc (GALEC), centrală de achiziționare a magazinelor acestui semn, cu privire la rambursările comerciale care nu le-ar fi fost restituite. Acest litigiu a făcut obiectul unei proceduri judiciare. În 1996, trei dintre aceste societăți, Morangis, Boulogne Distribution și Dispasud, au trebuit să-și refacă numerarul prin cedarea creanțelor (denumite în continuare "creanța Morangis" și "creanțele Boulogne Distribution" și "Dispaud") societății Parvest condusă de Albert Abihseira și al cărei administrator era David Abihsira. Prin intermediul a trei acte sub seing privat din 21 noiembrie 1997, societatea Parvest a cedat la rândul său aceste trei creanțe societății SODY, condusă de David Abihseira, în valoare totală de 29 de milioane de franci francezi (FRF). În special, creanța Morangis a fost cedată cu o sumă de 3,5 milioane de franci și creanțe Boulogne Distribuție și Dispasud în valoare de 25,5 milioane de franci. Fiecare dintre aceste trei acte preciza în mod explicit că, în schimbul sumei plătite, societatea Parvest subroga societatea SODY în toate drepturile și obligațiile pe care le avea față de GALEC La momentul cedărilor, cele trei creanțe erau încă în litigiu, întrucât procedura judiciară era pendinte în fața Curții de Casație. Prin hotărârea din 22 februarie 2000, Curtea de Casație a lichidat creanțele și a condamnat GALEC să plătească societăților din grupul Abihssira suma globală de 38 751 049 FRF. Creanța societății SODY a fost lichidată în proporție de 3 974 927,01 FRF, creanța Morangis a fost lichidată pentru 2 2 298 139 FRF, în timp ce creanțele Boulogne Distribution și Dispasud au fost lichidate pentru o sumă totală de 6 650 370,46 FRF. La sfârșitul acestei condamnări GALEC a plătit societății SODY suma de 38 751 049 FRF corespunde valorii totale a rambursărilor comerciale datorate celor șapte societăți ale grupului Abihssira, care îi revin în sarcina sa de a distribui această sumă între societățile beneficiare. În temeiul cesionărilor de creanțe succesive, suma alocată societății SODY s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Procedura de lichidare judiciară printr-o hotărâre din 6 aprilie 1999, Tribunalul de Comerț de la Versailles a inițiat o procedură de redresare judiciară împotriva societății Parvest și a stabilit data de încetare a plăților la 6 octombrie 1997. La 4 mai 1999, aceeași instanță a pronunțat lichidarea judiciară a acestei societăți și l-a desemnat pe M. S. ca lichidator. Invocând articolul L621-108 din Codul comercial, M. S. a atribuit societății SODY în fața Tribunalului de Comerț din Versailles în scopul de a obține nulitatea cedării creanței Morangis, deoarece acest act fusese încheiat după data încetării plăților, în perioada suspectă. În concluziile sale, el a afirmat că, pentru suma de 3,5 milioane de franci, societatea SODY a dobândit nu numai creanța Morangis, ci toate drepturile pe care societatea Parvest le deținea asupra GALEC, astfel cum prevedeau în mod expres actele de cesiune semnate la 21 noiembrie 1997. Prin hotărârea din 11 februarie 2003, Tribunalul de Comerț din Versailles a constatat nulitatea actului de cesiune a creanței Morangis și a dispus restituiri reciproce. Cu toate acestea, a limitat aceste restituiri la singura creanță Morangis astfel încât societatea Parvest a trebuit să ramburseze societății SODY 3,5 milioane de franci, care a trebuit să restituie suma acestei creanțe lichidate, adică 2 298 139 FRF. Tribunalul l-a decăzut pe M. S. din celelalte cereri ale sale. Acesta a solicitat în concluziile sale confirmarea nulității cedării creanței Morangis și a invocat din nou faptul că a dobândit, în conformitate cu termenii actului de cesiune a creanței, societatea SODY dobândise în valoare de 3,5 milioane de franci întreaga drepturi pe care societatea Parvest le deținea asupra GALEC. Pe de altă parte, lichidatorul susține că creanțele de restituire nu își găseau sursa în hotărârea de anulare (judecată de primă instanță pronunțată la 11 februarie 2003), ci în contractul de cesiune de creanță anulat (din 21 noiembrie 1997). Or, cesiunea creanței Morangis fiind anterioară deschiderii procedurii de redresare (6 aprilie 1999), apoi de lichidare judiciară (4 mai 1999), M. S. sustint că ar fi trebuit să fie declarată la patrimoniul societății Parvest în termen de două luni de la publicarea hotărârii judecătorești de inițiere a procedurii în conformitate cu articolul L621-46 din Codul comercial. În lipsa unei astfel de declarații, această creanță ar trebui considerată în prezent ca fiind anulată. La rândul lor, reclamanții au contestat nulitatea actului de cesiune în litigiu. Ei au scris în concluziile lor că Compania Parvest a încetat orice activitate din 1997 și că, începând cu această dată, liderii sociali au avut ca obiectiv realizarea activelor și, mai presus de toate, eliminarea elementelor de risc, cum ar fi cele ale drepturilor de restituire a reducerilor, ale căror speranțe de recuperare au devenit ipotetice. Prin hotărârea din 9 decembrie 2004, Tribunalul de Primă Instanță al Versailles a urmat raționamentul domnului Într-o primă etapă, aceasta a confirmat nulitatea cedării creanței Morangis încheiat pe parcursul perioadei suspecte și a considerat că, în conformitate cu termenii acestui act, societatea SODY nu dobândise drepturile societății Parvest privind singura creanță Morangis pe GALEC, dar pe deplin drepturile deținute de societatea Parvest pe GALEC. În consecință, instanța de apel a impus restituirea reciprocă a tuturor creanțelor cedate societății SODY de către societatea Parvest. Într-o a doua etapă, instanța de apel a considerat că creanța de 29 Milioane de franci în beneficiul societății SODY, care, potrivit primului său raționament, ar fi trebuit să facă obiectul unei restituiri, își găsea în mod retroactiv originea în contractul inițial de cesiune a creanței, și anume anterior instanței de inițiere a procedurii din 6 aprilie 1999. Instanța de apel a arătat că această creanță nu a fost declarată pasivului societății Parvest în termenul de încuviințare, la sfârșitul căruia orice declarație a devenit imposibilă și, prin urmare, a constatat dispariția acesteia. Societatea SODY s-a ocupat de rupere prin invocarea unei încălcări a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție. Prin hotărârea din 21 martie 2006, Curtea de Casație a confirmat hotărârea Tribunalului de Primă Instanță, precizând că creanța rezultată din obligația de a rambursa prețul unei cesionări, ca urmare a anulării acestei cesiuni, își găsea originea anterior la instanța de inițiere a procedurii colective. Comisia a constatat că a anulat actul de cesiune a drepturilor în litigiu încheiat între societatea Parvest și societatea SODY în perioada suspectă, hotărârea reținându-se pe bună dreptate, și fără a fi în măsură să își exercite dreptul de a-și exercita drepturile în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, deoarece creanța care nu a fost declarată și care nu mai poate fi recunoscută ca urmare a expirării termenului de introducere a unei acțiuni în declarare de despăgubire, este oprită. În urma acestei decizii, societatea SODY a restituit 8 948 511 FRF lichidării societății Parvest (suma creanțelor Morangis, Boulogne Distribution și Dispasud lichidate) și nu și-a putut recupera creanța de 29 La 30 martie 2006, M.S., principalul creditor al societății SODY, a constatat starea sa de încetare a plăților și a pus-o în lichidare judiciară. Dreptul intern relevant L iulie 2005 Articolul L621-43 din Codul comercial Începând cu publicarea hotărârii, toți creditorii, cu excepția angajaților, a căror creanță are originea înainte de pronunțarea hotărârii de inițiere a procedurii trebuie să trimită declarația de creanță reprezentantului creditorilor. În lipsa unei declarații în termenele stabilite prin decret în Consiliul de Stat (2 luni), creditorii nu sunt admiși în distribuiri și dividende, cu excepția cazului în care instanța funcționară le ține sub incidența obligației lor de a declara că eșecul lor nu se datorează faptului lor (...) Achiziționarea de acțiuni în instanță nu poate fi efectuată decât în termen de un an de la decizia de inițiere a procedurii (...) Creanțele care nu au fost declarate și care nu au dat naștere unei impuneri sunt anulate (...) Valutările perioadei suspecte înainte de intrarea în vigoare a legii din 26 iulie 2005 Articolul L621-108 din Codul comercial Plățile pentru datorii restante efectuate după data încetării plăților și actele cu titlu oneros realizate după aceeași dată pot fi anulate în cazul în care cei care au tratat cu debitorul au avut cunoștință de încetarea plăților. La actiunea în nulitate este exercitată de administrator, de reprezentantul creditorilor, de administrator sau de comisarul pentru punerea în aplicare a planului. Aceasta are ca efect reconstituirea activului debitorului. GRIFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng că creanța societății SODY a fost oprită din cauza faptului că nu a fost declarată în termenul stabilit de pasivul societății aflate în lichidare și că nu a putut obține o declarație de obligație, în timp ce ea nu a avut cunoștință de existența acestei creanțe decât cu mult după hotărârea de deschidere. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng de lipsa de motivare a hotărârii pronunțate de Curtea de Casație. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Argumentele părților Guvernul susține, în primul rând, că această cauză este incompatibilă rațional personae cu Convenția deoarece consideră că prezentul litigiu constituie o contestație între particulari care nu intră în competența Curții și intenționează să demonstreze că acest motiv este incompatibil cu materia cu Convenția, în măsura în care reclamanții nu au îndeplinit condițiile prevăzute la articolul L621-108 din Codul comercial pentru a pretinde că au o speranță legitimă de a-și îndeplini creanța și, prin urmare, de a-și îndeplini obligațiile și, prin urmare, de a-și îndeplini obligațiile în sensul articolului 1 din Protocolul nr. Pe fond, guvernul consideră că prezenta cauză este conformă cu interesul general în măsura în care nulitățile perioadei suspecte În acest sens, Comisia consideră că, în cazul de față, Comisia nu poate fi de acord cu faptul că, în cazul în care Comisia nu a luat o decizie în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE, aceasta nu a fost considerată compatibilă cu piața internă în sensul articolului 107 alineatul (1) litera (c) din tratat. În acest sens, guvernul precizează că, în momentul cedării creanței, reclamanții știau că aceasta ar putea fi anulată ulterior din cauza situației financiare a societății Parvest. Acesta subliniază în special legăturile familiale și profesionale care îi unesc pe cei doi directori ai societăților Parvest și SODY și reamintește că reclamanții au recunoscut în concluziile lor în fața instanțelor interne că știau că societatea Parvest se afla într-o situație financiară compromisă. Acestea precizează că circumstanța în care litigiul a avut loc împotriva a două persoane juridice de drept privat nu face inadmisibilă cererea în măsura în care presupusele încălcări sunt imputabile instanțelor interne. , reclamanții reamintesc că prezenta hotărâre se referă la stingerea unei creanțe ca urmare a anulării actului său de cesiune și că, prin urmare, guvernul nu poate argumenta că creanța a fost stinsă pentru a pretinde că reclamanții nu au un drept de proprietate asupra unei creanțe; Pe fond, reclamanții consideră că ingerința în cauză constituie o reglementare a utilizării bunurilor și recunosc că normele care au fost aplicate societății SODY urmăreau obiective legitime, dar consideră că aplicarea acestor norme în cazul de față era disproporționată. Acestea intenționează să susțină că, în speță, societatea SODY nu a fost niciodată în măsură să-și declare creanța și că decăderea drepturilor sale constatate de instanțele naționale a privat pur și simplu de posibilitatea de a-și recupera creanța de 29 de milioane FRF, în timp ce aceasta a fost obligată să restituie societății Parvest suma de 8,9 milioane FRF. Apreciere a Curții În ceea ce privește excepia de la .. .. .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În al doilea rând, este de competența Curții să se pronunțe asupra aplicabilității articolului 1 din Protocolul nr. 1 în speță. Această dispoziție protejează de bunurile Pe de altă parte, nu garantează dreptul de a achiziționa bunuri (Kopeckýc. Slovacia [GC], nr 44912/98, § 35 CEDH 2004-IX). În cazul în care există controverse cu privire la dacă un solicitant are un interes patrimonial care poate beneficia de protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea este chemată să definească situația juridică a la Õ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Milioane de franci, o creanță încă în litigiu, care va fi în cele din urmă lichidată în valoare de 8,9 milioane de franci. În urma anulării cedării, două creanțe de restituire au fost născute, însă instanțele interne au pronunțat dispariția celei a societății SODY, din cauza faptului că nu a fost declarată la timp la pasivul societății Parvest. Curtea consideră că, în această cauză, societatea SODY are o valoare patrimonială, în speță posibilitatea de a recupera o creanță de restituire de 29 de milioane de franci, posibilitatea pe care a pierdut-o ca urmare a aplicării legii naționale privind procedurile colective. Prin urmare, art. 1 din Protocolul nr 1 se aplică în speță. Acesta nu pune la îndoială între părți faptul că faptele denunțate constituiau o ingerință în dreptul recurentei la respectarea bunurilor sale și că prezenta cauză se înscrie într-un caz de reglementare a utilizării bunurilor în sensul celui de-al doilea paragraf al articolului 1 din Protocolul nr. Curtea amintește că o măsură de ingerință, în special cea a cărei examinare intră sub incidența celui de-al doilea alineat al articolului 1, trebuie să aibă un echilibru corect între imperativele de interes general și cele de salvgardare a drepturilor fundamentale ale persoanelor. Căutarea unui astfel de echilibru se reflectă în structura întregului articol 1 și, prin urmare, în al doilea paragraf: trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat. Prin controlul respectării acestei cerințe, Curtea recunoaște în mod direct o mare marjă de apreciere atât pentru a alege modalitățile de punere în aplicare, cât și pentru a judeca dacă consecințele acestora se află legalizate, în interesul general, prin faptul că dorește să atingă obiectivul legii în cauză (hotărârile Chassagnou și altele c. Franța [GC], nr 25088/94, 28331/95 și 2844/93, § 75, CEDH 1999-III; și Saggio c. Italia, 41879/98, § 30, 25 octombrie 2001). În speță, Curtea consideră că Curtea arată că, în cauza Saggio c. Italia (citată anterior, Õ 29) ale căror fapte, ca și în cazul de față, se referă la operațiuni de lichidare judiciară, Comisia a recunoscut că procedura privind asigurarea unei gestionări echitabile a bunurilor întreprinderii aflate în lichidare, în vederea asigurării unei protecții identice pentru toți creditorii și că, în consecință, Comisia observă că SODY a fost privat de posibilitatea de a recupera integral creanța de 29 de milioane FRF pe care o revendica. Cu toate acestea, Curtea arată că, pentru a despăgubi reclamanta de cererile sale și pentru a-și declara creanța de restituire stinsă din lipsă de declarație în termenul necesar, Tribunalul de apel al Versailles, confirmat de Curtea de Casație, a aplicat dreptul la procedurile colective și a arătat, în special, că actul de cesiune a creanței fusese încheiat în perioada suspectă și că semnatarul său, conducătorul societății SODY, avea cunoștință de stadiul de încetare a plăților societății Parvest. Curtea nu poate pune în discuție rezultatele la care au ajuns instanțele naționale, cu atât mai mult cu cât nici un element din dosar nu îi permite să încheie că acestea au făcut o aplicare în mod vădit eronată sau au condus la concluzii arbitrare ale dispozițiilor legale în cauză. Aceasta concluzionează, având în vedere și marea marjă de apreciere de care dispun statele în această privință, că aplicarea în speță a măsurii privative de proprietate a condus la un echilibru corect între interesele în prezența acestora. Prin urmare, acest aspect trebuie respins ca fiind vădit nefondat, în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Reclamanții se plâng de motivarea insuficientă a hotărârii pronunțate de Curtea de Casație la 21 martie 2006. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) și într-un termen rezonabil, de o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile (...). Curtea amintește că, în cazul în care principiul de echitate prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție impune ca hotărârile judecătorești să indice în mod suficient motivele pe care se bazează, această obligație nu se poate înțelege ca solicitând un răspuns detaliat la fiecare argument (a se vedea, de exemplu, Garcia Ruiz c. Spania [GC], n 30544/96, § 26 CEDH 1999-1, și Van de Hurk c. Țările de Jos , 19 aprilie 1994, § 61, seria A n 288). În speță, trebuie să se constate că Curtea de Casație, în fața căreia au fost invocate trei motive de către reclamanți, a oferit în mod expres un răspuns fiecăruia dintre aceștia. În consecință, această cauză trebuie respinsă ca fiind în mod vădit nefondată, în temeiul articolului 35 § 3 și 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2012-01-17
0,92
GALEC c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 51255/08 GALEC contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 17 janvier 2012 en une Chambre composée de : Dean Spielmann, président, Karel Jungwiert, Boštja
CtEDO 2009-05-19
0,92
SA LPG FINANCE INDUSTRIE c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 43387/05 présentée par SA LPG FINANCE INDUSTRIE contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 19 mai 2009 en une chambre composée
CtEDO 2009-09-15
0,91
MONTOLIO c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 43386/06 présentée par Yvonne MONTOLIO contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 15 septembre 2009 en une chambre composée de
CtEDO 2009-06-16
0,91
ASSOCIATION SOLIDARITE DES FRANCAIS c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 26787/07 présentée par ASSOCIATION SOLIDARITE DES FRANCAIS contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 16 juin 2009 en une chamb
CtEDO 2008-08-26
0,91
VP DIFFUSION SARL c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 14565/04 présentée par VP DIFFUSION SARL contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 26 août 2008 en une chambre composée de : P
Sursă