Deservire S.R.L. împotriva Republicii Moldova

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 13 octombrie 1992 autoritățile locale din Briceni au hotărât să dividă Asociația Regională pentru Producție și Servicii („Asociația”) în două societăți, una dintre care a fost societatea reclamantă. La 28 decembrie 1992, societatea reclamantă a fost înregistrată oficial la autoritățile ca societate privată și a fost atribuită ulterior anumite active aparținând Asociației. Societatea reclamantă a exploatat până la 3 decembrie 1993, când autoritățile locale și-au sigilat sediul pentru a recupera proprietatea statului care se presupune că deținută de el.

La 16 decembrie 1993, autoritățile locale au hotărât să creeze o societate de stat („societatea de stat”) cu o denumire similară cu cea a societății reclamante și să-i transfere activele Asociației care au fost atribuite societății reclamante în 1992. Societatea reclamantă a susținut că proprietatea sa a fost confiscată la 3 decembrie 1993 împreună cu proprietatea care a aparținut anterior Asociației și i-a fost atribuită în 1992. De asemenea, a susținut că a plătit proprietatea atribuită în 1992 și că, prin urmare, confiscarea din 3 decembrie 1993 a fost ilegală. La 12 mai 1994, Curtea de District Briceni a permis afirmațiile societății reclamante. La 1 iunie 1994, Curtea Supremă de Justiție a anulat această hotărâre și a ordonat o reexaminare deplină a cazului.

10. La 15 februarie 1995, Curtea de District Briceni a întrerupt procedurile din motivul că instanța de arbitraj era competentă să examineze astfel de cazuri. La 22 martie 1995, Curtea Supremă de Justiție a susținut această decizie. 11. La o dată necunoscută în 1995, societatea reclamantă a inițiat proceduri în fața Curții de arbitraj. La 27 noiembrie 1995, Curtea de Arbitraj a permis parțial afirmațiile societății reclamante.În aceeași zi, Curtea a eliberat o pronunțare, care a fost modificată la 19 decembrie 1995. 12. La 5 februarie 1996, executarea deciziei din 27 noiembrie 1995 a fost suspendată în așteptarea unui recurs în fața Curții Supreme de Justiție. 13. La 2 iulie 1996, hotărârea din 27 noiembrie 1995 a fost modificată de Curtea de Arbitraj, reducând suma atribuită societății reclamante.

14. La 1 iulie 1997, Curtea de Arbitraj a Republicii Moldova a anulat toate hotărârile anterioare și a ordonat o reexaminare deplină a cazului. 15. La 26 septembrie 1997, Curtea de Arbitraj Chișinău a permis parțial afirmațiile societății reclamante. 16. La 14 noiembrie 1997, societatea reclamantă s-a plâns la diferite autorități, inclusiv Consiliul Suprem al Judiciarului, de întârzieri inutile în cadrul procedurii. Puncturile au fost transmise instanței de examinare a cazului. 17. La 16 ianuarie 1998, Camera de Apel a Curții de Arbitraj a anulat hotărârea din 26 septembrie 1997 și a ordonat o reexaminare deplină a cazului. 18. La 23 martie 1998, Curtea de Arbitraj Chișinău a permis parțial cererile societății reclamante.

În aceeași zi, Curtea a emis o pronunțare a unei hotărâri de executare. Nu a fost interzisă niciun recurs și hotărârea a devenit finală 15 zile mai târziu. 19. La 4 mai 1998, Oficiul Procurorului General a depus o cerere de anulare a hotărârii finale și a solicitat Curții Supreme de Justiție să redeschidă procedura. La 3 iunie 1998, Curtea Supremă de Justiție a permis cererea și a anulat hotărârea finală din 23 martie 1998, care a ordonat o reexaminare deplină a cauzei. 20. Curtea de Arbitraj de la Chișinău a programat în lunile urmate vreo treizeci de audieri ale instanței, aproape toate acestea au dus la hotărârile de a suspenda procedura și de a convoca părțile pentru o altă dată, deoarece mai multe dovezi erau necesare, sau una dintre părți era absentă, sau pentru că un set de proceduri conexilate pentru a determina cine ar trebui să reprezinte societatea de stat era în curs de desfășurare.

Această perioadă a durat de la 23 septembrie 1998 până la 25 martie 1999 21. În cadrul unei audieri, la 8 octombrie 1999, instanța a remarcat că există o discordare între părți în ceea ce privește evaluarea corectă a proprietății contestate și a concluzionat că este necesară o evaluare expertă. Prin urmare, acesta a suspendat procedura și a ordonat un raport de experți privind conturile societăților, care va fi plătit de către societatea reclamantă. Raportul, din 18 mai 2000, a confirmat că societatea de stat datorează societății solicitantă 778.877 lei Moldovei (MDL). Potrivit Guvernului, raportul a fost prezentat Curții la 21 iulie 2000. 22. La 15 decembrie 2000, societatea reclamantă a solicitat permisiunea de a plăti taxele judecătorești prin tranșe, referindu-se la starea sa financiară slabă.

Curtea a acceptat cererea, menționând, printre altele, că procedura a început în 1995, că cauza a fost trimisă pentru o examinare proaspătă și că examinarea cauzei a durat deja mult timp. 23. La 19 noiembrie 2002, Curtea de Arbitraj Chișinău a permis parțial afirmațiile societății reclamante. 24. La 12 februarie 2003, Curtea Supremă de Justiție a hotărât să atribuie cazul Curții de Apel Chișinău, având în vedere faptul că toți judecătorii Camerei de Apel ale Curții Economice au examinat deja cazul anterior. 25. La 3 iunie 2003, Curtea de Apel Chișinău a susținut hotărârea din 19 noiembrie 2002 26. La 23 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție a anulat hotărârile instanțelor mici și a adoptat una nouă, respingând toate cererile societății reclamante ca nefondate.

Acesta a constatat, în special, că nu s-a dovedit cu suficientă certitudine că societatea reclamantă a dobândit proprietate, în plus față de proprietatea care i-a fost atribuită în 1992 și care a trebuit să se întoarcă la societatea de stat. Mai multe elemente pe care societatea reclamantă le-a dovedit a fi proprietate au fost returnate de societatea de stat sau au fost plătite compensații. Crearea societății reclamante, cu proprietatea de stat, dar în proprietate privată, a fost contrară legii, iar o serie de afirmații sale cu privire la tranzacțiile sale financiare cu societatea de stat nu au putut fi verificate deoarece documentele originale au fost distruse după expirarea termenelor relevante pentru păstrarea acestora.

Hotărârea Curții Supreme de Justiție a fost finală. 27. La 28 martie 2008, Camera de Apel a Curții Economice a Moldovei a hotărât să pună societatea reclamantă în lichidare pentru nepagarea datorielor.

5. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 6. On 13 October 1992 the local authorities of Briceni decided to split the State-owned Regional Association for Production and Services (“the Association”) into two companies, one of which was the applicant company. On 28 December 1992 the applicant company was officially registered with the authorities as a private company and was subsequently assigned certain assets belonging to the Association. 7. The applicant company operated until 3 December 1993, when the local authorities sealed its premises in order to recover State property allegedly held by it.

On 16 December 1993 the local authorities decided to create a State-owned company (“the State company”) with a similar name to that of the applicant company and to transfer to it the Association's assets which had been assigned to the applicant company in 1992. 8. The applicant company claimed that its own property had been seized on 3 December 1993 together with the property that had formerly belonged to the Association and had been assigned to it in 1992. It also claimed that it had paid for the property assigned to it in 1992 and that therefore the seizure of 3 December 1993 had been unlawful. When the State company refused to return the seized assets, the applicant company initiated court proceedings.

9. On 12 May 1994 the Briceni District Court allowed the applicant company's claims. On 1 June 1994 the Supreme Court of Justice quashed that judgment and ordered a full rehearing of the case. 10. On 15 February 1995 the Briceni District Court discontinued the proceedings on the ground that the arbitration courts were competent to examine such cases. On 22 March 1995 the Supreme Court of Justice upheld that decision. 11. On an unknown date in 1995 the applicant company initiated proceedings before the Arbitration Court. On 27 November 1995 the Arbitration Court partly allowed the applicant company's claims. On the same day the court issued an enforcement order, which was amended on 19 December 1995. 12. On 5 February 1996 the enforcement of the decision of 27 November 1995 was suspended pending an appeal before the Supreme Court of Justice.

13. On 2 July 1996 the decision of 27 November 1995 was amended by the Arbitration Court, reducing the amount awarded to the applicant company. 14. On 1 July 1997 the Arbitration Court of the Republic of Moldova annulled all the previous judgments and ordered a full rehearing of the case. 15. On 26 September 1997 the Chișinău Arbitration Court partly allowed the applicant company's claims. 16. On 14 November 1997 the applicant company complained to various authorities, including the Supreme Council of the Judiciary, of unnecessary delays in the proceedings. The complaints were forwarded to the court examining the case. 17. On 16 January 1998 the Appeals Chamber of the Arbitration Court of Moldova quashed the judgment of 26 September 1997 and ordered a full rehearing of the case.

18. On 23 March 1998 the Chișinău Arbitration Court partly allowed the applicant company's claims. On the same day the court issued an enforcement order. No appeal was lodged and the judgment became final fifteen days later. 19. On 4 May 1998 the Prosecutor General's Office lodged an application for annulment of the final judgment and asked the Supreme Court of Justice to reopen the proceedings. On 3 June 1998 the Supreme Court of Justice allowed the request and quashed the final judgment of 23 March 1998, ordering a full rehearing of the case. 20. The Chișinău Arbitration Court scheduled some thirty-one court hearings in the months that followed, almost all of which resulted in decisions to adjourn the proceedings and summon the parties for another date, because more evidence was necessary, or one of the parties was absent, or because a connected set of proceedings to determine who should represent the State company was in progress.

This period lasted from 23 September 1998 until 25 March 1999. 21. During one of the hearings, on 8 October 1999, the court noted that there was a disagreement between the parties as to the correct valuation of the disputed property and concluded that an expert valuation was necessary. It therefore suspended the proceedings and ordered an expert report on the companies' accounts, to be paid for by the applicant company. The report, dated 18 May 2000, confirmed that the State company owed the applicant company 778,877 Moldovan lei (MDL). According to the Government, the report was submitted to the court on 21 July 2000. 22. On 15 December 2000 the applicant company sought leave to pay the court fees by instalments, referring to its poor financial state.

The Court accepted the request, noting, inter alia, that the proceedings had started in 1995, that the case had been sent for a fresh examination and that the examination of the case had already lasted for a long time. 23. On 19 November 2002 the Chișinău Arbitration Court partly allowed the applicant company's claims. 24. On 12 February 2003 the Supreme Court of Justice decided to assign the case to the Chișinău Court of Appeal in view of the fact that all the judges of the Appeals Chamber of the Economic Court had already examined the case earlier. 25. On 3 June 2003 the Chișinău Court of Appeal upheld the judgment of 19 November 2002. 26. On 23 October 2003 the Supreme Court of Justice quashed the lower courts' judgments and adopted a new one, rejecting all the applicant company's claims as unfounded.

It found, in particular, that it had not been proved with sufficient certainty that the applicant company had acquired any property of its own in addition to the property which had been assigned to it in 1992 and which it had had to return to the State company. Several items which the applicant company had proved to be its own property had been returned by the State company or compensation had been paid. The creation of the applicant company, with State property but in private ownership, had been contrary to the law, and a number of its claims concerning its financial dealings with the State company could not be verified because the original documents had been destroyed after the expiry of the relevant time-limits for keeping them.

The judgment of the Supreme Court of Justice was final. 27. On 28 March 2008 the Appeals Chamber of the Economic Court of Moldova decided to put the applicant company into liquidation for non-payment of debts.