MAJKUT v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
MAJKUT v. POLAND (CtEDO, 2009)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 4880/09 de Rafał MAJKUT împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiunea), care a stat la 13 octombrie 2009 în calitate de cameră compusă de: Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 9 ianuarie 2009, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Rafał Majkut, este un național polonez care s-a născut în 1977 și trăiește în Varșovia. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Mama reclamantului și-a depus în judecată fostul soț pentru compensare. La 20 septembrie 2006, Curtea Regională Olsztyn și-a respins cererile. Mama reclamantului a interzis apelul. Apoi a murit și reclamantul s-a aderat la procedură în locul ei. La 15 octombrie 2008, Curtea de Apel Białystok a respins apelul reclamantului. La 14 noiembrie 2008, reclamantul a solicitat Curtea de Apel să-i numească un avocat de asistență juridică în vederea depunerii unui recurs de casație. La 4 decembrie 2008, Curtea de Apel a refuzat cererea reclamantului de numire a unui avocat de asistență juridică. Hotărârea sa nu conține niciun motiv. Curtea a informat reclamantul că refuzul nu poate fi invocat. În urma, reclamantul a solicitat instanței să furnizeze în favoarea acestuia motivele hotărârii din 4 decembrie 2008. Această cerere a fost respinsă la 2 ianuarie 2009. În conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul s-a plâns că Curtea de Apel în hotărârea sa nejustificată și-a respins în mod nedrept cererea de numire a unui avocat de asistență juridică în cadrul procedurii de recurs de casă și, prin urmare, l-a privat de posibilitatea de a-și examina cazul de către Curtea Supremă. La 11 august 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Rafał Majkut, reține că Guvernul Poloniei sunt dispuși să-mi plătească suma de 9 000 PLN (nouă mii de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 21 august 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Jakub Wołāsiewicz, agent al guvernului polonez, declar că Guvernul Poloniei propune să plătească 9 000 PLN (nouă mii de zloți polonezi) dlui Rafał Majkut în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza