SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL HÜSEYinclusiv ATEȘ ȘI MEHMET ATEȘ c. TURCIA (solicitarea nr. 28270/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 13 octombrie 2009 DEFINITIVF 13/01/2010 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă.
În cauza Hüseyin Ateș și Mehmet Ateș c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișul Karakaș, judecători, și Françoise Elens-Passos, adjunct al secțiunii după ce a deliberat în camera Consiliului la 22 septembrie 2009, Întocmirea hotărârii adoptate la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (n 28270/02) îndreptată împotriva Republicii Turcia și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnii Hüseyin Ateș și Mehmet Ateș ( La 5 februarie 2008, președinta secțiunii a decis să comunice cererea guvernului, așa cum se permite la art. 29. 3 din Convenție s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond.
DE FAPT, reclamanții s-au născut în 1957 și, respectiv, 1959 și locuiesc în Șanl La 29 iunie 1999, în dezacord cu suma plătită, reclamanții au introdus o acțiune în creștere a compensației de expropriere. La 5 noiembrie 1999, Tribunalul de Mare Instanță din Birecik le-a acordat reclamanților un câștig parțial de cauză și a condamnat ministerul să plătească o indemnizație suplimentară de 12 738 732 000 de lire turcești (TRL), însoțită de dobânzi legale începând cu 24 iulie 1999. printr-o hotărâre care a devenit definitivă la 12 aprilie 2000, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. La 2 ianuarie 2002, ministerul a plătit reclamanților suma de 29 879 034 732 TRL.
ÎN DREPT 10. Reclamanții se plâng de lipsa de plată de către administrație a indemnizațiilor acordate prin hotărârea care a devenit definitivă și deplâng insuficiența ratei dobânzii moratorii aplicate creanțelor lor în raport cu rata ridicată a inflației în Turcia și invocă art. 6 alineatul (1) din convenție și art. 1 din Protocolul nr. 11. Guvernul se opune acestei teze.
El exclude de la epuizarea căilor de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din convenție, în măsura în care reclamanții nu au exercitat acțiunea prevăzută la art. 105 din Codul obligațiilor și nici nu au solicitat, în fața instanțelor interne competente, aplicarea la creanța lor a celei mai mari rate a dobânzii prevăzute la art. 46 Curtea respinge această excepție a guvernului din aceleași motive ca și cele prezentate în cauzele Akac Turcia, (23 septembrie 1998, § 34-37, Rec., 1998, p. 9923/05, 13021/05, 13186/05, 13809/05, 13810/05, 14622/05, 14650/05, 14662/05, 14698/05, 14704/05, 14707/05, 14837/05 și 26912/05, §§ 22-27, 5 mai 2009).14 Curtea constată că cererea nu este în mod evident întemeiată greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție.
15. Pe fond, Curtea constată că prezenta cauză este similară cu cauza Kachar și alte cauze c. Turcia, (n) 38323/04, 38379/04, 38389/04, 38403/04, 38423/04, 38510/04, 38513/04 și 38522/04, § 20-25, 22 iulie 2008). În ceea ce privește aplicarea articolului 41 din Convenție, reclamanții solicită 11 să se retragă din această cauză. 500 de dolari americani (USD) pentru prejudiciile materiale pe care le-ar fi suferit. În plus, ei solicită repararea unei daune morale pe care o evaluează la 2 000 USD. În cele din urmă, reclamanții solicită 1 000 USD pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 17. Guvernul contestă aceste pretenții.
18. Având în vedere modul de calcul adoptat în Hotărârea Akkușc Turcia, (9 iulie 1997, §§ 35-36 și 39, Rec., 1997 IV) și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă o sumă de 5 000 EUR în comun reclamanților pentru prejudiciul material, pe de altă parte, având în vedere încălcarea constatată și acționând în mod echitabil, Curtea consideră că ar trebui să se acorde o sumă de 1 000 EUR în comun reclamanților pentru daune morale. Cu toate acestea, în lipsa unei justificări prezentate de solicitanți și ținând seama de criteriile jurisprudențiale în acest domeniu, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată. 19. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale.
Pe aceste motive, Curtea, la UNANIMITATE, declară cererea admisibilă A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1000 EUR) pentru daune materiale și 1 000 EUR (mii EUR) pentru daune morale, sume care trebuie convertite în moneda națională a guvernului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului, plus orice sume care pot fi datorate ca impozite că, de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.
13 octombrie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte
AFFAIRE HÜSEYİN ATEȘ ET MEHMET ATEȘ c. TURQUIE (Requête n o 28270/02) ARRÊT STRASBOURG 13 octobre 2009 DÉFINITIF 13/01/2010 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Hüseyin Ateș et Mehmet Ateș c. Turquie, La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișıl Karakaș, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 22 septembre 2009, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
1.A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n o 28270/02) dirigée contre la République de Turquie et dont deux ressortissants de cet Etat, MM. Hüseyin Ateș et Mehmet Ateș (« les requérants »), ont saisi la Cour le 13 mai 2002 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l'homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).
2.Les requérants sont représentés par M e Y. Karataș, avocat à Șanlıurfa. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par son agent.
3.Le 5 février 2008, la présidente de la deuxième section a décidé de communiquer la requête au Gouvernement. Comme le permet l'article 29 § 3 de la Convention, il a en outre été décidé que la chambre se prononcerait en même temps sur la recevabilité et le fond. EN FAIT
4.Les requérants sont nés respectivement en 1957 et 1959 et résident à Șanlıurfa.
5.En 1999, le ministère de l'Energie et des Ressources naturelles (« le ministère ») expropria un terrain appartenant aux requérants (parcelle n o 129) pour la construction d'un barrage.
6.Le 29 juin 1999, en désaccord avec la somme payée, les requérants introduisirent une action en augmentation de l'indemnité d'expropriation.
7.Le 5 novembre 1999, le tribunal de grande instance de Birecik donna partiellement gain de cause aux requérants et condamna le ministère à verser une indemnité complémentaire de 12 738 732 000 livres turques (TRL), assortie d'intérêts légaux à compter du 24 juillet 1999.
8.Par un arrêt devenu définitif le 12 avril 2000, la Cour de cassation confirma ce jugement.
9.Le 2 janvier 2002, le ministère versa aux requérants la somme de 29 879 034 732 TRL. EN DROIT
10.Les requérants se plaignent de l'absence de paiement par l'administration des indemnités allouées par la décision judiciaire devenue définitive. De plus, ils déplorent l'insuffisance du taux d'intérêt moratoire appliqué à leurs créances par rapport au taux d'inflation élevé en Turquie. Ils invoquent sur ces points l'article 6 § 1 de la Convention et l'article 1 du Protocole n o 1.
11.Le Gouvernement s'oppose à cette thèse. Il excipe du non ‑ épuisement des voies de recours internes, comme l'exige l'article 35 § 1 de la Convention, dans la mesure où les requérants n'ont pas exercé le recours offert par l'article 105 du code des obligations ni demandé, devant les juridictions internes compétentes, l'application à leur créance du taux d'intérêt le plus élevé prévu par l'article 46 in fine de la Constitution.
12.Les requérants combattent cette thèse.
13.La Cour rejette cette exception du Gouvernement pour les mêmes motifs que ceux exposés dans les affaires Aka c. Turquie , (23 septembre 1998, §§ 34-37, Recueil des arrêts et décisions 1998 ‑ VI) et Yavuz et autres c. Turquie , (n os 9923/05, 13021/05, 13186/05, 13809/05, 13810/05, 14622/05, 14650/05, 14662/05, 14698/05, 14704/05, 14707/05, 14837/05 et 26912/05, §§ 22-27, 5 mai 2009).
14.La Cour constate que la requête n'est pas manifestement mal fondée au sens de l'article 35 § 3 de la Convention. Elle relève par ailleurs qu'elle ne se heurte à aucun autre motif d'irrecevabilité. Il convient donc de la déclarer recevable.
15.Sur le fond, la Cour constate que la présente affaire est similaire à l'affaire Kaçar et autres c. Turquie , (n os 38323/04, 38379/04, 38389/04, 38403/04, 38423/04, 38510/04, 38513/04, et 38522/04, §§ 20-25, 22 juillet 2008). Relevant qu'aucun élément ou argument avancé par le Gouvernement ne justifie de se départir de cette affaire, elle conclut à la violation de l'article 6 § 1 de la Convention et l'article 1 du Protocole n o 1.
16.Sur l'application de l'article 41 de la Convention, les requérants réclament 11 500 dollars américains (USD) au titre du préjudice matériel qu'ils auraient subi. Ils demandent en outre la réparation d'un dommage moral qu'ils évaluent à 2 000 USD. Les requérants demandent enfin 1 000 USD pour les frais et dépens engagés devant la Cour.
17.Le Gouvernement conteste ces prétentions.
18.Eu égard au mode de calcul adopté dans l'arrêt Akkuș c. Turquie , (9 juillet 1997, §§ 35-36 et 39, Recueil 1997 ‑ IV) et à la lumière des données économiques pertinentes, la Cour accorde un montant de 5 000 EUR conjointement aux requérants au titre du dommage matériel. Par ailleurs, eu égard à la violation constatée et statuant en équité, elle considère qu'il y a lieu d'octroyer 1 000 EUR conjointement aux requérants au titre du dommage moral. En revanche, en l'absence de justificatif présenté par les requérants et compte tenu des critères jurisprudentiels en la matière, la Cour rejette la demande relative aux frais et dépens.
19.La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d'intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ, 1. Déclare la requête recevable ; 2. Dit qu'il y a eu violation de l'article 6 § 1 de la Convention et de l'article 1 du Protocole n o 1 ; 3. Dit a) que l'Etat défendeur doit verser aux requérants conjointement, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif conformément à l'article 44 § 2 de la Convention, 5 000 EUR (cinq mille euros) pour dommage matériel et 1 000 EUR (mille euros) pour dommage moral, sommes à convertir en monnaie nationale du Gouvernement défendeur au taux applicable à la date du règlement, plus tout montant pouvant être dû à titre d'impôt ; b) qu'à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement, ces montants seront à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; 4. Rejette la demande de satisfaction équitable pour le surplus. Fait en français, puis communiqué par écrit le 13 octobre 2009, en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Greffière adjointe Présidente