CtEDO 26.01.2010 Auto

AFFAIRE MIZRAP ATEȘ c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
26.01.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 5-3
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE MIZRAP ATEȘ c. TURQUIE (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA MIZRAP ATEȘ c. TURCIA (solicitarea nr. 7933/05) HOTĂRÂREA STRASBURG 26 ianuarie 2010 DEFINITIVF 26/04/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Mizrap Ateșc Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișl Karakaș, judecători, și Sally Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 5 ianuarie 2010, Renunță hotărârea pe care o reprezintă, adoptată la această ultimă dată procedura La originea cazului se află o cerere (n 7933/05) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărui resortisant al acestui stat, domnul M Hanbayat, avocați din Istanbul. Guvernul turc (adică mai mult decât atât) este reprezentat de agentul său. La 19 martie 2009, președinta secțiunii a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 3 din Convenție, s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. La 22 aprilie 1998, în cadrul unei operațiuni împotriva unei organizații ilegale, DHKP/C (Parteneriatul revoluționar pentru eliberarea poporului/Front), reclamantul a fost arestat și reținut. Prin actul de acuzare din 4 mai 1998, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului Istanbul l-a acuzat pe reclamant de apartenență la o organizație ilegală. Curtea de Securitate a statului Istanbul a ținut treizeci și două de audieri în acest caz. De asemenea, se reunește de 13 ori pentru a reexamina problema detenției reclamantului. La sfârșitul celor douăzeci și cinci de ședințe și 13 ședințe, a ordonat menținerea în detenție provizorie a reclamantului, ținând cont numai de starea dosarului și de dovezile prezentate. În alte audieri, mai multe alte motive au fost invocate de Curtea de Securitate a statului pentru a justifica menținerea în detenție a reclamantului, cum ar fi calitatea și natura delicvenței 5190 din 30 iunie 2004, cursurile de securitate ale statului au fost abolite. Dosarul reclamantului a fost transferat la Curtea de Assesie nr. 13 din Istanbul, care a ținut prima sa audiere la 21 septembrie 2004. La sfârșitul acestei audieri, ea s-a pronunțat pentru menținerea măsurii în funcție de Situația dosarului și a probelor, a articolelor din Codul penal invocate de actul de acuzare și durata detenției La ședința din 16 decembrie 2004, aceasta își va reitera decizia de menținere a reclamantului în detenție provizorie din motivele invocate în ședința anterioară. La 17 decembrie 2004, reclamantul a contestat această decizie în fața Curții de Assisi n 14 din Istanbul. Această acțiune a fost respinsă la 27 decembrie 2004. La ședința din 14 aprilie 2005, Curtea de Assesie nr. 13 a decis să retragă reținerea provizorie a reclamantului. 10. La ședința din 23 martie 2009, acțiunea publică a fost declarată ca fiind anulată pentru prescripție. În temeiul articolului 5 alineatul (3) din Convenție, reclamantul se plânge de durata detenției provizorii pe care o consideră excesivă. 12. Guvernul susține că, în măsura în care în dreptul turc perioada de detenție este dedusă din pedeapsa cu închisoarea, reclamantul nu are calitatea de victimă în sensul Convenției 13. Întrucât reclamantul nu a fost condamnat la închisoare, această excepție ar trebui respinsă de către guvern. În plus, Curtea constată că cererea nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate și, prin urmare, ar trebui declarată admisibilă. 14. În ceea ce privește fondul, Curtea constată că durata detenției reclamantului a început la 22 aprilie 1998, data arestării sale și s-a încheiat la 14 aprilie 2005, data eliberării sale de către Curtea de Assesie din Istanbul și, prin urmare, a durat aproximativ șapte ani. Or, Curtea amintește că a avut deja ocazia de a examina cazuri similare și de nenumărate ori încheiate cu încălcarea articolului 5 alineatul (3) din Convenție (a se vedea, printre altele, Dereci c. Turcia, nr. 77845/01, § 34-41, 24 mai 2005 și Taciro Electroluxlu c. Turcia, n 25324/02, § 18-24, 2 În februarie 2006), deoarece guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să permită să se plece de la aceste concluzii, Curtea concluzionează încălcarea articolului 5 alineatul (3) din Convenție. 16. În ceea ce privește aplicarea articolului 41 din Convenție, reclamantul solicită în acest sens 50 În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, acesta solicită 150 de lire turcești (TRY) pentru costurile de traducere, 50 de TRY pentru costurile de fotocopiere, 60 de TRY pentru cheltuielile poștale și 4 720 TRY pentru onorarii, adică în total 2 251 EUR. Ca dovadă, acesta furnizează o factură pentru onorariile de avocat. Guvernul invită Curtea să respingă aceste cereri. 17. Statuând în echitate, Curtea acordă reclamantului suma de 8 400 EUR pentru prejudicii morale. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 000 EUR, toate costurile, și acordă reclamantului. 18. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, Declara cererea admisibilă A declarat că a existat o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din Convenție Spune că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în lire turce la rata aplicabilă la data regulamentului 8 400 EUR (88 de mii patru sute de euro), plus orice sume care pot fi datorate ca impozite, pentru daune morale ii. 1 000 EUR (mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată decât de la expirarea termenului respectiv și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 26 ianuarie 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Sally Dolle Françoise Tulkens Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2009-10-13
0,97
AFFAIRE HÜSEYİN ATEȘ ET MEHMET ATEȘ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE HÜSEYİN ATEŞ ET MEHMET ATEŞ c. TURQUIE (Requête n o 28270/02) ARRÊT STRASBOURG 13 octobre 2009 DÉFINITIF 13/01/2010 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il
CtEDO 2009-12-15
0,96
AFFAIRE TURAN ET TURFAN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE TURAN ET TURFAN c. TURQUIE (Requête n o 1413/03) ARRÊT STRASBOURG 15 décembre 2009 DÉFINITIF 15/03/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de fo
CtEDO 2010-02-16
0,96
AFFAIRE YEȘİLMEN ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE YEŞİLMEN ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 41481/05) ARRÊT STRASBOURG 16 février 2010 DÉFINITIF 16/05/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de
CtEDO 2010-07-13
0,96
AFFAIRE ÇERİKCİ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ÇERİKCİ c. TURQUIE (Requête n o 33322/07) ARRÊT STRASBOURG 13 juillet 2010 DÉFINITIF 13/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En
CtEDO 2010-02-02
0,96
AFFAIRE MÜSLÜM ÇİFTÇİ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MÜSLÜM ÇİFTÇİ c. TURQUIE (Requête n o 30307/03) ARRÊT STRASBOURG 2 février 2010 DÉFINITIF 02/05/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme
Sursă