AFFAIRE KÖKTEPE c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

13.10.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Dommage matériel et préjudice moral - réparation

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE KÖKTEPE c. TURQUIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KÖKTEPE c. TURCIA (Cercetarea nr. 35785/03) hotărăște satisfacția echitabilă STRASBURG 13 octombrie 2009 DEFINIF 13/01/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Köktepe c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișl Karakaș, judecători, și de Françoise Elens-Passos, asistentă de secțiune După ce a deliberat în camera consiliului la 22 septembrie 2009, Rend Hotărârea pe care o reprezintă, adoptată la această dată procedura La începutul cauzei se află o cerere (n 35785/03) îndreptată împotriva Republicii Turcia și inclusiv un resortisant al acestui stat, dl Halil Köktepe (attenentul) a sesizat Curtea la 17 octombrie 2003 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( În conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamantul a solicitat o anumită sumă pentru prejudiciile pe care le-a considerat suferite. Problema aplicării articolului 41 din convenție care nu se află în stare de fapt, Curtea l-a rezervat și a invitat guvernul și reclamantul să prezinte în scris observațiile lor cu privire la această chestiune în termen de șase luni și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, § 106 și punctul 3 din dispozitiv). Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații și nu s-a ajuns la niciun acord care să permită o soluționare amiabilă. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. EUR (EUR), adică aproximativ 83 EUR/m2, pentru o suprafață totală de 21 200 m2. În această privință, acesta se bazează pe valoarea terenurilor învecinate. El aduce la cunoștința Curții două exemple de promisiuni de cumpărare: unul privește un teren de 13 762,44 m2, pentru o sumă de 4 217 500 EUR; celălalt acoperă un teren de 12 026,56 m2, în valoare de 2 078 050 EUR. Fără a face referire la un document precis privind suprafața terenului afectat de restricție, acesta solicită să fie despăgubit pentru întregul teren. El susține că, deși numai o parte a terenului (aproximativ 18 000 m2 în opinia sa) este afectată de măsura în litigiu, restul terenului își pierde, de asemenea, utilitatea. 246 EUR, adică 2 % din ceea ce consideră a fi valoarea terenului pentru o perioadă de 10 ani. În ceea ce privește prejudiciul moral, reclamantul solicită 10 000 EUR. Guvernul invită Curtea să respingă cererile de despăgubire, pe care le consideră excesive și neîntemeiate, și consideră că cererea reclamantului privind întreaga suprafață a terenului este inacceptabilă în măsura în care restricția în litigiu este parțială. Referindu-se la diferitele rapoarte de expertiză prezentate Tribunalului în cursul procedurii interne, guvernul amintește că numai o parte (13 625 m2) din terenul în litigiu era afectată de restricție. El susține că, în cererea sa din 17 octombrie 2003, reclamantul a afirmat, de asemenea, că o parte (13 625 m2) din terenul în litigiu era afectată. Guvernul susține că, în hotărârea sa din 16 noiembrie 2000 (devenit definitivă la 3 iulie 2004), Tribunalul de Mare Instanță din Çanakkale a constatat că rapoartele anterioare de expertiză erau divergente și că ultimul raport, depus la dosar la 30 iunie 2000, a concluzionat că terenul în litigiu aparținea parțial domeniului forestier și că a trimis înapoi zonei Potrivit guvernului, în aceste condiții nu există nici o suprafață precisă care să poată fi luată în considerare pentru a evalua valoarea satisfacției echitabile. În opinia sa, o expertiză ordonată de Curte ar putea rezolva problema. Pe de altă parte, întrucât terenul în cauză nu este expropriat, iar reclamantul este încă proprietarul, elementul pecuniar al satisfacției echitabile nu ar putea fi valoarea de piață a terenului; în plus, guvernul susține că nu există nicio bază pentru a evalua lipsa de câștig și, în cele din urmă, afirmă că nu este necesar să se acorde o sumă din cauza prejudiciului moral. Curtea amintește că o hotărâre de constatare a unei încălcări antrenează obligația statului pârât de a pune capăt încălcării și de a șterge consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (Iatridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 32, CEDO 2000 XI). Statele contractante care participă la o cauză sunt, în principiu, libere să aleagă mijloacele pe care le vor folosi pentru a se conforma unei hotărâri care constată o încălcare. Această putere de apreciere cu privire la modalitățile de executare a unei hotărâri reflectă libertatea de alegere cu care este însoțită obligația primordială impusă de Convenție statelor contractante : asigurarea respectării drepturilor și libertăților garantate (art. 1). În cazul în care natura încălcării permite restitutio in integrum Dacă, în schimb, legislația națională nu permite sau permite ca în mod impecabil să se șteargă consecințele încălcării, art. 41 împuternicește Curtea să acorde, dacă este cazul, părții vătămate satisfacția pe care o consideră adecvată (Brumărescu c. România (satisfacție echitabilă) [GC], nr 28342/95, § 20 CEDO 2001 I 10. În hotărârea sa din acțiunea principală, Curtea a constatat că instanțele interne au validat delimitarea restrictivă a unei părți a terenului reclamantului în temeiul dispozițiilor constituționale și că scopul privării impuse reclamantului, și anume protecția naturii și a pădurilor, intră în domeniul de aplicare al interesului general (punctul 87), ceea ce înseamnă că nu s-a constatat niciun act ilegal sau arbitrar; Curtea a concluzionat că încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 se bazează pe următoarele considerente (punctele 91 și 92) 91. Prin urmare, subliniind că decizia sa se limitează la faptele speței și nu trebuie să se interpreteze ca o concluzie de principiu care să însemne că o clasificare a domeniului forestier echivalează, indiferent de toate circumstanțele din jurul cauzei, cu o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor în sensul primei teze a articolului 1 din Protocolul nr. 1, forța este de a considera că calificarea ca domeniu forestier dată terenului în litigiu a avut ca efect, în speță, eliminarea din orice conținut a dreptului de proprietate al reclamantului, care fusese dobândit în mod regulat în condițiile descrise mai sus (...) Argumentul potrivit căruia reclamantul ar fi putut să vândă acest teren unei terțe părți până la măsura preventivă impusă la 28 septembrie 2007 (...), nu afectează această constatare în măsura în care, pe de o parte, această posibilitate de vânzare este pur teoretică și, pe de altă parte, a fost inițiată o procedură care vizează anularea titlului de proprietate și transferul acestuia în favoarea direcției pădurilor. 92. Rămâne de stabilit dacă măsura contestată respectă echilibrul corect dorit și, în special, dacă aceasta nu impune reclamantului o sarcină disproporționată. În această privință, trebuie luate în considerare modalitățile de despăgubire prevăzute de legislația internă. În această privință, Curtea tocmai a constatat că nu există o cale de atac internă eficientă în acest domeniu (...) Circumstanțele cauzei, în special caracterul definitiv al delimitării, lipsa oricărei acțiuni interne eficiente care ar putea remedia situația în litigiu, împiedicarea pe deplin a exercitării dreptului de proprietate și a lipsei de despăgubiri, determină Curtea să considere că reclamantul a trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect care trebuie să conducă, pe de o parte, între cerințele interesului general și, pe de altă parte, apărarea dreptului la respectarea bunurilor (a se vedea, mutatis mutandis Terazzi S.r.l., citată anterior, § 91. Curtea constată că guvernul nu a invocat nicio circumstană excepională pentru a justifica absena totală a compensaiilor. 11. Curtea consideră că reclamantul a suferit, fără îndoială, prejudicii care rezultă din elementele menționate mai sus. Cu toate acestea, caracterul situației imputabile guvernului, pe care Curtea l-a considerat contrar convenției, se repercutează prin forța lucrurilor asupra criteriilor care trebuie utilizate pentru a determina repararea datorată de statul pârât (a se vedea mutatis mutandis Terazzi S.r.l. c. Italia (satisfacere echitabilă), nr 27265/95, § 32, 26 octombrie 2004. 12. Având în vedere considerațiile de mai sus, Curtea consideră că, în prezenta cauză, natura încălcării constatate în hotărârea principală nu îi permite să pornească de la principiul unei restitutio in integrum Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], n 33202/96, § 21, 28 mai 2002 și Ex-regele Greciei și alte state membre ale Greciei (satisfacție echitabilă) [GC], nr. 25701/94, § 77, 28 noiembrie 2002) și că o compensație poate compensa prejudiciul pretins 13. În ceea ce privește despăgubirea care urmează să fie stabilită în speță, aceasta nu va avea, spre deosebire de cea acordată în cauzele referitoare la depresiuni ilicite în sine, să reflecte ideea unei eliminări totale a consecințelor intervenției în litigiu (P Papamimichalopoulos și alții c. Grecia (art. 50), art. 31 octombrie 1995, § 36 și 39, seria A n 330 B, și Regele Greciei și alții, citată anterior, punctul 78). Curtea consideră, de asemenea, că circumstanțele cauzei nu sunt adecvate pentru o evaluare precisă a prejudiciului material. Tipul de prejudiciu despre care se discută prezintă un caracter intrinsec aleator, ceea ce face imposibilă calcularea precisă a sumelor necesare reparării sale (a se vedea, mutatis mutandis Terrazi S.r.l., citată anterior, punctul 35). În special, Comisia constată că, în acest caz, instanța internă nu a precizat exact care parte din teren este afectată de restricție, chiar dacă diferitele rapoarte de expertiză în acest sens pot oferi o idee generală. De asemenea, părțile nu au furnizat detalii cu privire la suprafața afectată efectiv și nici nu au prezentat rapoarte de expertiză care să evalueze pierderea valorii terenului în litigiu ca urmare a acestei restricții. Rapoartele de expertiză prezentate de reclamant nu tratează partea din teren afectată de restricție sau eventuala pierdere cauzată de această restricție. Reclamantul nu a prezentat niciun element obiectiv care să permită evaluarea unei eventuale lipse de câștig datorate indisponibilității terenului în urma restricției. În plus, Curtea constată că o procedură de obținere a anulării titlului de proprietate este încă în curs de desfășurare în fața instanțelor interne. În consecință, Comisia nu consideră oportun să speculeze cu privire la rezultatul acestei proceduri. 15. Cu toate acestea, Curtea consideră că reclamantul a suferit un anumit prejudiciu material și moral și consideră oportun să stabilească o sumă forfetară cât mai mare posibil. Având în vedere informațiile de care dispune și acționând în mod echitabil, Curtea consideră rezonabilă acordarea sumei de 100 000 EUR, toți șefii de prejudiciu, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă. Taxa și cheltuielile de judecată 16. Reclamantul solicită 10 000 EUR pentru onorariile reprezentantului său, 3 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și 5 000 EUR pentru cheltuielile de participare la ședințele de la Strasbourg 17. Guvernul contestă aceste pretenii, susținând că acestea nu sunt susținute în niciun fel. 18. Potrivit jurisprudenței constante a Curții, alocarea cheltuielilor și cheltuielilor în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea lor și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (Iatridis, citată anterior, punctul 54). Curtea constată că pretențiile reclamantului pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată nu sunt susținute, nici însoțite de documentele justificative necesare; prin urmare, această cerere trebuie respinsă. Interesele moratorii 20. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚA, A spus, cu șase voturi împotrivă, că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 100 000 EUR (o sută de mii de euro), toți șefii de prejudiciu, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit, care trebuie convertită în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului că, de la expirarea termenului menționat și până la plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge, în unanimitate, cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicat în scris la 13 octombrie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte Prezenta hotărâre se anexează, în conformitate cu articolele 45 alineatul (2) din Convenție și 74 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, la expunerea opiniei dizidente a judecătorului Cabral Barreto. F. T. F. E. P. Am votat împotriva condamnării statului la plata unei sume în virtutea satisfacției echitabile, deoarece, pentru mine, nu a existat nicio încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1; a se vedea expunerea opiniei dizidente atașată la hotărârea principală. Aș dori să mai adaug că, dacă ar trebui să-i acord reclamantului ceva în acest caz, aș spune că constatarea încălcării ar fi suficientă în ceea ce privește prejudiciul moral, pentru a fi în conformitate cu Hotărârea Turt și altele (solicitarea nr. 1411/03) (art. 41) adoptată de cameră în aceeași zi.