AFFAIRE KEMAL ÖZER ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

20.10.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE KEMAL ÖZER ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA ÖZER ȘI ALTELE c. TURCIA (solicitarea nr. 783/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 20 OCTOMBRIE 2009 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. În cauza Kemal Özer și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ișl Karakaș, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 29 septembrie 2009, Rend Hotărârea a fost adoptată la această dată procedurală La originea cauzei (n 783/03) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care 11 resortisanți ai acestui stat, domnii Kemal Özer (tată), Kemal Özer (nepot), Hasan Özer, Nuri Özer și Bayram Özer, domnul Emeti Özer, Emine Aktay, Zeynep Bircan, Fatma Özer, Ayșe Özer Dalaman și Nuran Özer Süren ( La 18 noiembrie 2002, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale). La 9 mai 2007, dl Kemal Özer (nepotul), dl Hasan Özer, dl Nuri Özer și dl Bayram Özer, dl Mes. Emeti Özer, Emine Aktay, Zeynep Bircan, Fatma Özer, Ayse Özer Dalaman și Nuran Özer Süren, în calitate de moștenitori ai săi, continuă să acționeze în fața Curții. Reclamanții sunt reprezentați de domnul G. Acar și P. Günal, avocați din Antalya. Guvernul turc ( La 15 ianuarie 2008, președintele celei de a treia secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 3 din convenție, s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. administrația a expropriat parțial un teren deținut de Düriye Özer (denumită în continuare "Özer") și o comisie de experți a stabilit valoarea terenului la 4 036 000 de lire turcești ( La 7 aprilie 1989, în dezacord cu valoarea despăgubirii în cauză, moștenitorii domnului Özer ( În iulie 1996, tribunalul le-a acordat reclamanților o compensație suplimentară de 109 348 TRL [aproximativ 1 050 EUR], împreună cu dobânzi moratoriu la rata legală începând cu 7 aprilie 1989. La 16 septembrie 1997, reclamanții au sesizat biroul de executare și de recuperare a creanțelor ( La 17 februarie 1998, Curtea de Casație a infirmat hotărârea menționată pentru eroare în considerarea faptelor și a datei de plecare a calculării dobânzilor moratorii. 11. La 6 iulie 2000, hotărând la trimitere, Tribunalul și-a redobândit parțial dreptul la cererea reclamanților și le-a acordat o compensație suplimentară de 27 364 080 TRL [aproximativ 47 EUR] cu dobânzi moratoriu la rata legală începând cu 13 martie 1989. 12. Prin hotărârea din 16 octombrie 2001, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. 13. La 2 aprilie 2002, Curtea de Casație a respins acțiunea în rectificare formulată de reclamanți. Această ultimă hotărâre le-a fost comunicată la 25 mai 2002.14 printr-o scrisoare din 4 octombrie 2006, avocatul reclamanților a informat Curtea că administrația plătise reclamanților suma de 299 766 298 TRL [aproximativ 1 500 EUR în luna iunie 2002]. DATA INTRĂRII ÎN CALCULUL DOBÂNZII MORATIVE ÎN BAZA CURȚII DE CASSAȚIE A PLATĂI (TRL) Kemal Özer (tată), Kemal Özer (nepot) Hasan Özer, Nuri Özer, Bayram Özer, Emeti Özer, Emine Özer Aktay, Zeynep Özer Bircan, Fatma Özer, Ayse Özer Dalaman, Nuran Özer Süren 364 080 TRL 13/03/1989 02/04/2002 în luna iunie 2002 299 766 298 TRL II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 15. Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Hotărârea Akac. Turcia (23 septembrie 1998, Rec., 1998 VI, p. 2674 2676, § 17-25). Reclamanții se plâng de o pierdere de valoare a indemnizației suplimentare de expropriere acordate după 13 ani de procedură, din cauza insuficienței dobânzilor moratoriu în raport cu rata inflației foarte ridicată în Turcia și contestă, de asemenea, valoarea suplimentului la indemnizația de expropriere stabilită de Tribunalul de Mare Instanță. În acest sens, aceștia invocă art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel cum a fost formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. În ceea ce privește motivul întemeiat pe insuficiența sumei suplimentării indemnizației de expropriere stabilite de instanța de mari instanțe, Curtea amintește că Tribunalul de Mare Instanță din Kumluca a fost sesizat cu o acțiune în creștere a indemnizației de expropriere. După ce a ascultat părțile și a ordonat mai multe expertize, Tribunalul a acordat parțial reclamanților un câștig de cauză și le-a acordat o despăgubire suplimentară. În această privință, Curtea amintește că nu îi revine sarcina de a aprecia ea însăși elementele de fapt care au determinat o instanță să adopte o astfel de decizie în locul altei decizii, altfel aceasta s-ar ridica ca judecător de a treia sau de a patra instanță (Kemmache c. Franța (n 3), 24 noiembrie 1994, § 44, seria A n 296-C).În plus, Curtea constată că nu există elemente ale dosarului care să permită identificarea unui element de arbitraritate în decizia respectivă. Prin urmare, acest motiv este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. 18. În ceea ce privește motivul întemeiat pe o pierdere de valoare a despăgubirii suplimentare de expropriere acordate după 13 ani de procedură, din cauza insuficienței dobânzilor moratorii în raport cu rata inflației foarte ridicată în Turcia, guvernul susține că reclamanții nu au epuizat, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din convenție, căile de atac interne din cauza faptului că nu au exercitat în mod corespunzător acțiunea. Curtea reamintește că a respins o excepție similară în cauza Aka (citată anterior, §§ 34-37). Curtea nu percepe niciun motiv de a se depărta de la concluzia sa anterioară. 20. Curtea apreciază, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special Aka, menționat anterior) și ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa, că această parte a cererii trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond; ea constată într-adevăr că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Pe fond 21. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Aka, citată anterior, p. 2682§ 50-51). 22. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în cazul de față. Comisia constată că, din cauza insuficienței evidente a ratei dobânzii moratorii aplicate creanțelor reclamanților după 13 ani de procedură, aceștia au trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect dintre cerințele interesului general și protecția dreptului la respectarea bunurilor. 23. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 13 DIN CONVENȚIE 24. Reclamanții susțin că, expropriend în mod arbitrar terenul lor, administrația i-a obligat să sesizeze instanțele pentru a-și exercita dreptul în materie de expropriere și, prin urmare, le-a făcut să piardă un timp considerabil. 25. Curtea subliniază că acest motiv este legat de cel examinat mai sus și, prin urmare, trebuie declarat admisibil. 26. Având în vedere constatarea referitoare la art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea nu consideră necesar să examineze această chestiune separat din perspectiva articolului 13. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 27. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părțile contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 505,44 EUR (EUR) pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit; ei solicită 10 000 de dolari americani (USD), adică 7 162 de euro (EUR) pentru prejudiciul moral. 29. Guvernul contestă aceste pretenții. 30. Având în vedere modul de calcul adoptat în Hotărârea Aka (citată la §§ 55-56) și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă 13 În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că constatarea unei încălcări oferă în sine o satisfacție echitabilă în acest sens. Reclamanții nu au prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă în termenul stabilit de Curte, în conformitate cu art. 60 din Regulamentul de procedură. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să li se acorde o sumă în acest sens. Interese moratoriu 33. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, declară cererea admisibilă cu condiția ca aceasta să se refere la motivul întemeiat pe insuficiența dobânzilor moratorii aplicate creanțelor reclamanților (art. 1 din Protocolul nr. 1) și inadmisibil pentru surplus A declarat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. statul pârât trebuie să plătească în comun reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, suma de 13 000 EUR (treisprezece mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale, pentru a fi convertită în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului; de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 20 octombrie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte