CtEDO 20.10.2009 Auto

TASPINAR c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
20.10.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
TASPINAR c. TURQUIE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 33683/08 prezentate de Caner TAȘPINAR împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 20 octombrie 2009 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinție, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișil Karakaș, judecători; și de Françoise Elens-Passos, graffière adjuncte de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 4 iulie 2008, după ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTă de recurentul, dl Caner Tașpćnar, este un resortisant turc, născut în 1990 și rezident în atlanbul. El este reprezentat în fața Curții de către domnul H. Kayar, avocat la attanbul. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 28 august 2007, reclamantul a fost arestat pentru agresiune asupra minorului. La 28 august 2007, poliția a primit martorul G.B. în declarația sa a precizat că a văzut pe reclamant sodomiza H.T. și să-i facă o felație. La 28 aprilie 2007, poliția l-a auzit pe H.T., asistat de un avocat. H.T. a declarat că reclamantul l-a amenințat că-i face o felație și apoi l-a lăsat sodomizat. El a precizat că reclamantul l-a obligat deja să facă o felație acum două săptămâni amenințându-l cu un briceag. La 28 august 2007, procurorul Republicii Gaziosmanpașa (Istanbul) l-a auzit pe reclamant. Fiind minor, reclamantul a fost asistat din oficiu de un avocat. Reclamantul a declarat că H.T. fusese violat de fratele său; a precizat că nu a exercitat nicio presiune asupra H.T. pentru a-i face o felație. ; a susținut că H.T. a fost de acord și că a făcut deja o felație altor persoane. Raportul medical din 28 august 2007 a indicat faptul că reclamantul a avut un eritem și o vânătaie de 5 x 4 cm pe partea din spate a inimii stângi, o vânătaie veche de 2 x 0,5 cm sub ochiul stâng. La 28 august 2007, tribunalul pentru copii din Gaziosmanpașa a dispus detenția reclamantului ținând cont de natura și de calificarea ca fiind "păsărică," de starea dovezilor și de faptul că dovezile nu erau încă complet reunite și riscă să fie distruse. La 3 septembrie 2007, reclamantul a contestat ordinul de detenție în fața tribunalului pentru minori din Beyo. La 18 septembrie 2007, pe baza depozițiilor martorilor și ale victimei, precum și pe baza raportului medical emis de institutul medico-legal, tribunalul pentru minori a confirmat punerea în detenție a reclamantului. La 23 octombrie 2007, tribunalul corecțional din Gaziosmanpașa a ordonat menținerea în detenție a reclamantului ținând cont de natura și de calificarea dreptului de proprietate intelectuală, precum și de starea probelor. La 30 noiembrie 2007, procurorul Republicii Gaziosmanpașa l-a auzit pe martorul G.B. Aceasta a declarat că a văzut doi băieți, unul mai mic și altul mai mare, stând în picioare și într-o poziție ciudată. Ea a sunat la poliție și a contestat declarația sa din 28 august 2007. La 16 decembrie 2007, procurorul general al Republicii Bakurköy a intentat o acțiune penală împotriva reclamantului șefului abuzului sexual în fața tribunalului pentru minorii din Bakurköy. La 31 decembrie 2007, după ce a ordonat menținerea în detenție a reclamantului, aceasta a declarat incompetentă rațional loci în favoarea tribunalului pentru minorii din Beyouilu. La 24 ianuarie 2008, după ce a ordonat menținerea în detenție a reclamantului, tribunalul pentru minori al lui Beyo. La 30 ianuarie 2008, reclamantul a contestat decizia prin care a dispus menținerea sa în detenție în fața tribunalului pentru minorii din Beyouilu. Printr-o hotărâre din 4 februarie 2008, Curtea pentru minori Beyouilu a respins contestația reclamantului și s-a declarat din nou incompetentă în favoarea instanței pentru minorii din Bakurköy. Ea a prezentat cauza în fața celei de-a cincea camere criminale a Curții de Casație pentru soluționarea conflictului negativ de competență. La 21 aprilie 2004, reclamantul a formulat un recurs în fața celei de a cincea camere criminale a Curții de Casație. La data depunerii cererii, procedura a fost pendinte în fața Curții de Casație. GRIFS Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul susține că ar fi fost supus unor abuzuri în timpul reținerii sale. Invocând art. 5 din Convenție, reclamantul a declarat că nu a asistat la nici o audiere cu privire la menținerea sa în detenție. Acesta se plânge de insuficiența motivelor instanțelor naționale privind menținerea sa în detenție sau de faptul că aceste motive ar fi stereotipice și se plânge de durata detenției sale din cauza conflictului negativ de competență al instanțelor naționale. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii împotriva sa în fața instanțelor naționale. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa unei căi de atac efective pentru a contesta deciziile prin care se dispune menținerea sa în detenție. Invocând art. 5 din Convenție, reclamantul a declarat că nu a asistat la nicio audiere privind menținerea sa în detenție. El se plânge de insuficiența motivelor instanțelor naționale privind menținerea sa în detenție sau de faptul că aceste motive ar fi stereotipice. De asemenea, acesta se plânge de durata detenției sale din cauza conflictului negativ de competență al instanțelor naționale. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii împotriva sa în fața instanțelor naționale. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge de absența unei căi de atac efective pentru contestarea deciziilor prin care se dispune de menținerea sa în detenție. Constatând că reclamantul se plânge de posibilitatea de a contesta durata menținerii sale în detenție, Curtea hotărăște să examineze acest aspect într-o etapă ulterioară a procedurii sub unghiul articolului 5 § 4 (lex specialis) În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. Invocând art. 3 din convenție, reclamantul susține că ar fi fost supus unor tratamente abuzive în timpul custodiei sale. Curtea amintește că, în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe art. 3, depunerea unei plângeri în fața Parchetului și contestarea în fața instanței judecătorești competente a unei hotărâri de nejudiciare pronunțate de Parchet constituie o cale de atac efectivă și de epuizat în sensul articolului Õ 1 din Convenție (Nuray c. Șen (dec.), nr 41478/98, 30 aprilie 2002 și Muzaffer Sünük c. Turcia (dec.), 9610/03, 27 noiembrie 2007). Or, în speță, Curtea constată că reclamantul nu a depus nicio plângere în fața Parchetului competent. Prin urmare, acest litigiu trebuie respins pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 1 și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Amin (art. 5 alineatul (3)), lipsa unei căi de atac pentru contestarea acesteia (art. 5 4) și durata procedurii penale [art. 6 alineatul (1) ], se declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Președinte adjunct

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă