CtEDO 15.12.2009 Auto

ASICI c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
15.12.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ASICI c. TURQUIE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 26748/04 prezentate de Atilla AȘICI împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 15 decembrie 2009 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișil Karakaș, judecători și Sally Dolle; graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 6 ianuarie 2004, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie, recurentul, dl Atilla Așici, este un cetățean turc, născut în 1976 și rezident la Istanbul. El este reprezentat în fața Curții de către dl O. Ersoy, avocat la Istanbul. Guvernul pârât a fost reprezentat de agentul său. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 16 iulie 2000, reclamantul a asistat la o manifestare organizată pe o stradă principală, în fața liceului Galatasaray din Istanbul, prin asocierea drepturilor omului. În iulie 2000, polițiștii au stabilit că un grup de aproximativ 40 de persoane manifestau slogane, cum ar fi fascismul, distrugeau celulele, îi apărau pe deținuți. (□ Kahrolsun Fașizm Hücreleri parçala, tutsaklara sahip ç Protestatarii care au refuzat să-și ia rămas bun au continuat să meargă în fața forțelor de ordine. Cincisprezece persoane, inclusiv reclamantul, au fost arestate la sfârșitul unei bătături. În timpul acesteia, cinci polițiști au fost răniți. Reclamantul a refuzat să semneze procesul verbal de arestare și să fie examinat de medicul legist înainte de a fi reținut. La 17 iulie 2000, înainte de a fi prezentat la Parchet, a fost examinat de un medic. Raportul medical întocmit de institutul medico-legal din Beyouilu indică faptul că acesta prezenta tăieturi superficiale la ambele încheieturi cauzate de cătușe, edem pe partea superioară a mâinii stângi și vânătăi de 2 x 3 cm pe piciorul stâng. Medicul a prescris o incapacitate de muncă de cinci zile. Reclamantul a fost eliberat în aceeași zi de către judecătorul pentru pace. La 21 iulie 2000, reclamantul a depus la Parchet o plângere penală pentru abuz. La 12 septembrie 2002, Parchetul din Beyo. El a dat o decizie de a nu fi judecat pentru motivul că leziunile constatate în raportul medical au fost cauzate de utilizarea forței de către polițiști, în conformitate cu legea, pentru a dispersa manifestarea în timpul căreia polițiștii au fost răniți. Din elementele dosarului reiese că reclamantul nu a răspuns la convocarea repetată a Parchetului pentru a se face auzit. La 28 august 2003, reclamantul a contestat ordinul de nejudiciare. Printr-o hotărâre din 3 octombrie 2003, notificată reclamantului la 14 noiembrie 2003, instanța de asediu a confirmat hotărârea de nejudiciare atacată. GRIFS Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de relele tratamente pe care le-a suferit din cauza bătăilor comise de polițiști în momentul arestării sale și în timpul transportului său la secția de poliție. El susține că medicul nu l-a tratat în măsura în care polițiștii erau prezenți la consultație. Invocând art. 5 alineatul (1) din Convenție, reclamantul susține că punerea sa în custodie pentru o perioadă de 24 de ore nu era în conformitate cu art. 5 alineatul (1) litera (c). Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de rele tratamente din partea polițiștilor. Guvernul observă că arestarea reclamantului a avut loc în timpul unui protest ilegal, că protestatarii ai căror solicitanți nu au fost supuși somațiilor de dispersare lansate de poliție, dimpotrivă că au atacat forțele de ordine și au rănit cinci polițiști. Guvernul consideră că rănile au fost provocate ca urmare a unei căi de atac legitime și proporționale cu forța justificată de comportamentul agresiv al manifestanților, inclusiv al reclamantului. Curtea amintește că acuzațiile de rele tratamente în conformitate cu art. 3 trebuie să fie susținute de elemente de probă adecvate (Martinez Sala și alții c. Spania, 58438/00, § 121, 2 noiembrie 2004, Klaas c. Germania, 22 septembrie 1993, § 30, seria A n 269, și Erdagöz c. Turcia , 22 octombrie 1997, § 40, Rec., 1997, p. ;cu toate acestea, o astfel de dovadă poate rezulta dintr-o fâșie de daltă sau din prezumții care nu au fost respinse, suficient de grave, precise și concordante (Labita c. Italia [GC], nr. 26772/95, § 121 și 152, CEDH 2000 IV). În speță, Curtea constată că reclamantul nu a furnizat explicații detaliate și convingătoare în sprijinul afirmațiilor sale privind relele tratamente efectuate după arestare; în plus, după eliberare, acesta nu a contestat raportul menționat și nici nu a consultat un medic în vederea unei examinări medicale. De asemenea, el a neglijat să răspundă la convocarea Parchetului pentru a se face auzit în timpul procedurii judiciare deschise la cererea acestuia. La fel ca în ziua arestării sale, reclamantul a refuzat să treacă un examen medical care ar fi putut detecta urme de răni pe corpul său. A doua zi, a fost supus unui examen medical, care a raportat o serie de răni, și i s-a prescris o întrerupere de lucru de cinci zile. Guvernul nu contestă faptul că aceste răni au fost cauzate de forțele de ordine, însă afirmă că acestea au fost aduse ca urmare a unei acțiuni legitime și proporționate cu forța, justificate de comportamentul agresiv al manifestanților printre care se număra reclamantul. În aceste condiții, Curtea nu percepe circumstanțe care să pună la îndoială declicul dat de autoritățile cu privire la originea rănilor suferite asupra corpului reclamantului. Astfel, acestea pot fi considerate ca fiind rezultatul forței utilizate de polițiști în timpul manifestării. Prin urmare, trebuie să se verifice dacă forța utilizată în speță era necesară și proporțională. În această privință, Curtea acordă o importanță deosebită rănilor care au fost provocate și contextului în care au fost implicate. De la examinarea dosarului, Curtea constată că protestatarii au fost opriți la baricada poliției și somați să se disperseze. Ca răspuns la apelul la dispersia lansat de poliție, protestatarii și-au continuat mersul în fața forțelor de ordine. În această privință, reclamantul nu contestă versiunea guvernului. Curtea constată în cele din urmă că cinci polițiști au fost răniți în timpul acestei demonstrații. Prin urmare, protestatarii au dat dovadă de rezistență și agresivitate în timpul intervenției forțelor de ordine, circumstanță care a făcut necesară recurgerea la forță. Nici un element din dosar nu sugerează că polițiștii au bătut în mod arbitrar reclamantul. De asemenea, nu reiese din elementele furnizate că forța utilizată în timpul intervenției a fost excesivă sau disproporționată (Kamil Kartal și alții c. Turcia (dec.), n 29768/03, 16 decembrie 2008). Invocând art. 5 alin. (1) lit. (c) din Convenție, reclamantul se plânge de durata detenției sale. Curtea constată mai întâi că reținerea reclamantului a luat sfârșit la 17 iulie 2000 cu eliberarea acestuia, în timp ce cererea a fost introdusă la 6 ianuarie 2004. examinarea cauzei nu permite identificarea niciunei circumstanțe speciale care ar fi putut întrerupe sau suspenda termenul de șase luni stabilit prin art. 35 alin. (1) din Convenție. Prin urmare, acesta este întârziat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Sally Dolle Françoise Tulkens grevare Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-02-23
0,96
ASICI c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 6778/04 présentée par Atilla AŞICI contre la Turquie La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant le 23 février 2010 en une chambre composée de : Franç
CtEDO 2009-05-26
0,95
HARNUBOGLU c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 22368/04 présentée par Sezen HARNUBOĞLU contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 26 mai 2009 en une chambre composée de : Fran
CtEDO 2010-06-15
0,95
AFFAIRE AȘICI ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE AŞICI ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 17561/04) ARRÊT STRASBOURG 15 juin 2010 DÉFINITIF 15/09/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme
CtEDO 2000-04-27
0,94
GELEGEC ET ÖZDEMIR contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 27700/95 présentée par Elif GELGEÇ et Izzet ÖZDEMIR contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 27 avril 2000 en une chambr
CtEDO 2009-02-03
0,94
EROL c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 15323/03 présentée par Mehmet Salih EROL contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 3 février 2009 en une chambre composé
Sursă