AFFAIRE YUSUF BÜYÜKDAĞ c. TURQUIE

SECȚIUNEA 2 SUF BÜYÜKDA. C. TURCIA (solicitarea nr. 22920/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 27 octombrie 2009 DEFINITIVF 27/01/2010 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă.

În cazul Yusuf Büyükda c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișil Karakaș, judecători, și de Françoise Elens-Passos, asistentă de secțiune, După ce a deliberat în camera consiliului la 6 octombrie 2009, Rend Hotărârea pe care o reprezintă, adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 22920/04) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărui resortisant al acestui stat, dl Yusuf Büyükda La 29 august 2008, președinta celei de-a doua secțiuni a decis să comunice guvernului art. 6 alineatul (1). După cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitatea și fondul cauzei.

La 18 septembrie 1993, a fost arestat și reținut și la 1 octombrie 1993 a fost pus în arest provizoriu. La 31 decembrie 1993, procurorul Republicii l-a acuzat pe reclamant (împreună cu alți douăzeci și patru de acuzații) persoane) de ajutor și de asistență pentru o organizație ilegală înarmată și de tentativă de răsturnare, de către arme, a ordinii constituționale. La 21 martie 1994, persoana în cauză a fost repusă în libertate. La 15 decembrie 1994, reclamantul a fost reținut și reținut pentru fapte conexe și la 28 decembrie 1994 a fost reținut provizoriu. La 27 aprilie 1995, procurorul general al Republicii l-a acuzat pe reclamant de apartenență la o organizație ilegală armată. 10. Curtea de Securitate a statului a încheiat această a doua cauză cu cea anterioară.

11. La 24 februarie 1999, reclamantul a fost eliberat. 12. La 17 decembrie 2003, Curtea de Securitate a statului a decis să pună capăt procedurii penale pentru prescriere. 13. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție coroborat cu articolele 13 și 14, reclamantul se plânge de durata procedurii penale, pe care o consideră nerațională. 14. Guvernul se opune acestei teze. 15. Curtea va examina acest motiv din perspectiva articolului 6. 3 din Convenție și nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate; prin urmare, acest lucru trebuie declarat admisibil. 16. Comisia observă că perioada care trebuie luată în considerare a început la 18 septembrie 1993 cu arestarea reclamantului și s-a încheiat la 17 decembrie 2003 prin hotărârea Curții de Securitate a statului.

Prin urmare, procedura penală împotriva reclamantului a durat aproximativ 10 ani și trei luni pentru o singură instanță privind două cauze conexe 17. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate și ținând seama de jurisprudența sa în această privință (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], nr 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII), Curtea consideră că durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința termenului rezonabil 18. Reclamantul se plânge, de asemenea, de încălcarea articolelor 3, 5, 13 și 14 din convenție. 20. Curtea a examinat toate obiecțiunile prezentate de solicitant. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, aceasta nu a identificat nicio formă de încălcare a drepturilor și libertăților garantate prin convenție și, prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (4) din convenție.

Mai rămâne problema aplicării articolului 41 din Convenție; reclamantul solicită 64 800 de lire turcești ( mai puțin de 50000 de lire turcești) pentru prejudiciul material și 50 000 de TRY pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit; în plus, solicită 10 000 de euro pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții; în calitate de justificare, acesta oferă o derogare de la onorariile pe care le-ar fi suportat. 22. 23. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, hotărând în mod echitabil, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 8 000 EUR pentru prejudiciul moral și 1 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, împreună cu dobânzi moratoriu calculate pe baza ratei dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.

DE CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe durata procedurii și inadmisibil pentru surplusul menționat 6 alin. (1) din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 8 000 EUR (8 000 EUR), plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit pentru daune morale și 1 000 EUR (mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, sume care trebuie convertite în lire turce la rata aplicabilă la data regulamentului că, de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

27 octombrie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE YUSUF BÜYÜKDAĞ c. TURQUIE (Requête n o 22920/04) ARRÊT STRASBOURG 27 octobre 2009 DÉFINITIF 27/01/2010 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Yusuf Büyükdağ c. Turquie, La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișıl Karakaș, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 6 octobre 2009, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE