AFFAIRE YUSUF KARATAȘ c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

26.10.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE YUSUF KARATAȘ c. TURQUIE (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 SUF KARATAȘ c. TURCIA Cerere nr. 31953/05) HOTĂRÂREA STRASBURG 26 octombrie 2010 DEFINITIVF 11/04/2011 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (1) din Convenție. În cazul Yusuf Karataș c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișil Karakaș, Kristina Pardalos, Guido Raimondi, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 5 octombrie 2010, Rend Hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cazului se află o cerere (n 31953/05) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Yusuf Karataș, a sesizat Curtea la 15 august 2005 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale). Reclamantul este reprezentat de domnul A. Bingöl, G. Kartal și F. Erceylan, avocați la Istanbul. La 12 iunie 2009, președinta celei de-a doua secțiuni a decis să comunice plângerile trase din durata procedurii guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (1) din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. Reclamantul s-a născut în 1943 și își are reședința în Bursa. La 24 noiembrie 1987, reclamantul a introdus în fața instanței judecătorești pe marele tribunal (inclusiv instanța judecătorească) o acțiune de înscriere a titlului de proprietate asupra unei parcele în numele său pe registrul funciar. La audierile din 24 aprilie 1989 și 11 octombrie 1990, tribunalul a ordonat întocmirea unui raport de expertiză și a audiat experții tehnici. La 16 mai 1991, tribunalul a ordonat înscrierea titlului de proprietate al parcelei în litigiu în numele reclamantului pe registrul funciar. La 27 decembrie 1993, Curtea de Casație a infirmat această hotărâre. În ședința din 14 mai 2002, tribunalul a audiat experții tehnici. 10. La 24 martie 2003, Tribunalul a decis înscrierea titlului de proprietate în numele reclamantului pe registrul funciar. 11. La 13 octombrie 2003, Curtea de Casație a infirmat din nou această hotărâre. 12. La 21 februarie 2005, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. 14. La 11 martie 2005, această hotărâre a fost notificată reclamantului. Recurentul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 16. Guvernul se opune acestei teze. 17. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 24 noiembrie 1987, data sesizării Tribunalului de Mare Instanță și s-a încheiat la 21 februarie 2005, data la care Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță și, prin urmare, a durat 17 ani și trei luni pentru două instanțe 18. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și subliniază că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate și, prin urmare, este admisibil. 19. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și provocarea litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Daneshpayeh c. Turcia, 21086/04, §§ 26-29, 16 iulie 2009). 20. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică întrebări similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Daneshpayeh citată anterior 21. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că, în cazul de față, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil care decurge din aceasta, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEZATĂ A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL N 22. 1, reclamantul se plânge de respingerea cererii sale de înscriere a parcelei în litigiu în numele său pe registrul funciar. 23. Guvernul nu se pronunță. 24. Curtea amintește că, potrivit jurisprudenței sale constante, art. 1 din Protocolul nr 1 nu este valabil decât pentru bunurile actuale. În anumite circumstanțe, speranța legitimă Cu toate acestea, nu se poate ajunge la concluzia că există o speranță legitimă atunci când există controverse cu privire la modul în care trebuie aplicat dreptul intern și că argumentele prezentate de reclamant sunt respinse definitiv de instanțele naționale (a se vedea Kope) ckýc. Slovacia [GC], n 44912/98, § 50 și 52, CEDO 2004 IX, și Bozcaada Kimisis Teodoku Rum Ortodoks Kilisesi Vakf În decembrie 2008, Curtea arată că, prin introducerea unei căi de atac, reclamantul spera ca titlul de proprietate al unei parcele în numele său să fie înscris pe registrul funciar. Cu toate acestea, speranța că instanțele naționale vor decide în favoarea sa nu poate fi considerată drept o formă de speranță legitimă în sensul articolului 1 din Protocolul nr. (1) Prin urmare, Comisia constată că acest motiv este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 25. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 26. Reclamantul solicită 120 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material și 100 27 Guvernul contestă aceste pretenții. 28. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere, însă consideră că este necesar să se acorde reclamantului 14 400 EUR pentru prejudiciul moral. 29. 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne; în această privință, acesta nu prezintă nicio justificare; de asemenea, solicită 15 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții și pentru onorariile de avocatură; acesta prezintă tariful minim al onorariilor de avocat al baroului din Istanbul; 30. Guvernul contestă aceste pretenții; 31. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul de față și având în vedere lipsa unor documente justificative relevante, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale și ale procedurii în fața Curții (Veli Yalçćn c. Turcia, nr. 29459/05, § 27 și 29, 2 martie 2010 32). Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, declară cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe durata excesivă a procedurii și inadmisibilă pentru surplusul menționat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție, afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 14 400 EUR (14 mii patru sute EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale, pentru a fi convertită în lire turce la rata aplicabilă la data regulamentului că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 26 octombrie 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Stanley Naismith Françoise Tulkens Modululer Președinte