AFFAIRE ERDEM ONUR YILDIZ c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

27.10.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 3 - Interdiction de la torture (Article 3 - Traitement dégradant;Traitement inhumain) (Volet matériel) (Conditionnel)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE ERDEM ONUR YILDIZ c. TURQUIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL URDEM UNAR YILDIZ c. TURCIA (solicitarea nr. 49655/07) HOTĂRÂREA STRASBURG 27 octombrie 2009 DEFINITIVF 27/01/2010 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Erdem Onur Yldćz c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinta Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișil Karakaș, judecători și de Françoise Elens-Passos, asistentă de secțiune după ce a deliberat în camera consiliului la 6 octombrie 2009, Întocmirea hotărârii adoptate la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 49655/07) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, Erdem Onur Y Reclamantul este reprezentat de avocatul său, T. Acemo acicumlu, din Olten (Elveția) și A. Öztürk, avocat al lui ozmir (Turcia). Guvernul turc este reprezentat de agentul său. Reclamantul susține că mandatul de arestare emis în privința sa ar aduce o încălcare a articolului 3 dacă ar primi executarea, pe motiv că starea sa de sănătate constituie, în opinia sa, un obstacol în calea reîncarcării sale. La 28 mai 2008, președinta celei de-a doua secțiuni a decis să comunice cererea guvernului și, așa cum permite art. 3 din Convenție, s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fondul cazului. La 29 decembrie 1999, a fost arestat pentru apartenență la o organizație ilegală. La 4 ianuarie 2000, a fost pus în arest provizoriu și apoi judecat în fața Curții de Securitate a statului Adana. A început grevele foamei pe termen lung. La 10 aprilie 2001, având în vedere durata sentinței sale și timpul petrecut în custodie provizorie, a fost eliberat. Atunci când, ulterior, reclamantul a fost chemat pentru a-și îndeplini serviciul militar, spitalul militar Gülhane diagnostiqua în raportul său din 22 noiembrie 2002 a suferit atrofie cerebrală și a declarat că nu este potrivit pentru serviciu. La 20 decembrie 2005, o degenerare a sistemului nervos central (encefalopatie Wernicke) La 18 aprilie 2006, Curtea de Assesie din Adana, care a devenit competentă între timp ca urmare a eliminării cursurilor de siguranță ale statului, l-a condamnat pe reclamant la trei ani și nouă luni de reținere. 11. Între timp, la 9 martie 2007, o boală senzorială la gluten În ceea ce privește medicamentele, raportul a recomandat consumul de făină, 2 kg de paste, 2 kg de biscuiți, 2 kg de vafe mai mici, produse care trebuiau să fie luate în grijă de către Fondul de asigurări sociale. Potrivit reclamantului, s-ar fi contrazis orice consum de produse derivate din grâu. 12. Un raport întocmit la 22 mai 2007 de Spitalul Civil al SPLA indică o rată a incapacității fizice a reclamantului de 50%. Acest raport indică, de asemenea, următoarele: mai: s-ar fi produs mișcări necontrolate după greva foamei începută în urmă cu șapte ani. Modul său de a vorbi este dizartric. ..., mobilitatea este ataxică, aparent disimetrie (...), sistemul scheletic prezintă sechele ale bolii Wernicke-Korsakoff 13. La 9 iulie 2007, condamnarea din 18 aprilie 2006 a fost confirmată de Curtea de Casație. La 16 octombrie 2007, procurorul Republicii la La 5 noiembrie 2007, avocatul reclamantului a depus o cerere de suspendare a executării pedepsei. 15. La 11 decembrie 2007, procurorul s-a adresat spitalului civil din Ecuador pentru a obține un aviz la dosar cu privire la compatibilitatea stării de sănătate a reclamantului cu condițiile de închisoare. 16. La 4 ianuarie 2008, spitalul a informat Parchetul cu privire la necesitatea de a supune persoana interesată la o examinare. 17. La 7 ianuarie 2008, procurorul general al Öskenderun a respins cererea de suspendare și, în decizia sa, a indicat în special că reclamantul putea beneficia de toate tratamentele necesare în închisoare și că necesitatea de suspendare nu putea fi examinată decât după începerea executării pedepsei. 18. Reclamantul a formulat o opoziție împotriva acestei decizii. Un episod de incompetență La o dată nespecificată, Curtea de Assesie din Adana a respins opoziția. 19. La 18 iunie 2008, procurorul a reînnoit mandatul de arestare. 20. Un aviz medical emis de trei medici în funcție de Spitalul Civil Ankara și din 23 octombrie 2008 indică faptul că raportul din 9 octombrie 2008 martie 2007 este corect, dar ar fi trebuit, de asemenea, să poarte mențiunea Reclamantul, care se plânge că se află sub amenințarea reinchiderii, declară că starea sa de sănătate este incompatibilă cu condițiile închisorii și afirmă, printre altele, că, în cazul în care pedeapsa pronunțată împotriva sa este executată, nu i se va furniza un regim alimentar adecvat pentru boala sa și că handicapul său fizic nu îi va permite să se întrețină pe cont propriu în funcție de nevoile sale zilnice. În esență, art. 3 din convenție, astfel cum este formulat, nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante 23. Guvernul combate această teză. El reamintește un număr de cauze referitoare la circulația grevei foamei în închisorile turcești, pentru care Curtea a organizat o misiune de anchetă în septembrie 2004 (a se vedea Tekin Yld ; se asigură că reclamantul poate beneficia, în timp ce își ispășește pedeapsa, de toate tratamentele necesare, acordate dacă este necesar în unitatea penitenciară a unui spital civil și a tuturor regimurilor alimentare specifice 24. Curtea constată în primul rând că cererea nu este în mod evident întemeiată în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. De altfel, nu se încadrează în niciun alt motiv de inadmisibilitate, aceasta o declară admisibilă. 25. Ea amintește apoi jurisprudența sa potrivit căreia, în cazul în care nu există nicio obligație generală de a elibera un deținut din motive de sănătate (a se vedea, printre altele, Matencio c. Franța, 58749/00, § 78, 15 ianuarie 2004), tabloul clinic al unui deținut constituie totuși una dintre situațiile în care se pune sub semnul întrebării capacitatea de deținere în temeiul articolului Convenției. Acest element face parte din cele care trebuie luate în considerare în modalitățile de executare a unei pedepse privative de libertate (Balyemez c. Turcia, n 32495/03, § 84-87, 22 decembrie 2005). 26. În ceea ce privește jurisprudența privind sănătatea în penitenciare și mișcările de grevă a foametei în închisorile turcești din 1996 și în anii 2000, precum și misiunea de investigare efectuată de aceasta în septembrie 2004 în cadrul acestui grup de cauze, Curtea face trimitere la hotărârile sale Tekin Y Paksoy c. Turcia 33901/04) din 17 octombrie 2006. Ar trebui să se clarifice faptul că, în contextul acestor cazuri, similare cu cele ale prezentei specii și în pofida lipsei de obiecții cu privire la asistența medicală acordată în timpul detenției, problema compatibilității încarcerării cu art. 3 din convenție a fost pusă pentru persoanele care au beneficiat de o eliberare provizorie, acordată pentru a le permite să fie tratate sau asistate în afara închisorii (a se vedea, de exemplu, Kurucay c. Turcia, nr. 24004/04, § 49, 10 noiembrie 2005). 27. Curtea constată că, în speță, recurentul a participat și el la mișcarea grevei foamei în 2000. Cu toate că nu a fost eliberat din cauza stării sale de sănătate, ci având în vedere durata pedepsei suportate în raport cu timpul petrecut în detenție provizorie, dosarul său medical permite să se constate că a păstrat sechele ale bolii Wernicke Korsakoff (punctul 12 de mai sus). 28. Curtea arată că rapoartele medicale recomandă, din cauza bolii cu care este atins reclamantul, consumul de alimente care nu conțin În principiu, nu este de competența Curții să se pronunțe, având în vedere dosarul medical al unui solicitant, cu privire la compatibilitatea stării sale de sănătate cu condițiile de închisoare. Pentru a-i permite să facă acest lucru, la 4 ianuarie 2008 ar fi nevoie, în primul rând, de un examen medical recent, după cum au indicat, de altfel, serviciile spitalului civil din asskenderun și avizul personalului medical cu privire la această chestiune. În continuare, autoritățile judiciare naționale ar trebui să urmeze recomandarea, luând măsuri pentru îngrijirea sau tratamentul necesar, în cazurile în care decid să nu urmeze un raport medical care recomandă eliberarea persoanei în cauză sau un raport care se opune încarcerării sale (pentru contextul în care se află Sakkopoulos c. Grecia, nr 661828/00, § 44, 15 ianuarie 2004, Reggiani Martinelli c. Italia (dec.), n 22682/02 și Rüzgar c. Turcia (dec.), n 28489/04, 21 noiembrie 2006). Curtea poate interveni numai după aceea, pentru a examina compatibilitatea tuturor acestor elemente cu art. 3 din Convenție. 31. Cu toate acestea, dosarul nu oferă niciun motiv serios și dovedit care să permită Curții să se îndoiască că tratamentul medical recomandat nu poate fi furnizat reclamantului sau că regimul alimentar specific nu poate fi aplicat acestuia. În această privință, Curtea se referă la afirmația guvernului, dar și, în special, la constatările delegației Curții care a vizitat instituțiile penitenciare în cadrul misiunii efectuate pentru primul grup de cazuri de grevă a foametei (Tekin Y Având în vedere cele de mai sus, Curtea nu poate încheia cu un risc real pentru persoana în cauză de a suferi o pedeapsă sau tratamente care depășesc pragul minim stabilit de jurisprudență în ceea ce privește art. 3 din convenție în cazul în care ar fi redeschis, cu condiția să primească tratamentele adaptate stării sale (a se vedea printre multe alte Balyemez, citată anterior, punctul 94). Prin aceste motive, Curtea, la UNANIMITATE, declară cererea admisibilă Spune că nu ar exista nicio încălcare a articolului 3 din Convenție în cazul în care reclamantul ar fi reincarcerat. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 27 octombrie 2009, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefiere