TENDERA-WLASZCZUK v. POLAND

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 43018/07 de către Helena TENDERA-WÄASZCZUK împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 3 noiembrie 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii având în vedere cererea depusă la 23 septembrie 2007, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 24 august 2009 cere Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Helena Tendera-Właszczuk, este un național polonez născut în 1953 și locuiește în Katowice. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl C. Kłak, un avocat practicant în Cracovia. Guvernul contestat a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. 1. Procedura principală din 30 iunie 2005 împotriva reclamantului a fost întreruptă, procurorul a constatat că concluziile raportului expertului erau nefondate și că nu era o dovadă că a comis o infracțiune penală. Această decizie a fost susținută la 31 martie 2006 de Curtea de District Katowice. La 2 august 1999, reclamantul a interzis o acuzație privată împotriva expertului care l-a acuzat de libele penale. La 27 ianuarie 2006, expertul a fost achitat de acuzațiile de către Curtea de District Katowice. La 23 mai 2006, Curtea Regională Katowice a respins apelul reclamantului. La 28 martie 2007, Curtea Supremă a părăsit recursul de casare fără a fi considerat inadmisibil în drept. (2) Prezenta plângere a reclamantului în temeiul Legii din 2004 La o dată neespecificată, reclamantul a depus, de asemenea, o plângere cu privire la încălcarea dreptului ei la un proces într-un termen rezonabil în temeiul Legii din 2004 în ceea ce privește procedurile pe care le-a instituit împotriva expertului. Prezenta plângere a fost respinsă de Curtea Regională Katowice la 26 Aprilie 2006. Curtea a observat că din august 1999 până în iunie 2000 nu s-a înregistrat nici un progres în cadrul procedurii. Totuși, după această dată s-au desfășurat 22 de audieri. Unele dintre ele au trebuit suspendate din diferite motive, de obicei nu imputabile instanței. Nu există motive pentru a constata că instanța nu a efectuat procedura rapid. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata necorespunzătoare a procedurii. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în ceea ce privește durata procedurii pe care le-a instituit-o împotriva expertului. Ea s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție care, în măsura în care este relevant, prevede următoarele: "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ..." Prin scrisoarea din 24 august 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „(...) Guvernul dorește prin prezenta exprimarea - prin intermediul declarației unilaterale - recunoașterea duratei necorespunzătoare a procedurii interne în care a fost implicat reclamantul. În consecință, Guvernul este dispus să accepte cererile reclamantului pentru ... în valoare de 9.900 PLN, care consideră că sunt rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera în mod respectuos că declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curte ca „alte motive” care justifică izbucnirea din cazul din lista de cauze a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. (...) Declarația unilaterală a Guvernului conține o recunoaștere necondiționată a faptului că durata procedurii interne în cazul reclamantului a mers peste ceea ce poate fi considerat încă rezonabil și că plângerea reclamantului cu privire la durata procedurii nu a fost remediată la nivel intern”. Reclamantul a fost solicitat să își exprime opinia cu privire la declarația guvernului Totuși, ea nu a răspuns la scrisoarea Registrului în termenul menționat. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere sau o parte a acesteia în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil și despre lipsa unui remediu eficace capabil de a oferi remediere pentru încălcarea acestui drept (a se vedea, de exemplu, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 ...; Majewski v. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; Wende și Kukówka v. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007; Kudła v. Polonia [GC], nr. 30210/96, ECHR 2000-IX; și Charzyński v. Polonia (dec.) nr. 15212/03, CEDH 2005- ...). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, acest lucru ar trebui eliminat din lista. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție. Fatoș Aracı Nicolas Bratza grefier adjunct Președintele

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 43018/07

by Helena TENDERA-WŁASZCZUK

against Poland

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 3

November 2009 as a Chamber composed of:

Nicolas Bratza,

President,

Lech Garlicki,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

Ján Šikuta,

Mihai Poalelungi,

Nebojša Vučinić,

judges,

and Fatoș Aracı,

Deputy Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 23 September 2007,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 24 August 2009 requesting the Court to strike the application out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Ms Helena Tendera-Właszczuk, is a Polish national who was born in 1953 and lives in Katowice. She was represented before the Court by Mr C. Kłak, a lawyer practising in Kraków. The respondent Government were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 30 June 2005 criminal proceedings against the applicant were discontinued, the prosecutor having found that the conclusions of the expert’s report were unfounded and that was no evidence that she had committed a criminal offence. This decision was upheld on 31 March 2006 by the Katowice District Court.

On 2 August 1999 the applicant brought a private prosecution against the expert charging him with criminal libel.

On 27 January 2006 the expert was acquitted of the charges by the Katowice District Court.

On 23 May 2006 the Katowice Regional Court dismissed the applicant’s appeal.

On 28 March 2007 the Supreme Court left the cassation appeal without consideration as being inadmissible in law.

On an unspecified date the applicant also lodged a complaint about a breach of her right to a trial within a reasonable time under the 2004 Act in respect of the proceedings which she had instituted against the expert.

The complaint was dismissed by the Katowice Regional Court on 26

April 2006. The court observed that from August 1999 until June 2000 there had been no progress in the proceedings. However, after that date 22

hearings had been held. Some of them had to be adjourned for various reasons, usually not attributable to the court. There were no grounds on which to find that the court had not conducted the proceedings expeditiously.

COMPLAINT

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the unreasonable length of the proceedings.

THE LAW

The applicant complained about the length of the proceedings which she had instituted against the expert. She relied on Article

6 §

1 of the Convention which, in so far as relevant, provides as follows:

Article

6 §

1

“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”

By letter dated 24 August 2009 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“(...) the Government hereby wish to express - by way of unilateral declaration — its acknowledgement of the unreasonable duration of the domestic proceedings in which the applicant was involved.

Consequently, the Government are prepared to accept the applicant’s claims for ... amounting to PLN 9,900 which they consider to be reasonable in the light of the Court’s case-law. The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months of the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article

37 §

1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The Government would respectfully suggest that the above declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention. (...) The Government’s unilateral declaration contains an unconditional acknowledgment that the length of the domestic proceedings in the applicant’s case has gone beyond what can still be considered reasonable and that the applicant’s complaint about the length of the proceedings was not redressed at the domestic level”.

The applicant was requested to express her view on the Government’s declaration

.

However, she failed to respond to the Registry’s letter within the given time-limit.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application or part thereof under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v.

Turkey

, [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI);

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.) no. 11602/02, 26

June

2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Poland, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time and about the lack of an effective remedy capable of providing redress for a breach of this right (see, for example,

Frydlender v.

France

[GC], no.

30979/96, § 43, ECHR 2000-VII;

Cocchiarella

v.

Italy

[GC], no.

64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006

‑

....;

Majewski v.

Poland

, no.

52690/99, 11 October 2005;

Wende and Kukówka v.

Poland

, no.

56026/00, 10 May 2007;

Kudła v.

Poland

[GC], no.

30210/96, ECHR 2000-IX; and

Charzyński v.

Poland

(dec.) no.

15212/03, ECHR 2005- ...).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article

37 §

1(c).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1

in fine

).

Accordingly, it should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Fatoș Aracı

Nicolas Bratza

Deputy Registrar

President