Secțiunea a patra Cerere nr. 651/07 prezentată de Waldemar WITKOWSKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 3 noiembrie 2009 într-o cameră compusă din Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Fatoș Arac graffiter adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 15 decembrie 2006, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie FACE recurentul, dl Waldemar Witkowski, este un cetățean polonez, născut în 1960 și rezident în Bialystok. El este reprezentat în fața Curții de către M. Leszek Kudrycki, avocat în Białystok. Guvernul polonez ( Din elementele depuse la dosar reiese că instituția în care reclamantul a fost deținut a fost afectată de suprapopularea penitenciară. Astfel, în aproape întreaga sa încarcerare, reclamantul a rămas într-o celulă în care deține aproximativ 1,71 m2 de spațiu personal. Situația sa a fost agravată de dezavantaje suplimentare cauzate de deficiențele sistemului de ventilație în interiorul celulei. La 4 decembrie 2006, reclamantul s-a plâns Ombudsmanului cu privire la condițiile de detenție. Într-o scrisoare din 28 decembrie 2006 adresată reclamantului ca răspuns la plângerea sa, Ombudsmanul a confirmat temeinicia acuzațiilor sale referitoare la suprapopularea penitenciară la casa de judecată a lui Bialystok. În timp ce Ombudsmanul a menționat că împrejmuirea celulelor este un fenomen care afectează toate instituțiile de detenție din țară, administrația casei de detenție a fost îndreptățită să aplice, pe o perioadă determinată, măsurile de limitare a suprafeței locuibile deținute sub standardul de 3 m2 prevăzut de legislație. De asemenea, Ombudsmanul a considerat că, la sfârșitul interviului său telefonic cu directorul casei din Bialystok, acesta îi furnizase asigurări în temeiul cărora administrația Õ a întreprins, în măsura posibilităților sale, eforturi în vederea atenuării efectelor negative pe care suprapopularea penitenciară le putea avea asupra populației deținuților. GRIEF Reclamantul se plânge că: din cauza detenției sale în condițiile materiale descrise în cererea sa, el a fost victima unui tratament degradant, contrar articolului 3 din Convenție. În primul rând, Curtea reamintește că, la 13 iunie 2007, a decis să comunice cererea guvernului. La 11 septembrie 2007, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Acestea au fost adresate părții solicitante la 13 septembrie 2007, care a fost invitată să transmită observațiile sale ca răspuns înainte de 25 octombrie 2007 prin scrisori recomandate cu confirmare de primire din 30 mai și 15 octombrie 2007. octombrie 2008, Curtea a atras atenția părții reclamante asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost mai scurt și că nu a fost solicitată nicio prelungire a acestui termen. Curtea a precizat că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, putea să șteargă o cerere din rol atunci când, la fel ca în cazul de față, circumstanțele dau de gândit că un reclamant nu intenționa să o mențină. Curtea arată că aceste scrisori au fost primite de reclamant la 6 iunie și 17 octombrie 2008 și constată că acestea au rămas fără răspuns până în prezent. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a Protocoalelor sale n mai mult decât cere continuarea examinării cererii. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Fatoș Arac Președintele
Requête n
o
651/07
présentée par Waldemar WITKOWSKI
contre la Pologne
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 3 novembre 2009 en une chambre composée de
:
Nicolas Bratza,
président,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi,
juges,
et de Fatoș Aracı,
greffière adjointe de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 15 décembre 2006,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Waldemar Witkowski, est un ressortissant polonais, né en 1960 et résidant à Bialystok. Il est représenté devant la Cour par M
e
Leszek Kudrycki, avocat à Białystok. Le gouvernement polonais («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. Jakub Wołąsiewicz, du ministère des Affaires étrangères.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Entre le 28 octobre 2006 et le 20 mars 2007 le requérant fut incarcéré à la maison d’arrêt de Bialystok. Il ressort des éléments versés au dossier que l’établissement au sein duquel le requérant fut détenu était touché par la surpopulation carcérale. Ainsi, pendant la quasi-totalité de son incarcération le requérant demeura dans une cellule dans laquelle il disposait d’environ 1,71 m² d’espace personnel. Sa situation fut aggravée par des inconvénients supplémentaires dus aux carences du système de ventilation à l’intérieur de la cellule.
Le 4 décembre 2006, le requérant se plaignit au médiateur au sujet des conditions de sa détention. Dans une lettre du 28 décembre 2006 adressée au requérant en réponse à sa plainte, le médiateur confirma le bien-fondé de ses allégations relatives à la surpopulation carcérale à la maison d’arrêt de Bialystok. En relevant que l’encombrement des cellules était un phénomène touchant l’ensemble des établissements pénitentiaires du pays, le médiateur souligna que l’administration de la maison d’arrêt était en droit d’appliquer, pendant une période déterminée, les mesures restreignant la surface habitable par détenu en deçà de la norme de 3m² prévue par la législation. Le médiateur releva également qu’à l’issue de son entretient téléphonique avec le directeur de la maison d’arrêt de Bialystok, celui-ci lui avait fourni les assurances aux termes desquelles l’administration pénitentiaire entreprenait, dans la mesure de ses possibilités, des efforts en vue d’atténuer les effets négatifs que le surpeuplement carcéral pouvait avoir sur la population des détenus.
GRIEF
Le requérant s’est plaint qu’en raison de sa détention dans les conditions matérielles décrites dans sa requête, il a été victime d’un traitement dégradant, contraire à l’article 3 de la Convention.
La Cour rappelle d’abord que le 13 juin 2007, elle a décidé de communiquer la requête au Gouvernement.
Le 11 septembre 2007, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées à la partie requérante le 13 septembre 2007, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 25 octobre 2007.
Par des lettres recommandées avec accusé de réception des 30 mai et 15
octobre 2008, la Cour a attiré l’attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’aucune prorogation de ce délai n’a été sollicité. Elle a indiqué qu’aux termes de l’article 37 § 1 a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnaient à penser qu’un requérant n’entendait pas la maintenir. La Cour relève que ces lettres ont bien été reçues par la partie requérante les 6 juin et 17 octobre 2008 et constate qu’à ce jour elles sont restées sans réponse.
A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.
Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Partant, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Fatoș Aracı
Nicolas Bratza
Greffière adjointe
Président