Secțiunea a patra, care se află într-o cameră compusă din Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători, și Fatoș Arac Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 5 iunie 2006, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, Robert Sikora, este un resortisant polonez, născut în 1967 și rezident la Kluczbork. Guvernul polonez ( A fost reprezentat de agentul său, Jakub Wołąsiewicz, de la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost încarcerat în închisoarea Kluczbork între 15 iunie 2004 și 3 ianuarie 2005, între 10 februarie și 20 aprilie 2005 și încă de la 30 mai 2006 până la cel puțin 6 martie 2007. În fața Curții, reclamantul s-a plâns de suprapopularea din această instituție penitenciară. Potrivit afirmațiilor sale, care nu au fost puse la îndoială de guvern, el a fost închis împreună cu alți șase deținuți într-o celulă de aproximativ 12 m2. În afară de o oră de plimbări zilnice, el a rămas închis restul timpului în celula sa. Reclamantul a identificat dificultăți în a trăi în astfel de condiții și a subliniat impactul negativ pe care acesta l-a avut asupra bunăstării sale fizice și mentale. GRIEF În fața Curții, reclamantul se plânge că, datorită executării pedepsei sale într-o celulă în permanență suprapopulată, a fost victima unui tratament degradant, contrar art. 3 din Convenție. Curtea amintește în primul rând că, la 27 octombrie 2006, a decis să comunice cererea guvernului. La 6 martie 2007, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Acestea au fost adresate reclamantului la 16 martie 2007, care a fost invitată să-și prezinte observațiile în răspuns înainte de 27 aprilie 2007. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 17 decembrie 2007, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost mai mic și că a fost solicitată nicio prelungire a acestui termen. Aceasta a indicat că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, poate șterge o cerere din rol atunci când, la fel ca în cazul de față, circumstanțele dau de gândit că un reclamant nu intenționează să-și mențină cererea. Aceasta arată că această scrisoare a fost primită de reclamantă la 28 decembrie 2007 și constată că, până în prezent, a rămas fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a Protocoalelor sale n mai mult decât cere continuarea examinării cererii. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Fatoș Arac Președintele
Requête n
o
24198/06
présentée par Robert SIKORA
contre la Pologne
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 3 novembre 2009 en une chambre composée de
:
Nicolas Bratza,
président,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi,
juges,
et de Fatoș Aracı,
greffière adjointe de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 5 juin 2006,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Robert Sikora, est un ressortissant polonais, né en 1967 et résidant à Kluczbork. Le gouvernement polonais («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. Jakub Wołąsiewicz, du ministère des Affaires étrangères.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant fut incarcéré à la prison de Kluczbork entre le 15 juin 2004 et le 3 janvier 2005, entre le 10 février et le 20 avril 2005 et encore à compter du 30 mai 2006 jusqu’au moins 6 mars 2007.
Devant la Cour, le requérant se plaignit de la surpopulation carcérale au sein de cet établissement pénitentiaire. Selon ses affirmations, non remises en cause par le Gouvernement, il fut incarcéré avec six autres détenus dans une cellule mesurant environ 12 m². Mis à part une heure de promenade journalière, il demeura confiné le reste du temps dans sa cellule. Le requérant fit état de difficultés à vivre dans de telles conditions et souligna l’impact négatif que celles-ci avaient eu sur son bien-être physique et mental.
GRIEF
Devant la Cour, le requérant se plaint qu’en raison de l’exécution de sa peine dans une cellule en permanence surpeuplée, il a été victime d’un traitement dégradant, contraire à l’article 3 de la Convention.
La Cour rappelle d’abord que le 27 octobre 2006, elle a décidé de communiquer la requête au Gouvernement.
Le 6 mars 2007, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées à la partie requérante le 16 mars 2007, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 27 avril 2007.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 17 décembre 2007, la Cour a attiré l’attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’aucune prorogation de ce délai n’a été sollicité. Elle a indiqué qu’aux termes de l’article 37 § 1 a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête. Elle relève que cette lettre a bien été reçue par la partie requérante le 28 décembre 2007 et constate qu’à ce jour elle est restée sans réponse.
A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.
Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Partant, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Fatoș Aracı
Nicolas Bratza
Greffière adjointe
Président