SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 2827/05 prezentată de Piotr BO 368/ împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 3 noiembrie 2009 într-o cameră compusă din Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători, și de Fatoș Arac Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 29 decembrie 2004, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Piotr Boś, este un resortisant polonez, născut în 1961 și rezident în Kożuchów. Guvernul polonez ( Acuzatul, care a fost reținut din ianuarie 2001, a fost încarcerat la închisoarea din Wołów începând cu luna iulie 2002 până în iulie 2005. În timpul încarcerării sale în această unitate, reclamantul a fost plasat în celule suprapopulate în care dispunea între 2,3 și 2,7 m2 de spațiu personal. Libertatea de circulație de care dispunea reclamantul era foarte redusă, dat fiind că suprafața celulei sale a fost aproape complet ocupată cu paturi suprapuse. În plus, din cauza numărului mare de deținuți care rămân în acest spațiu redus, condițiile de igienă erau îngrijorătoare, cu atât mai mult cu cât aceștia nu puteau beneficia decât de un duș pe săptămână. La datele nespecificate, reclamantul s-a plâns diferitelor autorități de condițiile de detenție, în special de suprapopulația penitenciară. Ca răspuns la plângerile sale, în scrisorile din 24 mai și 19 În iulie 2004, autoritățile penitenciare au afirmat că măsurile de restricționare a suprafeței locuibile în închisoarea Wołów au fost adoptate în conformitate cu legea și că erau necesare, având în vedere că numărul deținuților era cu 40% mai mare decât capacitatea de primire a acestei instituții. Reclamantul a depus, de asemenea, o plângere împotriva autorităților penitenciare la Parchetul din Wołów, acuzându-le de expunerea la tratamentul degradant ca urmare a condițiilor detenției sale. Cu toate acestea, plângerea sa a fost respinsă, deoarece procurorul a considerat că situația care face obiectul acesteia nu putea fi imputată autorităților penitenciare. Reclamantul a informat, de asemenea, Ombudsmanul cu privire la o cale de atac prin care s-ar putea plânge de condițiile de detenție. Ca răspuns la scrisoarea sa, mediatorul la informma că acțiunea în despăgubire ar fi în speță condamnată la eșec, dat fiind că măsurile de restricționare a suprafeței locuibile în închisoare au fost luate de către persoanele autorizate în conformitate cu legalizarea internă. GRIEF Reclamantul se plânge că, din cauza executării pedepsei sale în condițiile materiale descrise în cererea sa, a fost victima unui tratament degradant, contrar articolului 3 din Convenție. La 12 martie 2007, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitatea și justificarea cererii, acestea fiind adresate părții solicitante la 19 martie 2007, care a fost invitată să-și transmită observațiile ca răspuns înainte de 30 aprilie 2007. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 30 mai 2007, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost mai mic și că a fost solicitată nicio prelungire a acestui termen. Aceasta a indicat că, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, ea poate șterge o cerere din rol atunci când, la fel ca în cazul de față, circumstanțele dau de gândit că un reclamant nu intenționează să-și mențină cererea. Ea arată că această scrisoare a fost retrimisă grefei cu adnotare indicând faptul că destinatarul său murise. În paralel, Curtea nu a fost informată cu privire la existența moștenitorilor defunctului. În lumina celor menționate anterior, în conformitate cu art. 37 alin. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Fatoș Araci Nicolas Bratza. Grefier adjunct Președinte
Requête n
o
2827/05
présentée par Piotr BOŚ
contre la Pologne
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 3 novembre 2009 en une chambre composée de
:
Nicolas Bratza,
président,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi,
juges,
et de Fatoș Aracı,
greffière adjointe de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 29 décembre 2004,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Piotr Boś, est un ressortissant polonais, né en 1961 et résidant à Kożuchów. Le gouvernement polonais («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. Jakub Wołąsiewicz, du ministère des Affaires étrangères.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant, détenu depuis le mois de janvier 2001, fut incarcéré à la prison de Wołów à compter du mois d’août 2002 jusqu’au juillet 2005.
Durant son incarcération au sein de cet établissement, le requérant fut placé dans des cellules surpeuplées où il disposait entre 2,3 et 2,7 m² d’espace personnel. La liberté de circulation dont le requérant avait pu disposer était très réduite étant donné que la surface de sa cellule fut presque entièrement occupée par des lits superposés. De surcroît, en raison du grand nombre de détenus demeurant dans cet espace réduit, les conditions d’hygiène étaient préoccupantes, d’autant plus que ceux-ci ne pouvaient bénéficier que d’une douche par semaine.
Aux dates non-indiquées, le requérant se plaignit aux différentes autorités des conditions de sa détention, en particulier de la surpopulation carcérale. En réponse à ses plaintes, dans des lettres datées des 24 mai et 19
juillet 2004, les autorités pénitentiaires affirmèrent que les mesures restreignant la surface habitable à la prison de Wołów avaient été adoptées conformément à la loi et qu’elles étaient nécessaires, compte tenu du fait que le nombre des détenus était de 40% supérieur à la capacité d’accueil de cet établissement.
Le requérant porta également plainte à l’encontre des autorités pénitentiaires auprès du parquet de Wołów, les accusant de l’avoir exposé au traitement dégradant du fait des conditions de sa détention. Sa plainte fut cependant rejetée, le parquet ayant estimé que la situation qui en faisait l’objet ne pouvait être imputée aux autorités pénitentiaires.
Le requérant s’adressa également au médiateur, le priant de lui indiquer une voie de recours au travers de laquelle il pourrait se plaindre des conditions de sa détention. En réponse à sa lettre, le médiateur l’informa que l’action en dommages et intérêts serait en l’espèce vouée à l’échec étant donné que les mesures restreignant la surface habitable à la prison avaient été prises par les autorisé conformément à la légalisation interne.
GRIEF
Le requérant se plaint qu’en raison de l’exécution de sa peine dans les conditions matérielles décrites dans sa requête, il a été victime d’un traitement dégradant, contraire à l’article 3 de la Convention.
La Cour rappelle d’abord que le 14 décembre 2006, elle a décidé de communiquer la requête au Gouvernement.
Le 12 mars 2007, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées à la partie requérante le 19 mars 2007, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 30 avril 2007.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 30 mai 2007, la Cour a attiré l’attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’aucune prorogation de ce délai n’a été sollicité. Elle a indiqué qu’aux termes de l’article 37 § 1 a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête. Elle relève que cette lettre a été renvoyée au greffe avec annotation indiquant que son destinataire était décédé. En parallèle, la Cour n’a pas été informée de l’existence d’éventuels héritiers du défunt.
A la lumière de ce qui précède, conformément à l’article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Partant, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Fatoș Aracı
Nicolas Bratza.
Greffière adjointe
Président