ANTOS c. POLOGNE

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 4455/05 prezentată de Marcin ANTOS împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 3 noiembrie 2009 într-o cameră compusă din Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători, și Fatoș Arac Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 10 ianuarie 2005, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT recurentul, dl Marcin Antos, este un resortisant polonez, născut în 1978 și rezident la Krakow. Guvernul polonez ( În conformitate cu art. 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. Reclamantul a susținut că a rămas cu șapte colegi deținuți într-o celulă de 17 m2.

Cu toate acestea, din informațiile furnizate de mail-ul putea să circule liber în afara celulei sale timp de 6-8 ore pe zi. Reclamantul a raportat condiții necorespunzătoare de igienă în unitatea în cauză la locul de origine, în special un număr insuficient de echipamente sanitare. Reclamantul, care declară că este nefumător, s-a plâns, de asemenea, de lipsa unor măsuri adecvate de protecție împotriva fumatului pasiv. Pe de altă parte, din informațiile furnizate de guvern reiese că reclamantul era fumător și că, pe de altă parte, multe zone fumatoare erau puse la dispoziția deținuților din închisoarea Tarnow. GRIEF În fața Curții, recurentul se plânge că: din cauza executării pedepsei sale în condițiile materiale descrise în cererea sa, el a fost victima unui tratament degradant, contrar articolului 3 din convenție.

În primul rând, Curtea amintește că, la 14 decembrie 2006, a decis să comunice guvernului prezenta cerere. La 12 martie 2007, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii, acestea fiind adresate reclamantului la 19 martie 2007, care a fost invitată să-și transmită observațiile ca răspuns înainte de 20 aprilie 2007. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 15 iunie 2007, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost mai mic și că a fost solicitată nicio prelungire a acestui termen. Aceasta a indicat că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, ea poate șterge o cerere din rol atunci când, la fel ca în cazul de față, circumstanțele dau de gândit că un reclamant nu intenționează să-și mențină cererea.

Aceasta arată că această scrisoare a fost primită de reclamantă la 22 iunie 2007 și constată că, până în prezent, a rămas fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a Protocoalelor sale n mai mult decât cere continuarea examinării cererii. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Fatoș Arac Președintele

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 4455/05 présentée par Marcin ANTOS contre la Pologne La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 3 novembre 2009 en une chambre composée de : Nicolas Bratza, président, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, juges, et de Fatoș Aracı, greffière adjointe de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 10 janvier 2005, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Marcin Antos, est un ressortissant polonais, né en 1978 et résidant à Krakow. Le gouvernement polonais (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. Jakub Wołąsiewicz, du ministère des Affaires étrangères.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Entre le 18 septembre 2003 et le 23 avril 2005, le requérant fut incarcéré à la prison de Tarnow. Dans sa requête, il stigmatisa la surpopulation carcérale au sein de cet établissement. Le requérant affirma avoir demeuré avec sept codétenus dans une cellule mesurant 17 m². Toutefois, il ressort des informations fournies par le Gouvernement qu’il pouvait circuler librement en dehors de sa cellule pendant 6 à 8 heures par jour. Le requérant fit état de mauvaises conditions d’hygiène dans l’établissement concerné à l’origine desquelles serait en particulier un nombre insuffisant d’équipements sanitaires.

Le requérant, qui déclare être non-fumeur, se plaignit aussi de l’absence de mesures adéquates de protection contre le tabagisme passif. En revanche, il ressort des informations versées par le Gouvernement que le requérant était fumeur et que par ailleurs, de nombreuses zones fumeurs étaient mises à disposition des détenus au sein de la prison de Tarnow. GRIEF Devant la Cour, le requérant se plaint qu’en raison de l’exécution de sa peine dans les conditions matérielles décrites dans sa requête, il a été victime d’un traitement dégradant, contraire à l’article 3 de la Convention. EN DROIT La Cour rappelle d’abord que le 14 décembre 2006, elle a décidé de communiquer au Gouvernement la présente requête.

Le 12 mars 2007, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées à la partie requérante le 19 mars 2007, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 20 avril 2007. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 15 juin 2007, la Cour a attiré l’attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’aucune prorogation de ce délai n’a été sollicité. Elle a indiqué qu’aux termes de l’article 37 § 1 a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête.

Elle relève que cette lettre a bien été reçue par la partie requérante le 22 juin 2007 et constate qu’à ce jour elle est restée sans réponse. A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Partant, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Greffière adjointe Président