Secțiunea a patra Cerere nr. 2939/04 prezentată de Krzysztof SOWULA împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 3 noiembrie 2009 într-o cameră compusă din Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Fatoș Arac Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 15 ianuarie 2004, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Krzysztof Sowula, este un resortisant polonez, născut în 1943 și rezident în Lohne. Guvernul polonez ( În conformitate cu art. 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. În celula sa, reclamantul dispunea de un spațiu personal de aproximativ 2,8 m2. În interiorul celulei se afla o zonă sanitară care conținea o singură toaletă și o chiuvetă, care se presupune că ar fi suficientă pentru ansamblul de 13 deținuți fiind încarcerați acolo pentru a spăla vasele, pentru a spăla hainele, pentru a se spăla și pentru a satisface nevoile lor naturale. La o dată nespecificată, reclamantul a trimis ministrului justiției o scrisoare în care se plângea de condițiile detenției sale, în special de suprapopulația penitenciară. Răspunzând plângerii sale într-o scrisoare din 24 octombrie 2003, ministrul a arătat că, în condiții excepționale, legea permitea autorităților să restrângă spațiul de care deținuții dispuneau în celulele lor la mai puțin de 3 m2 de deținuți. Cu toate acestea, ministrul a subliniat că restricțiile în cauză nu puteau fi aplicate pe o perioadă nedeterminată. El a subliniat că suprapopularea închisorii era o problemă atât de complexă încât nu putea determina cu exactitate când ar putea fi luată în considerare o soluție. Reclamantul se plânge că condițiile materiale din închisoarea în care și-a ispășit pedeapsa au fost degradante și, prin urmare, a fost victima unui tratament contrar art. 3 din Convenție. La 23 februarie 2007, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii, acestea fiind adresate reclamantului la 16 martie 2007, care a fost invitată să își transmită observațiile ca răspuns înainte de 24 aprilie 2007. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 17 decembrie 2007, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost mai mic și că a fost solicitată nicio prelungire a acestui termen. Aceasta a indicat că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, poate șterge o cerere din rol atunci când, la fel ca în cazul de față, circumstanțele dau de gândit că un reclamant nu intenționează să-și mențină cererea. Aceasta arată că această scrisoare a fost primită de reclamant la 27 decembrie 2007 și constată că, până în prezent, a rămas fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a Protocoalelor sale n mai mult decât cere continuarea examinării cererii. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Fatoș Arac Președintele
Requête n
o
2939/04
présentée par Krzysztof SOWULA
contre la Pologne
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 3 novembre 2009 en une chambre composée de
:
Nicolas Bratza,
président,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi,
juges,
et de Fatoș Aracı,
greffière adjointe de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 15 janvier 2004,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Krzysztof Sowula, est un ressortissant polonais, né en 1943 et résidant à Lohne. Le gouvernement polonais («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. Jakub Wołąsiewicz, du ministère des Affaires étrangères.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Entre le 22 et le 31 août 2000 ainsi qu’entre le 2 octobre 2000 et le 11
mai juillet 2004, soit jour de sa libération anticipée, le requérant fut incarcéré à la prison de Gdansk.
Dans sa cellule le requérant disposa d’un espace personnel mesurant environ 2,8 m². A l’intérieur de celle-ci se trouvait un coin sanitaire comportant un seul WC et un lavabo, équipements censés suffire à l’ensemble de treize détenus y étant incarcérés pour faire la vaisselle, laver les vêtements, se laver et satisfaire leurs besoins naturels.
À une date non-indiquée, le requérant adressa au ministre de la Justice une lettre dans laquelle il se plaignait des conditions de sa détention, en particulier de la surpopulation carcérale. En répondant à sa plainte dans une lettre du 24 octobre 2003, le ministre releva que dans des conditions exceptionnelles, la loi permettait aux autorités de restreindre l’espace dont les détenus disposaient dans leurs cellules à moins de 3 m² par détenu. Le ministre souligna cependant que les restrictions en question ne pouvaient être appliquées pendant une période indéterminée. Il souligna que la surpopulation carcérale constituait un problème tellement complexe qu’il ne pouvait déterminer de manière précise quand une solution censée le résoudre pourrait être envisagée.
GRIEF
Le requérant se plaint que les conditions matérielles à la prison où il a purgé sa peine ont été dégradantes et que de ce fait, il a été victime d’un traitement contraire à l’article 3 de la Convention.
La Cour rappelle d’abord que le 27 octobre 2006, elle a décidé de communiquer la requête au Gouvernement.
Le 23 février 2007, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées à la partie requérante le 16 mars 2007, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 24 avril 2007.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 17 décembre 2007, la Cour a attiré l’attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’aucune prorogation de ce délai n’a été sollicité. Elle a indiqué qu’aux termes de l’article 37 § 1 a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête. Elle relève que cette lettre a bien été reçue par la partie requérante le 27 décembre 2007 et constate qu’à ce jour elle est restée sans réponse.
A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.
Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Partant, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Fatoș Aracı
Nicolas Bratza
Greffière adjointe
Président