SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere n 31205/03 prezentată de Karol BUCZKO împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 3 noiembrie 2009 într-o cameră compusă din Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători, și Fatoș Arac Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 2 septembrie 2003, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT recurentul, dl Karol Buczko, este un resortisant polonez, născut în 1971 și rezident în Slupsk. Guvernul polonez ( A se vedea, de asemenea, hotărârea Curții a Uniunii Europene în cauzele conexate C-78/08-C-82/08, ECLI:EU:C:2006:488, punctul 66. La o dată nespecificată, reclamantului i s-a aplicat o pedeapsă cumulativă de opt ani și opt luni de închisoare penală. Închiderea sa a început în decembrie 1996 la închisoarea din Wronki. Ulterior, între 12 octombrie 2000 și 7 decembrie 2001 și între 3 iulie 2002 și 22 octombrie 2005, reclamantul a fost încarcerat la închisoarea din Goleniów. În fața Curții, reclamantul s-a plâns că celulele în care a fost încarcerat în instituțiile penitenciare în cauză erau suprapopulate și că, de la începutul încarcerării sale, autoritățile au luat nicio măsură care ar putea duce la îmbunătățirea condițiilor de viață ale deținuților din închisori, în pofida creșterii constante a ratei suprapopulației penitenciare. Reclamantul s-a plâns de condițiile detenției sale la diferitele autorități, în special la mediator și la administrația închisorii Goleniów. Într-o scrisoare din 3 iulie 2003, conducerea închisorii în cauză a confirmat că suprafața celulelor în care reclamantul a fost încarcerat cu doi deținuți a fost 8,78 și, respectiv, 8,16 m2 și, prin urmare, nu corespunde standardelor prevăzute de lege. Cu toate acestea, autoritățile au afirmat că adoptarea măsurilor care restrâng suprafața locuibilă era condiționată de numărul tot mai mare de deținuți și de lipsa de spațiu pentru închisoare și au subliniat, de asemenea, că judecătorul de aplicare a pedepselor era informat cu privire la evoluția situației în această privință. În speță, guvernul a furnizat câteva date care indică numărul deținuților încarcerați împreună cu reclamantul în închisoarea Goleniów în timpul celei de-a doua detenții din cadrul acestei instituții, în special că, în luna iulie 2002, reclamantul a rămas într-o celulă în care spațiul de care dispunea era mai mic de 3 m2 pentru fiecare deținut. Pe de altă parte, se pare că, în timpul încarcerării sale ulterioare închisorii Goleniów, standardul de 3 m2 a fost respectat. GRIEF Reclamantul se plânge că, din cauza executării pedepsei sale în condițiile materiale descrise în cererea sa, a fost victima unui tratament degradant, contrar articolului 3 din Convenție. Curtea amintește în primul rând că, la 8 octombrie 2007, a decis să comunice guvernului prezenta cerere. La 7 februarie 2008, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Acestea au fost adresate părții solicitante la 14 februarie 2008, care a fost invitată să își prezinte observațiile ca răspuns înainte de 13 martie 2008. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 30 mai 2008, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost mai mic și că a fost solicitată nicio prelungire a acestui termen. Aceasta a indicat că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, ea poate șterge o cerere din rol atunci când, la fel ca în cazul de față, circumstanțele dau de gândit că un reclamant nu intenționează să-și mențină cererea. Aceasta arată că această scrisoare a fost primită de reclamantă la 9 iunie 2008 și constată că, până în prezent, a rămas fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a Protocoalelor sale n mai mult decât cere continuarea examinării cererii. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Fatoș Arac Președintele
Requête n
o
31205/03
présentée par Karol BUCZKO
contre la Pologne
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 3 novembre 2009 en une chambre composée de
:
Nicolas Bratza,
président,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi,
juges,
et de Fatoș Aracı,
greffière adjointe de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 2 septembre 2003,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Karol Buczko, est un ressortissant polonais, né en 1971 et résidant à Slupsk. Le gouvernement polonais («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. Jakub Wołąsiewicz, du ministère des Affaires étrangères.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
A une date non précisée, le requérant se vit infliger une peine cumulative de huit années et huit mois de réclusion criminelle. Son incarcération débuta au mois de décembre 1996 à la prison de Wronki. Par la suite, entre le 12
octobre 2000 et le 7 décembre 2001 ainsi qu’entre le 3 juillet 2002 et le 22 octobre 2005, le requérant fut incarcéré à la prison de Goleniów.
Devant la Cour, le requérant se plaignit que les cellules dans lesquelles il était incarcéré dans les établissements pénitentiaires concernés étaient surpeuplées. Il releva que depuis le début de son incarcération, aucune mesure susceptible d’améliorer les conditions de vie des détenus n’avait été prise par les autorités, en dépit de l’augmentation constante du taux de la surpopulation carcérale.
Le requérant se plaignit de conditions de sa détention auprès des différentes autorités, notamment auprès du médiateur et auprès de l’administration de la prison de Goleniów. Dans une lettre du 3 juillet 2003, la direction de la prison concernée confirma que la surface des cellules dans lesquelles le requérant était incarcéré avec deux codétenus était respectivement 8,78 et 8,16 m² et dès lors, ne correspondait pas aux standards prévus par la loi. Les autorités affirmèrent cependant que l’adoption des mesures retreignant la surface habitable était conditionnée par le nombre croissant de détenus et le manque d’espace à la prison. Elles soulignèrent également que le juge d’application des peines était tenu informé de l’évolution de la situation à cet égard.
En l’espèce, le Gouvernement produisit quelques données indiquant le nombre des détenus incarcérés avec le requérant à la prison de Goleniów durant sa seconde incarcération au sein de cet établissement. Il en ressort notamment qu’au courant du mois de juillet 2002, le requérant demeura dans une cellule où l’espace dont il disposait était inférieur à 3m² par détenu. En revanche, il apparaît que durant son incarcération subséquente à la prison de Goleniów la norme de 3 m² eût été respectée.
GRIEF
Le requérant se plaint qu’en raison de l’exécution de sa peine dans les conditions matérielles décrites dans sa requête, il a été victime d’un traitement dégradant, contraire à l’article 3 de la Convention.
La Cour rappelle d’abord que le 8 octobre 2007, elle a décidé de communiquer au Gouvernement la présente requête.
Le 7 février 2008, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées à la partie requérante le 14 février 2008, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 13 mars 2008.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 30 mai 2008, la Cour a attiré l’attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’aucune prorogation de ce délai n’a été sollicité. Elle a indiqué qu’aux termes de l’article 37 § 1 a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête. Elle relève que cette lettre a bien été reçue par la partie requérante le 9 juin 2008 et constate qu’à ce jour elle est restée sans réponse.
A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.
Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Partant, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Fatoș Aracı
Nicolas Bratza
Greffière adjointe
Président