SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere n 32431/03 prezentată de Dominik BANASIAK împotriva Poloniei Cerere n 32720/03 prezentată de Sławomir WODY împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are sediul la 3 noiembrie 2009 într-o cameră compusă din Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku; Mihai Poalelungi, judecători, și Fatoș Arac Primul reclamant, dl Dominik Banasiak, este un resortisant polonez, născut în 1946 și rezident în Gubin. Al doilea reclamant, dl Sławomir Wo În momentul introducerii cererilor lor respective, reclamanții erau întemnițați în închisoarea Wołów. Primul reclamant, Dominik Banasiak, a executat o pedeapsă de 2 ani de închisoare care i-a fost aplicată la 27 mai 2002 de către Tribunalul Districtual Krosno Odrzańskie. Înainte de condamnarea sa, reclamantul era deja în detenție provizorie de la o dată nespecificată. Cel de-al doilea reclamant, Sławomir Wośny, a executat, de asemenea, o pedeapsă cu închisoarea de o durată nespecificată și a fost încarcerat la închisoarea Wołów de la 12 iunie 2001 până la 14 septembrie 2004 și apoi de la 1 decembrie 2004 până la 16 ianuarie 2006. În cererile lor, reclamanții s-au plâns de condiții materiale rele la închisoarea Wołów, în special de suprapopularea închisorii. Ei au afirmat că au fost nevoiți să stea în celule de aproximativ 14 m2, în care se aflau 7 sau 8 deținuți. Întrucât suprafața celulelor era aproape complet ocupată cu paturi suprapuse, libertatea de circulație pe care o țineau în interior era foarte redusă cu atât mai mult cu cât, cu excepția unei ore de plimbări zilnice, ei erau obligați să petreacă majoritatea timpului întinse pe paturile lor. În cazul de față, nu s-a obținut niciun rezultat care să pună sub semnul întrebării afirmațiile formulate de reclamanți cu privire la promiscuitatea penitenciarului. Reclamanții au subliniat faptul că, în timpul întemnițării lor, autoritățile na Õ au luat nicio măsură pentru a îmbunătăți condițiile de detenție în închisoare și că situația, în special în ceea ce privește suprapopularea, a încetat să se degradeze. Reclamanții s-au plâns că condițiile materiale în închisoarea în care și-au ispășit pedeapsa erau degradante și, prin urmare, au fost victimele unui tratament contrar articolului 3 din convenție. La 6 martie 2006, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitatea și justificarea cererii depuse de recurentul Banasiak și la 15 martie 2007 a făcut același lucru cu privire la cererea reclamantului Woiny. Observațiile guvernului au fost adresate recurentelor la 19 martie și, respectiv, 3 aprilie 2007. Aceștia din urmă au fost invitați să răspundă la aceste întrebări înainte de 30 aprilie și, respectiv, 15 mai 2007. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 15 octombrie 2008, Curtea a atras atenția reclamantului Banasiak asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale era mai scurt și că nu a fost solicitată nicio prelungire a acestui termen. În conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, aceasta poate șterge o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele dau impresia că un reclamant nu intenționează să își mențină cererea. La 18 octombrie 2008, o scrisoare care conținea informații similare a fost adresată de Curte reclamantului Woiny. Curtea arată că scrisoarea de mai sus, adresată reclamantului Banasiak, a fost primită de acesta din 27 octombrie 2008, în ceea ce privește scrisoarea adresată reclamantului Wo Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că instanțele naionale nu mai doresc să își mențină acțiunile în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 alin. (1) în fine În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a Protocoalelor sale n mai susținute de aceasta. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) și să se șteargă cauzele rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererile de rol. Grefier adjunct Președinte
Requête n
o
32431/03
présentée par Dominik BANASIAK
contre la Pologne
Requête n
o
32720/03
présentée par Sławomir WOŹNY
contre la Pologne
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 3 novembre 2009 en une chambre composée de
:
Nicolas Bratza,
président,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi,
juges,
et de Fatoș Aracı,
greffière adjointe de section
,
Vu les requêtes susmentionnées introduites respectivement les 19 et 23
juin 2003,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le premier requérant, M. Dominik Banasiak, est un ressortissant polonais, né en 1946 et résidant à Gubin. Le deuxième requérant, M.
Sławomir Woźny, est un ressortissant polonais, né en 1976 et résidant à Żary.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Au moment de l’introduction de leurs requêtes respectives les requérants étaient incarcérés à la prison de Wołów. Le premier requérant, Dominik Banasiak, purgeait une peine de 2 années de prison lui ayant été infligée le 27 mai 2002 par le tribunal de district de Krosno Odrzańskie. Avant sa condamnation, le requérant était déjà placé en détention provisoire depuis une date non-précisée. Le deuxième requérant, Sławomir Woźny, purgeait également une peine de prison d’une durée non-indiquée. Il était incarcéré à la prison de Wołów depuis le 12 juin 2001 jusqu’au 14 septembre 2004 et ensuite à compter du 1
er
décembre 2004 jusqu’au 16 janvier 2006.
Dans leurs requêtes les requérants se plaignirent de mauvaises conditions matérielles à la prison de Wołów, en particulier de la surpopulation carcérale. Ils affirmèrent avoir dû séjourner dans des cellules mesurant environ 14 m², dans lesquelles se trouvaient 7 ou 8 détenus. Étant donné que la surface des cellules était presque entièrement occupée par des lits superposés, la liberté de circulation dont ils disposaient à l’intérieur de celles-ci était très retreinte d’autant plus qu’à l’exception d’une heure de promenade journalière, ils étaient obligés de passer la plupart du temps allongés sur leur lits.
En l’espèce, le Gouvernement n’avait pas produit d’éléments susceptibles de remettre en cause les allégations formulées par les requérants au sujet de la promiscuité carcérale.
Les requérants soulignèrent que durant leur incarcération entière, les autorités n’avaient pris aucune mesure pour améliorer les conditions de détention à la prison et que la situation, en particulier concernant le surpeuplement, n’avait cessé de se dégrader.
Les requérants se sont plaints que les conditions matérielles à la prison où ils avaient purgé leurs peines étaient dégradantes et que de ce fait, ils avaient été victimes d’un traitement contraire à l’article 3 de la Convention.
Le 3 octobre 2006, la Cour a décidé de porter la requête à la connaissance du gouvernement défendeur.
Le 6 mars 2006, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête introduite par le requérant Banasiak et le 15 mars 2007, il en a fait de même concernant la requête du requérant Woźny. Les observations du Gouvernement ont été adressées aux requérants respectivement les 19 mars et 3 avril 2007. Ces derniers ont été invités à y répondre respectivement avant les 30 avril et 15 mai 2007.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 15 octobre 2008, la Cour a attiré l’attention du requérant Banasiak sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’aucune prorogation de ce délai n’a été sollicité. Elle a indiqué qu’aux termes de l’article 37 § 1 a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête. Le 18 octobre 2008, une lettre comportant l’information similaire a été adressée par la Cour au requérant Woźny.
La Cour relève que la lettre ci-dessus, destinée au requérant Banasiak, a bien été reçu par ce dernier le 27 octobre 2008. Quant à celle destinée au requérant Woźny, la signature déposée par celui-ci sur l’accusé de réception indique que cette lettre lui a également été remise en mains propres. La Cour note toutefois qu’à ce jour les lettres en question sont restées sans réponse.
A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leurs requêtes, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.
Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen des requêtes. Partant, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 et de rayer les affaires du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer les requêtes du rôle.
Fatoș Aracı
Nicolas Bratza
Greffière adjointe
Président