Sobczyk împotriva Poloniei

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 36370/07 prezentată de Tomasz SOBCZYK împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 12 ianuarie 2010 într-o cameră compusă din Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători, și Fatoș Araci; graffiter adjunct de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 20 august 2007, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Tomasz Sobczyk, este un cetățean polonez, născut în 1978 și rezident în Pruszków.

Guvernul polonez ( Õ guvernul polonez) A fost reprezentat de agentul său, Jakub Wołąsiewicz, de la Ministerul Afacerilor Externe. La 3 februarie 2005, reclamantul, suspectat de complicitate la sechestrare, a fost arestat de poliție. Din informațiile prezentate de guvern reiese că, în aceeași zi, autoritățile au dispus executarea unei pedepse cu închisoarea pronunțată împotriva reclamantului în cadrul unei alte proceduri. Reclamantul a ispășit această pedeapsă până la 10 noiembrie 2006. La 6 februarie 2005, reclamantul a fost pus în custodia cu titlu provizoriu în prezenta cauză, o decizie confirmată în recurs la 22 martie 2005 de către Tribunalul Regional. Judecătorii au considerat că dovezile colectate (inclusiv mărturiile, expertizele, probele) permit să se suspecteze că reclamantul a fost autorul faptelor care fac obiectul unei pedepse importante de închisoare.

Detenția reclamantului a fost prelungită la intervale regulate. Din elementele obținute de Ö Õ rezultă că, începând cu 10 noiembrie 2006 până la 1 iulie 2009, reclamantul a executat alte pedepse care i-au fost impuse în alte proceduri penale. Între timp, la 20 septembrie 2007, reclamantul a fost condamnat în cadrul prezentei cauze la o pedeapsă cu închisoarea de cinci ani, sentință confirmată în apel la 3 octombrie 2008. GRIEF Invouchuch la mai .5 .3 din convenție, reclamantul se plânge de durata detenției sale preventive. Acuzarea reclamantului se referă la durata detenției provizorii, aplicată împotriva sa începând cu 3 februarie 2005 până la 20 septembrie 2007, data condamnării sale de către o instanță de primă instanță la o pedeapsă de cinci ani cu închisoarea, adică timp de aproximativ doi ani și opt luni.

Potrivit reclamantului, durata detenției sale nu corespunde cerințelor art. 5 alin. (3) din Convenție. Curtea ia notă de faptul că din documentele prezentate de guvern reiese că, începând cu 3 februarie 2005, data arestării reclamantului în prezenta cauză, până la 1 iulie 2009, acesta din urmă a ispășit simultan și fără întrerupere pedeapsa cu închisoarea pronunțată împotriva sa în celelalte proceduri. Prin urmare, situația de la … Având în vedere cele de mai sus, Curtea declară inadmisibilă, din lipsă vădită de temei, Cauza întemeiat pe art. 5 alineatul (3) din Convenție, în conformitate cu art. 35 alineatele (3) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă.

Fatoș Araci Nicolas Bratza Grefier Adjunct Președintele

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n o 36370/07 présentée par Tomasz SOBCZYK contre la Pologne La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 12 janvier 2010 en une chambre composée de : Nicolas Bratza, président, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, juges, et de Fatoș Araci, greffière adjointe de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 20 août 2007, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Tomasz Sobczyk, est un ressortissant polonais, né en 1978 et résidant à Pruszków.

Le gouvernement polonais (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M. Jakub Wołąsiewicz, du ministère des Affaires étrangères. Les circonstances de l’espèce Le 3 février 2005, le requérant, soupçonné de complicité de séquestration, fut arrêté par la police. Il ressort des informations produites par le Gouvernement que ce même jour les autorités ordonnèrent l’exécution d’une peine de prison prononcée à l’égard du requérant dans le cadre d’une autre procédure. Le requérant purgea cette peine jusqu’au 10 novembre 2006. Le 6 février 2005, le requérant fut placé en détention provisoire dans la présente affaire, décision confirmée en appel le 22 mars 2005 par le tribunal régional. Les juges estimèrent que les preuves rassemblées (notamment les témoignages, les expertises, les pièces à conviction) permettaient de soupçonner le requérant d’avoir été auteur des faits passibles d’une peine de prison importante.

La détention du requérant fut prolongée à des intervalles réguliers. Il ressort des éléments produits par le Gouvernement qu’à compter du 10 novembre 2006 jusqu’au 1er juillet 2009, le requérant purgea autres peines lui ayant été infligées dans d’autres procédures pénales. Entretemps, le 20 septembre 2007, le requérant fut condamné dans le cadre de la présente affaire à une peine de prison de cinq années, jugement confirmé en appel le 3 octobre 2008. GRIEF Invoquant l’article 5 § 3 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de sa détention préventive. EN DROIT Le grief du requérant porte sur la durée de la détention provisoire, appliquée à son encontre à compter du 3 février 2005 jusqu’au 20 septembre 2007, date de sa condamnation par une juridiction de première instance à une peine de prison de cinq années, soit pendant environ deux années et huit mois.

Selon le requérant, la durée de sa détention ne répond pas aux exigences de l’article 5 § 3 de la Convention. Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour note qu’il ressort des pièces produites par le Gouvernement que depuis le 3 février 2005, date de l’arrestation du requérant dans la présente affaire, jusqu’au 1er juillet 2009, ce dernier a purgé simultanément et sans interruption les peines de prison prononcées à son encontre dans les autres procédures. Il en résulte que la situation de l’intéressé pendant la période concernée par son grief doit être regardée comme relevant de l’article 5 § 1 a) de la Convention, disposition qui autorise une privation de liberté « après condamnation par un tribunal compétent ». Compte tenu de ce qui précède, la Cour déclare irrecevable, pour défaut manifeste de fondement, le grief tiré de l’article 5 § 3 de la Convention, conformément à l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête irrecevable. Fatoș Araci Nicolas Bratza Greffière adjointe Président