Acik Goz împotriva Republicii Moldova

Cea decizia nr. 3586/05 de către AÇIK GÖZ împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 3 noiembrie 2009 ca Camera compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 8 decembrie 2004, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și de ziarul reclamant care nu a prezentat observații, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Ziarul solicitant, Açik Göz , este înregistrat în Comrat, Moldova. Este reprezentat în fața Curții de către dl I. Topal, redactor-șef al acestuia.

Guvernul Moldovei (“Governul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Grosu. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În ediția din iunie-agost 1997, ziarul reclamant a publicat un articol intitulat „Removarea inscripției „secret”. În ea, ziarul reclamant a reprodus textul unei scrisori trimise în 1985 de biroul local KGB secretarului de atunci al Partidului Comunist al Comrat în ceea ce privește verificarea datelor biografice pe care S. le-a prezentat diferitelor autorități de stat. Scrisoarea includea declarații despre informații incorecte pe care S. le-a prezentat autorităților cu privire la participarea sa la al doilea război mondial, decorații obținute în timpul acelui război și studiile și ocuparea forței de muncă în anii 1940. Imediat după scrisoarea, articolul includea un comentariu, în italic, de către ziarul solicitant.

Comentariul a declarat: „Presa [națională] a făcut publice o mulțime de documente KGB. Dar ce a fost KGB provincial până la? KGB a fost un „State într-un stat” și a vrut să afle totul despre viețile noastre. Ea a fost interesat nu numai de lideri religioși sau L. Dobrov, dar și de veteranul de război cunoscut local [S.]. Cum a fost posibil să rezistăm aparatului KGB? Ne-am întrebat însuși să ne spună despre acest lucru în următorul ediție al ziarului nostru. În reproducerea unei părți a unui document oficial al KGB-ului i-am păstrat stilul și punctuarea.” Într-o dată necunoscută în 2003 S. a inițiat o procedură judecătorească care a solicitat daune pentru publicarea informațiilor false despre el.

Deoarece SIS a obținut posesia tuturor arhivelor KGB, instanța a aderat la procedură. La 30 iulie 2003, Curtea de district Ciadîr Lunga a acceptat parțial cererile S. și a ordonat ziarului reclamant să publice o cerere de scuze și să plătească daune de 3000 de lei moldoveni (MDL) (aproximativ 185 euro (EUR). Curtea a constatat că ziarul reclamant nu a contactat SIS-ul înainte de a publica scrisoarea și nu a obținut permisiunea de a face acest lucru. La 11 februarie 2004, Curtea de Apel Chișinău a anulat hotărârea instanței de judecată inferioară și a adoptat una nouă, respingând toate cererile S.., care a constatat că ziarul reclamant nu a putut fi reținut responsabil pentru reproducerea unui document oficial.

La 9 iunie 2004, Curtea Supremă de Justiție a anulat hotărârea Curții de Apel Chișinău și a susținut cea a Curții de Primă Instanță. Curtea a constatat că scrisoarea nu a fost depusă pentru publicare de către nicio autoritate publică și că nu a fost solicitată permisiunea SIS în acest sens. Prin faptul că nu a solicitat permisiunea SIS, ziarul reclamant a dezvăluit un secret de stat. În opinia instanței, instanța de primă instanță a aplicat corect legislația privind protecția onoarei și demnității. COMPLAINT Ziarul reclamant s-a plâns în temeiul articolului 10 din Convenția de a viola dreptul său la libertatea de exprimare.

Prin scrisoarea din 18 iunie 2007, observațiile Guvernului au fost trimise reprezentantului ziarului solicitant, care a fost solicitat să prezinte observații împreună cu orice reclamație pentru satisfacție echitabilă în răspuns până la 13 august 2007. Prin scrisoarea din 21 iunie 2007, înainte de a primi scrisoarea Curții din 18 Prin scrisoarea din 28 aprilie 2008, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul ziarului reclamant a fost informat că perioada permisă pentru prezentarea observațiilor sale s-a expirat la 13 august 2007 și că nu a fost solicitată prelungirea termenului respectiv. Reprezentantul ziarului reclamant a fost atrasă atenția asupra posibilității ca Curții să poată trage un caz din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea.

Reprezentantul ziarului reclamant a primit această scrisoare la 13 mai 2008. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, ziarul reclamant poate fi considerat că nu mai dorește să își continue aplicarea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri.

Fatoș Aracı Nicolas Bratza Registrul adjunct Președintele

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 3586/05 by AÇIK GÖZ against Moldova The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 3 November 2009 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 8 December 2004, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the applicant newspaper’s failure to submit observations, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant newspaper, Açik Göz , is registered in Comrat, Moldova. It is represented before the Court by Mr I. Topal, its editor-in-chief.

The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr V. Grosu. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In its June-August 1997 issue, the applicant newspaper published an article entitled “Removing the inscription ‘secret’”. In it, the applicant newspaper reproduced the text of a letter which had been sent in 1985 by the local KGB office to the then Secretary of the Communist Party of Comrat regarding the verification of biographical data which S. had submitted about himself to various State authorities. The letter included statements about incorrect information which S. had submitted to the authorities regarding his participation in the Second World War, decorations he had obtained during that war and his studies and employment in the 1940s.

Immediately after the letter, the article included a comment, in italics, by the applicant newspaper. The comment stated: “The [national] press has made public a lot of KGB documents. But what was the provincial KGB up to? The KGB was a ‘State within a State’ and wanted to find out everything about our lives. It was interested not only in religious leaders or L. Dobrov, but also in the locally well-known war veteran [S.]. How was it possible to resist the machine which was the KGB? We have asked [S.] himself to tell us about this in the next issue of our newspaper. In reproducing a part of an official document of the KGB we have preserved its style and punctuation”. On an unknown date in 2003 S. initiated court proceedings claiming damages for the publication of untrue information about him.

Since the SIS had obtained possession of all KGB archives, the court joined it to the proceedings. On 30 July 2003 the Ciadîr Lunga District Court partly accepted S.’s claims and ordered the applicant newspaper to publish an apology and to pay damages of 3,000 Moldovan lei (MDL) (approximately 185 euros (EUR)). The court found that the applicant newspaper had not contacted the SIS before publishing the letter and had not obtained its permission to do so. The court relied on certain provisions of the new Civil Code, in force after 12 June 2003. On 11 February 2004 the Chișinău Court of Appeal quashed the lower court’s judgment and adopted a new one, rejecting all S.’s claims. It found that the applicant newspaper could not be held responsible for reproducing an official document.

On 9 June 2004 the Supreme Court of Justice quashed the judgment of the Chișinău Court of Appeal and upheld that of the first-instance court. It found that the letter had not been submitted for publication by any public authority and no permission had been sought from the SIS in this regard. By failing to ask permission from the SIS the applicant newspaper had revealed a State secret. In the court’s view, the first-instance court had correctly applied the legislation regarding the protection of honour and dignity. COMPLAINT The applicant newspaper complained under Article 10 of the Convention of a violation of its right to freedom of expression.

THE LAW By letter dated 18 June 2007 the Government’s observations were sent to the applicant newspaper’s representative, who was requested to submit any observations together with any claims for just satisfaction in reply by 13 August 2007. By letter dated 21 June 2007, before receiving the Court’s letter of 18 June 2007, the applicant newspaper’s representative enquired about the stage of the proceedings reached in the present case. By letter dated 28 April 2008, sent by registered post, the applicant newspaper’s representative was notified that the period allowed for submission of his observations had expired on 13 August 2007 and that no extension of that time-limit had been requested. The applicant newspaper’s representative’s attention was drawn to the possibility that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application.

The applicant newspaper’s representative received this letter on 13 May 2008. However, no reply has been received. The Court considers that, in these circumstances, the applicant newspaper may be regarded as no longer wishing to pursue its application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases.

Fatoș Aracı Nicolas Bratza Deputy Registrar President