ÎNAPOI LA REZULTATE CtEDO

Sursă originală

CtEDO 10.11.2009 RO

SPEDT v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

RESPONDENT

MDA

HOTĂRÂRE

10.11.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Radiation du rôle

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

SPEDT v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (CtEDO, 2009)

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

Cererile nr. 17933/08, 54263/08 și 56714/08

Alexandra ȘPEDT contra Moldovei,

Ion POPA contra Moldovei

și Vasile CREȚU contra Moldovei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), statuînd la 30 august 2011 într-o cameră compusă

din:

Josep Casadevall,

președinte,

Alvina Gyulumyan,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Luis López Guerra,

Mihai Poalelungi,

Kristina Pardalos,

judecători,

și Santiago Quesada,

grefierul secției,

Examinînd cererile sus-menționate, depuse la 26 februarie, 22 octombrie și la 19

noiembrie 2008,

Ținînd cont de declarațiile formulate de Guvernul respondent la 24 martie, 15 aprilie și 6 mai 2011 prin care s-a solicitat radierea cererilor de pe rol, și răspunsul reclamanților la aceste declarații;

Deliberînd, decide după cum urmează:

ÎN FAPT

Reclamanții, nominalizați în tabelul anexat, sînt cetățeni ai Republicii Moldova. Ei au fost reprezentați la Curte de către dl. Anatolie Bîzgu. Guvernul Republicii Moldova (“Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.

La originea prezentelor cauze se află cererile în care reclamanții invocă pretinse omisiuni ale statului de a executa hotărîrile judecătorești definitive privind acordarea în beneficiul său a unui spațiu locativ.

Circumstanțele relevante ale cauzelor expuse în tabelul anexat pot fi rezumate după cum urmează.

Potrivit deciziilor definitive din 17 octombrie 2007, 25 iunie și 9 iulie 2008, Curtea Supremă de Justiție a obligat Guvernul și autoritățile publice locale să aloce spații locative în beneficiul reclamanților și a familiilor acestora. Hotărîrile judecătorești în cauză au fost executate la 29 ianuarie 2010, într-o perioadă care variază între 27 și 19 luni de la data adoptării (a se vedea tabelul din anexă).

Cauzele au fost comunicate Guvernului în contextul hotărîrii-pilot

Olaru și alții

(

Olaru și alții c. Moldova

, nr. 476/07, 22539/05, 17911/08 și 13136/07, din 28 iulie 2009).

ÎN DREPT

Reclamanții, asemenea celor din cauza-pilot

Olaru și alții

, au pretins că autoritățile moldovenești au omis să execute hotărîrile judecătorești definitive pronunțate în favoarea lor cu privire la alocarea locuințelor sociale. Reclamanții au invocat Articolul 6 § 1 din Convenție și Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care stipulează următoarele:

Articolul 6 § 1

Orice persoană are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care v-a hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații in materie penală îndreptate împotriva sa...»

Articolul 1 din Protocolul nr. 1

Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decît pentru cauză de utilitate publică și in condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional...»

În urma reglementării amiabile nereușite dintre părți, prin scrisorile din 24 martie, 15 aprilie și 6 mai 2011, Guvernul a formulat declarații unilaterale în vederea soluționării plîngerilor invocate în cereri. De asemenea, Guvernul a solicitat Curții, printre altele, să radieze cererile de pe rol în conformitate cu Articolul 37 din Convenție.

În cauzele nr. 17933/08 și 54263/08, Guvernul recunoaște violarea prevederilor Convenției după cum urmează:

Guvernul consideră că neexecutarea hotărîrilor adoptate în favoarea reclamanților în cauza

Popa c. Moldovei

pe parcursul perioadei de 1 an și 7 luni și, respectiv, 2 ani și 3 luni în cauza

Șpedt c. Moldovei,

nu pot fi considerate ca fiind rezonabile prin prisma Articolului 6 § 1 din Convenției.

În aceste circumstanțe, Guvernul recunoaște că a avut loc o încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, urmare a executării tardive a deciziei Curții supreme de Justiție din 25 iunie 2008 în cazul dlui Popa și a deciziei Curții Supreme de Justiție din 17 octombrie 2007 în cazul dnei. Șpedt».

În cauza nr. 56714/08, condițiile declarației unilaterale sînt formulate după cum urmează:

Guvernul consideră că executarea deciziei adoptate în favoarea reclamantului în cauza

Crețu c. Moldovei

pe parcursul perioadei de 1 an și 7 luni nu poate fi considerată ca fiind una rezonabilă prin prisma Articolului 6 § 1 din Convenției.

În aceste circumstanțe, Guvernul recunoaște că a avut loc o încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenție și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, urmare a executării tardive a deciziei Curții supreme de Justiție din 9 iulie 2008 în cauza dlui Crețu».

Sumele propuse de Guvern cu titlu de prejudiciu moral și costuri și cheltuieli suportate sînt următoarele:

în cauza nr. 17933/08, 1

200 euro (EUR) pentru o perioadă de neexecutare de 27 luni

;

în cauzele nr.

54263/08 și 56714/08, 1

000 EUR pentru fiecare reclamant în parte, pentru o perioadă de neexecutare de 19 luni.

Guvernul se angajează să achite sumele respective în termen de trei luni din data notificării deciziei Curții, pronunțată în conformitate cu Articolul 37 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul omisiunii achitării sumelor în perioada respectivă, Guvernul se obligă să plătească o dobîndă simplă, calculată pentru perioada începînd din momentul expirării acestui termen și pînă la data executării, la o rată egală cu rata de împrumut a Băncii Centrale Europene, plus trei procente.

Printr-o scrisoare din 20 iunie 2011, reclamanții au invocat faptul că sumele indicate în declarațiile unilaterale ale Guvernului sînt prea mici.

Curtea reamintește că Articolul 37 din Convenție prevede posibilitatea radierii cererii la orice etapă a procedurilor, dacă circumstanțele cauzei conduc la una din concluziile stipulate de punctele (a), (b) sau (c) paragrafului 1 Articolului respectiv. Articolul 37 § 1 (c) permite Curții, în special, să radieze cererea de pe rol:

“„pentru orice alt motiv constatat de Curte care nu mai justifică continuarea examinării cererii”.

De asemenea, Curtea reiterează că în anumite circumstanțe poate radia o cerere sau o parte a acesteia în conformitate cu Articolul 37 § 1 (c) din Convenție în baza unei declarații unilaterale a Guvernului reclamat, chiar și în cazul în care reclamantul dorește continuarea examinării cauzei.

În acest sens, Curtea va examina cu atenție declarația în lumina principiilor enunțate de propria jurisprudență, în particular speța

Tahsin Acar

(

Tahsin Acar c. Turquie

(question préliminaire) [GC],

26307/95, §§

‑

77, CEDH 2003

‑

;

WAZA Spółka z o.o. c. Pologne

(déc.) n

11602/02, 26 juin 2007

; et

Sulwińska c. Pologne

(déc.) n

28953/03).

Curtea a definitivat deja într-un număr cert de cauze, inclusiv cele depuse în privința Republicii Moldova, practica sa cu referire la plîngerile invocînd încălcarea Articolului 6 § 1 din Convenție și a Articolului 1 din Protocolul nr.

1 la Convenție ca urmare a neexecutării hotărîrilor judecătorești definitive.

Avînd în vedere natura concesiunilor conținute în declarațiile unilaterale ale Guvernului, precum și mărimea compensațiilor propuse

(a se vedea, spre exemplu,

Olaru c. Moldovei

(satisfacție echitabilă), nr. 476/07, §§ 14-19, 12

octombrie 2010

;

Chetruș și 24 alți reclamanți c. Moldovei

(déc.), nr.15953/07 și următorii, 25

janvier 2011

;

Peciul și 9 alți reclamanți c.

Moldova

(déc.), nr.

15279/07 și următorii, 7 septembrie 2010),

Curtea consideră că examinarea în continuare a cererilor nu mai este justificată (articolul 37 § 1 c)).

De altfel, în lumina celor expuse mai sus, și ținînd cont de jurisprudența definitivată și multiplă în acest sens, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și de Protocoalele sale nu impune continuarea examinării cererilor (articolul 37 § 1 in fine).

În ceea ce privește executarea de către Guvern a obligațiilor ce derivă din cauza-pilot

Olaru și alții

, Comitetul de Miniștri rămîne să dețină competența, în temeiul Articolului 46 din Convenție, de monitorizare a progreselor în acest sens (a se vedea, spre exemplu, decizia Comitetului de Miniștri privind executarea hotărîrii

Olaru și alții

adoptată în cadrul celei de-a 1115

reuniune DH din 7-8 iunie 2011

CM / Del / Dec (2010) 1086).

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Ia act

de declarațiile unilaterale ale Guvernului și de modalitățile prevăzute în vederea asigurării respectării angajamentelor asumate în acestea;

Decide

să radieze de pe rol cererile în temeiul articolului 37 § 1 c) din Convenție.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Grefier