LAZO v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIUNEA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 45602/07

Svetlana LAZO

împotriva Moldovei

Curtea

Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), statuînd la 16 martie 2010 în Camera compusă din următorii judecători:

Sir

Nicolas

Bratza

,

Președinte

,

Lech Garlicki,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ján Šikuta,

Päivi Hirvelä,

Mihai Poalelungi,

judecători,

Lawrence Early,

Grefierul Secțiunii

,

Examinînd cererea depusă la 22 octombrie 2007,

Examinînd declarația depusă de Guvernul reclamat la 31 martie 2009, prin care s-a solicitat Curții radierea cererii de pe rol, și răspunsul reclamantei la aceasta,

Examinînd declarația suplimentară depusă de Guvernul reclamat la 28 octombrie 2009,

Deliberînd, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamanta, dna Svetlana Lazo, născută în 1956, este cetățean al Republicii Moldova și locuiește în Chișinău. Ea este reprezentată în fața Curții de dna J. Hanganu, avocat care își desfășoară activitatea în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu.

Circumstanțele cauzei, după cum au fost prezentate de către părți, pot fi rezumate după cum urmează.

Reclamanta a inițiat un proces în instanța de judecată împotriva angajatorului său, Ministerul Educației, solicitînd restabilirea în funcție și prejudiciu material pentru perioada absenței forțate de la serviciu.

Printr-o hotărîre definitivă din 23 mai 2007, Curtea Supremă de Justiție s-a pronunțat în favoarea reclamantei și a dispus restabilirea ei în funcție. De asemenea, instanța i-a acordat 19,365 lei moldovenești (MDL) cu titlu de prejudiciu material, 1,383 MDL

cu titlu de prejudiciu moral și 681 MDL pentru costuri și cheltuieli (echivalentul sumei totale acordate constituia la momentul respectiv suma de 1,273 euro (EUR)).

În pofida încercărilor reclamantei de a obține executarea, hotărîrea definitivă pronunțată în favoarea ei nu a fost executată pînă la 1 august 2008.

PLÎNGERI

1.

Reclamanta s-a plîns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție de faptul că dreptul său la accesul liber la justiție a fost încălcat prin executarea tardivă a hotărîrii definitive pronunțate în favoarea sa.

2.

De asemenea, reclamanta a afirmat că executarea tardivă a hotărîrii defintive pronunțate în favoarea ei a încălcat dreptul său la protecția proprietății, garantat prin articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

3.

De asemenea, reclamanta a afirmat că nu avut la dispoziție un remediu efectiv privind plîngerile sale în temeiul articolului 6 § 1 și articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

ÎN DREPT

Prin scrisoarea din 20 noiembrie 2008, reprezentanta reclamantei a informat Curtea că hotărîrea definitivă pronunțată în favoarea ei a fost executată în cîteva tranșe la 14 decembrie 2007 (3,524 MDL), 23 ianuarie 2008 (11,997 MDL

și 9,771 MDL), 5 februarie 2008 (11,299 MDL) și 1

august 2008 (1,383 MDL). Suplimentar, ea a informat Curtea că, la 7 decembrie 2007, Judecătoria sectorului Botanica a examinat pretențiile reclamantei privind compensarea prejudiciului material și moral cauzat prin neexecutarea hotărîrii din 23 mai 2007 și i-a acordat 17,923 MDL cu titlu de prejudiciu material, 7,000 MDL

cu titlu de prejudiciu moral și 7,000 MDL pentru costuri și cheltuieli (echivalentul sumei totale acordate constituia la momentul respectiv suma de 1,839 euro (EUR)).

Reclamanta și-a susținut pretenția privind prejudiciul moral cauzat prin executarea tardivă a hotărîrii definitive pronunțate în favoarea sa. Totuși, aceasta a recunoscut că suma compensației trebuie redusă datorită executării complete a hotărîrii definitive.

Prin scrisoarea din 19 februarie 2009, Guvernul a informat Curtea că a propus întocmirea unei declarații unilaterale cu scopul de a soluționa problemele ridicate în cerere. Guvernul a recunoscut că a avut loc o încălcare a drepturilor reclamantei garantate prin Convenție și că acesteia urma să i se achite o compensație pentru prejudiciul moral. Guvernul s-a oferit să achite suma de 400 EUR, solicitînd Curții radierea cererii de pe rol conform articolului 37 din Convenție.

Prin scrisoarea din 3 aprilie 2009, reclamanta a exprimat opinia că suma menționată în declarația Guvernului era inacceptabil de mică.

La 11 mai 2009, Curtea a comunicat o plîngere suplimentară înaintată de reclamantă în temeiul articolului 13 din Convenție.

Prin scrisoarea din 15 iunie 2009, Guvernul a contestat faptul că a avut loc o încălcare a articolului 13 din Convenție.

Totuși, prin scrisoarea din 28 octombrie 2009, Guvernul a modificat declarația anterioară, recunoscînd suplimentar încălcarea articolului 13 din Convenție.

Curtea reiterează că articolul 37 din Convenție prevede că ea poate decide să radieze o cerere la orice etapă a procedurii, dacă circumstanțele cauzei conduc la una dintre concluziile specificate la litera (a), (b) sau (c) a paragrafului 1 din acest articol. În particular, articolul 37 §

1

(c) permite Curții să radieze o cauză, dacă:

“pentru orice alt motiv stabilit de Curte, continuarea examinării cererii nu mai este întemeiată.”

De asemenea, ea reiterează că, în anumite circumstanțe, Curtea poate radia o cerere în temeiul articolului 37 § 1(c) pe baza unei declarații unilaterale a unui Guvern reclamat, chiar dacă reclamanta dorește continuarea examinării cauzei.

Avînd în vedere natura recunoașterilor conținute în declarațiile Guvernului din 19 februarie și 28 octombrie 2009, precum și suma compensației propuse – care este conformă sumelor acordate în cauze similare – Curtea consideră că examinarea cererii în continuare nu mai este întemeiată (articolul 37 § 1(c).

Mai mult, în lumina considerațiilor expuse mai sus, și în special avînd în vedere jurisprudența clară și vastă la subiectul respectiv (a se vedea

Ungureanu v. Moldova

, nr.

27568/02, § 39, 6 septembrie 2007), Curtea este satisfăcută de faptul că respectarea drepturilor omului, impusă de Convenție și Protocoalele la aceasta, nu necesită examinarea în continuare a cererii (articolul 37 §

1

in fine

).

Respectiv, cererea urmează a fi radiată.

Din aceste considerente, Curtea în unanimitate

Ia act

de clauzele declarațiilor Guvernului reclamat din 19 februarie și 28 octombrie 2009;

Decide

să radieze cererea de pe rol conform articolului 37 § 1 (c) din Convenție.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Grefier

Președinte