SANDU v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 29729/07

depusă de Nadejda SANDU

contra Moldovei

Curtea

Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Patra), statuînd la 2 februarie 2010 în Camera compusă din:

Nicolas Bratza,

Președinte,

Lech Garlicki,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ján Šikuta,

Päivi Hirvelä,

Mihai Poalelungi,

judecători

,

și Lawrence Early,

Grefierul Secției

Examinînd cererea nominalizată depusă la 29 iunie 2007,

Tinînd cont de declarația prezentată de Guvernul reclamat la 31 martie 2009 prin care a solicitat Curții să radieze cererea de pe rol și de răspunsul reclamantei la acea declarație,

Ținînd cont de declarația suplimentară prezentată de Guvernul reclamat la 28 octombrie 2009,

Deliberînd, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamanta Nadejda Sandu, s-a născut în 1949 și locuiește în Chișinău. Ea a fost reprezentată în fața Curții de dl V.Tarnovschi, avocat, care practică în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.

Reclamanta a chemat în justiție angajatorul său, Ministerul Educației, solicitînd restabilirea în serviciu și compensarea daunelor morale pentru perioada de inactivitate forțată.

La 15 iulie 2005, judecătoria Dubăsari a adoptat o hotărîre, în favoarea reclamantei și a dispus angajatorului să o restabilească în serviciu. De asemenea, reclamantei i s-a acordat 10

795 lei moldovenești (MDL) întru compensarea daunelor materiale, și 491 lei cu titlu de prejudiciu moral și 3

377 lei pentru cheltuieli de judecată. Această hotărîre a devenit executorie imediat la data pronunțării.

Reclamanta a fost restabilită în funcție, compensațiile dispuse de Curte în favoarea acesteia nu au fost achitate. Ambele părți au declarat apel.

La 16 august 2005, reclamanta din nou a fost concediată.

La data de 13 octombrie 2005, Curtea de Apel Chișinău a casat hotărîrea primei instanțe și a majorat suma prejudiciului material pînă la 13

940 MDL, iar prejudiciu moral pînă la 1901 MDL (echivalentul a 1273 EUR la momentul respectiv).

Printr-o hotărîre definitivă din 12 aprilie 2006, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul depus de angajator si a menținut hotărîrea Curții de Apel. În ciuda încercărilor reclamantei întru executarea hotărîrii adoptate în favoarea sa, aceasta nu a fost executată pînă în prezent.

PLÎNGERI

1.

Reclamanta s-a plîns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție invocînd încălcarea dreptului la acces la justiție prin neexecutarea într-un timp rezonabil a hotărîrilor judecătorești, adoptate în favoarea sa.

2.

Reclamanta, de asemenea, a pretins că omisiunea executării hotărîrilor judecătorești adoptate în favoarea sa ia încălcat dreptul său la protecția proprietății, după cum este garantat de Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

3.

Reclamanta, de asemenea, a pretins că dînsa nu a beneficiat de un remediu efectiv pentru a obține soluționarea plîngerilor sale adresate sub aspectul Articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. l la Convenție, după cum este stipulat acest drept în Articolul 13 din Convenție.

ÎN DREPT

Reclamanta s-a plîns în legătură cu neexecutarea hotărîrii judecătorești definitive pronunțate în favoare ei. Dînsa și-a întemeiat plîngerea pe Articolul 6 § 1, Articolul 13 din Convenție precum și Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care în partea relevantă stipulează după cum urmează:

Articolul 6 § 1

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, ... într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță ..., care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil...”

Articolul 13

„O Orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci cînd încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.”

Articolul 1 Protocolul nr. l

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.”

La 20 februarie 2009 Guvernul a informat Curtea despre intenția de a formula o declarație unilaterală întru soluționarea pretențiilor invocate în plîngere. Guvernul a recunoscut încălcarea drepturilor reclamantului garantate de Convenție prin neexecutarea hotărîrii din 13 octombrie 2005. Guvernul și-a asumat obligația să achite reclamantei 3

000 EUR în vederea compensării prejudiciului material, moral, precum și a costurilor și cheltuielilor, sumă care urmează a fi convertită în lei moldovenești la rata de schimb valutar din data achitării și exceptată de orice taxe care ar putea fi percepute. Această sumă urmează să fie achitată în trei luni din data notificării deciziei adoptate de Curte conform Articolul 37 § 1 a Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neachitării acestor sume în perioada de trei luni menționată, Guvernul se angajează să achite o dobîndă de întîrziere din momentul expirării perioadei respective, la o rată echivalentă cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pe durata perioadei de întîrziere, plus trei procente. Guvernului suplimentar a solicitat radierea cererii de pe rol în temeiul Articolului 37 din Convenție.

Prin scrisoarea din 31 martie 2009, reprezentantul reclamantei și-a expus opinia precum că suma menționată în declarația Guvernului a fost inacceptabil de mică. El a solicitat Curții să respingă propunerea Guvernului motivînd că reclamanta insistă la examinarea în continuare a cererii sale și solicită adoptarea unei hotărîri asupra cazului său. În special, el a susținut că prejudiciul material urmează să fie apreciat în suma de 14

495 EURO și daune morale în suma de 6

000 EURO.

În sprijinul cererii sale reprezentantul a solicitat Curții să ofere reclamantei compensații pentru efectele inflației, în valoare de 8

283 lei (EUR 570). De asemenea, dînsul a informat Curtea precum că reclamanta la 10 noiembrie 2006 a devenit pensionară, și urmare a neexecutării cuantumul pensiei achitate reclamantei este mai mică decît suma de care dînsa ar putea beneficia, în cazul executării hotărîrii. În scrisoarea din 17 aprilie 2009, reprezentantul a evaluat valoarea totală a neajunsului la pensie în suma de 454 lei.

În cele din urmă, reprezentantul reclamantei a solicitat dobînzi de întîrziere pentru neachitarea restanțelor salariale, pe care le-a evaluat la suma de 183

957 MDL (EUR 12

652). În sprijinul acestei pretenții, în special reprezentantul s-a referit la o serie de cereri de chemare în judecată formulate de reclamantă împotriva angajatorului său, în cele din urma căreia instanțele naționale i-au acordat în baza hotărîrii definitive din 14 februarie 2006 suma 183,957 lei, dar care totuși sunt încă pendinte.

La 11 mai 2009, Curtea a comunicat o plîngere suplimentară depusă de reclamantă în temeiul Articolului 13 din Convenție.

Prin scrisoarea din 28 octombrie 2009, Guvernul a adăugat la declarația anterioară, clauza prin care a recunoscut încălcarea Articolului 13 din Convenție.

Curtea notează că obiectul de bază a prezentei cereri constituie neexecutarea continue a hotărîrii Curții de apel Chișinău din 13 octombrie 2005.

În măsura în care reclamanta a solicitat compensații pentru efectele inflației și pierderi de pensie, Curtea notează precum că aceste pretenții depășesc limitele prezentei cereri și reclamanta beneficiază de posibilitatea de a ridica aceste aspecte în fața instanțelor naționale. În eventualitatea în care aceste proceduri nu o vor satisface reclamanta, dînsa va avea dreptul să formuleze o nouă cerere în fața Curții (în care obiectul cererii ar fi deosebit de acela abordat în prezenta cerere, care se referă exclusiv la neexecutare).

În ce privește solicitarea reclamantei, adresată Curții, să i se stabilească penalități pentru întîrzierea achitărilor, și vizavi de referința asupra celui al doilea set de cereri de chemare în judecată, sus-menționat, și care sunt actualmente pendinte, Curtea notează că și aceste proceduri nu fac parte din obiectul cererii comunicate Guvernului la 10 octombrie 2008. Curtea accentuează precum că acest aspect depășește cadrul și scopul prezentei cereri și, cel mai important, este necesar de a fi examinat inițial de instanțele naționale. Nimic nu o împiedică pe reclamanta să se adreseze Curții ulterior, în cazul în care dînsa ar considera necesar.

Curtea reiterează că Articolul 37 din Convenție prevede că în orice stadiu al procedurii, Curtea poate decide scoaterea de pe rol a unei cereri atunci cînd circumstanțele permit să conducă la concluzia specificată la lit. (a), (b) sau (c) din paragraful 1 al acestui articol. Articolul 37 § 1 (c) permite Curții, în special, să radieze cererea de pe rol:

„pentru orice alt motiv constatat de Curte care nu mai justifică continuarea examinării cererii”.

Articolul 37 § 1 din Convenție,

in fine,

include condiția:

„Totuși, Curtea poate continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și prin protocoalele sale o cere.”

De asemenea, se reiterează că în anumite circumstanțe, Curtea poate radia cererea de pe rol conform Articolului 37 § 1 (c) în temeiul unei declarații unilaterale făcute de Guvern, chiar dacă reclamantul dorește continuarea examinării cauzei sale. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația formulată în lumina principiilor din jurisprudența sa, în special, prin prisma hotărîrii

Tahsin Acar

(a se vedea

Tahsin Acar v.

Turkey

, [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI, și

Melnic v.

Moldova

, no.

6923/03, §§

22-25, 14 noiembrie 2006).

Ținînd cont de natura recunoașterii formulate în declarațiile unilaterale ale Guvernului din 31 martie și 28 octombrie 2009, precum și de suma propusă drept compensare, care este în concordanță cu sumele acordate în alte cauze similare (a se vedea

Ungureanu v. Moldova

, no.

27568/02, § 39, 6 septembrie 2007), Curtea nu constată vreun motiv care ar justifica examinarea în continuare a cererii (articolul 37 § 1 (c)) (a se vedea standardele principale,

Tahsin Acar

, citate mai sus , și

Meriakri v. Moldova

((striking out), no. 53487/99, 1 martie 2005)).

În lumina celor expuse, și în particular ținînd cont de jurisprudența vastă și clară referitoare la acest subiect, Curtea este satisfăcută de respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și de Protocoalele sale, considerînd că nu este necesară examinarea în continuare a cererii (articolul 37 § 1

in fine

din Convenție).

Astfel, cererea urmează a fi radiată de pe rol.

Din aceste motive, Curtea în unanimitate,

Ea act

de termenii declaraților Guvernului reclamat și de modalitățile pentru asigurarea conformării cu obligațiile asumate;

Decide

să radieze cererea de pe rol în conformitate cu art. 37 § 1 (c) din Convenție.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Grefier

Președinte