CtEDO 17.11.2009 Auto

KIN v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
17.11.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KIN v. UKRAINE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

ȘI DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 19451/0 4 de către Nadiya Olegovna KIN împotriva Ucrainei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 17 noiembrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători, Mykhaylo Buromenskiy, ad hoc judecătorul, și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 3 mai 2004, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Nadiya Olegovna Kin, este un național ucrainean care s-a născut în 1980 și trăiește în Dubno. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul lucrează ca profesor în Centrul Educativ Special de la Dubno (“Centrul Educativ”) din care mama ei era directora. În noiembrie 1998 Departamentul Educativ de la Dubno („Departamentul Educației”) a aplicat unui notar pentru o scrisoare de execuție în ceea ce privește datoria de către Centrul Educativ. La 16 noiembrie 1998, notarul a emis o scrisoare de execuție pentru suma de 4.362.97 hryvnia ucraineană (UAH), în urma căreia biroul judecătorilor locali („Bailiffs”) a instituit proceduri de aplicare relevante. La 18 iulie și 29 august 2000, Bailiff-ul a confiscat proprietatea mobilă a Centrului Educativ (în care au existat unele literaturi religioase și alte articole de natură religioasă) și l-a evacuat din locațiile ocupate. În cursul crizei nici reclamantul, nici mama ei au susținut că oricare dintre proprietăți aparține reclamantului. La 24 aprilie 2001, Bailiffs a vândut proprietatea confiscată la licitație publică. Primul set al procedurii (pentru recuperarea proprietății confiscate) La 30 martie 2001, reclamantul a încheiat o procedură în Curtea Municipală din Dubno („Tribunalul Comun”) împotriva Centrului Educativ, a Bailificului și a Departamentului Educației, susținând că a fost proprietarul proprietății confiscate și că a solicitat recuperarea acestuia. La 24 aprilie 2001, Tribunalul a programat o dată pentru o audiere. La 30 mai 2001, reclamantul a depus o copie a unui acord de 11 ani. Ianuarie 2000 către instanță în sprijinul cererii sale, acordul a afirmat că proprietatea încurcată a fost vândută de către Centrul Educativ reclamantului. În sensul articolului 1 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, în cazul în care a fost solicitat un ajutor de stat în conformitate cu art. 2 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, în cazul în care, în conformitate cu art. 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, a fost solicitat un ajutor de stat în conformitate cu art. 3 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului. La 23 noiembrie 2004, Tribunalul municipal a aderat la procedură atât în cererile reclamanților, cât și în cererile lui Bailiff. La o dată neespecificată, reclamantul a solicitat Tribunalului să ceară încetarea examinării cererii lui Bailiff. La 2 martie 2005, Tribunalul a respins cererea reclamantului ca fiind nefondată. La 31 mai 2005, Curtea Regională de Apel Rivne („Curtea de Apel”) a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii din 2 martie 2005. La 10 iunie 2008, Curtea de Apel a aprobat concluziile instanței de primă instanță. La 12 noiembrie 2008, Curtea Supremă a respins recursul reclamantului ca fiind nefondat. A doua sesiune de procedură (reclamat privind vânzarea ilegală a bunurilor de mărime) În ianuarie 2002, reclamantul a depus o plângere administrativă la Curtea Municipală împotriva Bailiffs, susținând că au vândut ilegal proprietatea confiscată și că au solicitat daune în acest sens. La 26 noiembrie 2003, Tribunalul a respins plângerea reclamantului ca fiind nefondată. La 2 iulie 2004, Curtea de Apel a menținut hotărârea din 26 noiembrie 2003. La 28 martie 2007, Curtea Administrativă Superioră a constatat că reclamația ar fi trebuit să fie examinată în cadrul procedurii civile și a trimis Tribunalului cazul de a lua o nouă decizie cu privire la admisibilitatea cauzei. Procedura este în așteptare. A treia sesiune de procedură (reclamat privind lipsa de acces la proprietatea confiscată) În februarie 2003, reclamantul a depus o plângere administrativă la Curtea Municipală împotriva Bailiffs, susținând că ei au împiedicat ilegal accesul la proprietatea confiscată. La 27 noiembrie 2003, Tribunalul a respins plângerea reclamantului ca fiind nefondat. La 30 ianuarie 2004 și 28 februarie 2007 Curtea de Apel și, respectiv, Curtea de Administrație Superioră, au susținut hotărârea din 27 noiembrie 2003. La 21 iulie 2003, reclamantul a instituit o procedură civilă în Curtea Municipală împotriva Bailiffs, susținând că proprietatea ei a fost reținută ilegal de către Bailiffs și că a solicitat daune în acest sens. La 30 iulie 2003, Tribunalul a declarat cererea inadmisibilă din cauza faptului că același caz a fost așteptat în fața instanței. La 3 noiembrie 2003, Curtea de Apel a menținut hotărârea din 30 iulie 2003. La 6 aprilie 2006, Curtea Supremă a anulat hotărârile din 30 iulie și 3 noiembrie 2003, menționând că prezenta cerere nu a fost aceeași ca cea prezentată anterior de reclamant. La 15 mai 2006, Tribunalul municipal a declarat cererea admisibilă și a programat o audiere. La 12 septembrie 2006, Tribunalul orașului, în urma unei cereri a solicitat reclamantului, a ordonat ca Bailiffs să-și acorde accesul la proprietatea confiscată pentru a-i permite să precizeze cererile pecuniare. La 11 decembrie 2006, Tribunalul orașului a permis reclamantului să ia fotografii cu privire la proprietatea confiscată și să-l filmeze. La 26 februarie 2007, reclamantul a depus o cerere de majorare a daunelor pe care le pretindea. La 17 mai 2007, Tribunalul a lăsat cererea neexaminată, declarând că reclamantul nu a plătit taxe de judecată în acest sens. La 9 iulie 2007, Curtea de Apel a anulat hotărârea din 17 mai 2007 în calitate de nefondată și a trimis cazul la Tribunalul Oraș pentru o examinare suplimentară. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 1 și 13 din Convenție că procedura în cazul ei era nedrept, susținând în special că instanța a interpretat greșit faptele și a aplicat în mod incorect legea, în timp ce nu erau disponibile alte măsuri. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 1 din Convenția că procedurile în cazul ei au durat prea mult. Reclamantul s-a plâns în temeiul art. 9 din Convenție că literatura ei religiosă și alte obiecte de natură religioasă au fost confiscate ilegal de către Bailiff. Reclamantul s-a plâns în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 pe care Bailiff le-au confiscat, reținut și vândut proprietatea ei. Reclamantul s-a plâns că primele, a doua și a patra serie de proceduri în cazurile sale au durat în mod nejustificat. Ea s-a bazat pe art. 1 din Convenție, care citește, în măsura în care este relevantă, după cum urmează: art. 6 (dreapta la o audiere echitabilă) „1. În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere într-un termen rezonabil de [a] ... tribunal ...” Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul Curții, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Curtea a examinat restul plângerilor reclamantului în temeiul articolelor 6, 9, 13 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție sau în Protocolurile sale. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind evident nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să suspende examinarea plângerii reclamantului în temeiul articolului 6 1 din Convenția privind durata primei, a doua și a patra serie de proceduri; restul cererii este inadmisibil. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă