CtEDO 24.11.2009 Auto

J.H. ET G.E.H. c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
24.11.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
J.H. ET G.E.H. c. FRANCE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererilor nr. 49637/09, 49644/09, 49654/09, 49666/09, 49674/09, 49683/09, 49688/09, 49694/09, 49698/09, 49700/09, 49703/09, 49720/09, 49727/09, 49731/09, 49741/09, 49749/09, 49788/09, 49796/09, 49800/09, 49806/09 și 49992/09 prezentate de J.H. și 23 alții împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 24 noiembrie 2009 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Renate Jaeger, Jean-Paul Costa, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători, și Claudia Westerdiek, graffière de secțiune Având în vedere cererile sus-menționate depuse la 24 iulie 2009, 31 iulie 2009 și 9 septembrie 2009, După ce au deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții sunt resortisanți de diferite naționalități (a se vedea anexa). Ele sunt reprezentate în fața Curții de către domnul A. Bitton, avocat la Paris. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. În timpul celui de-al doilea război mondial, părinții reclamanților (tată, mamă sau ambele) au fost arestați, internați și apoi deportați în trenuri ale societății naționale a căilor ferate franceze (SNCF) către tabere de concentrare din care nu s-au întors. În temeiul Decretului din 13 iulie 2000 de instituire a unei măsuri de despăgubire pentru orfanii ai căror părinți au fost victime ale persecuției antisemitice, reclamanții au fost compensați pentru pierderea părinților lor, fie prin plata unei sume de capital de 27 000 EUR (EUR), fie prin plata unui depozit viageral de 468,78 EUR lunar. Considerând că moartea rudelor lor le-a cauzat un prejudiciu moral grav, care nu fusese reparat de către instanța care le-a fost plătită, reclamanții au adresat la date diferite o cerere de despăgubire a acestui prejudiciu în statul și SNCF. Aceștia au refuzat să-l aplice. În 2007, reclamanții au sesizat mai multe instanțe administrative cu privire la o cerere de condamnare solidară a statului și a SNCF la despăgubiri pentru prejudiciile suferite. 113-1 din Codul de Justiție administrativă. La 16 februarie 2009, acesta a emis un aviz cu privire la raportul Secțiunii pentru soluționarea litigiilor (a se vedea secțiunea privind dreptul intern relevant) În care a recunoscut că responsabilitatea pentru statul francez putea fi angajată pentru faptele denunțate de reclamanți, dar că aceștia fuseseră compensați atât din punct de vedere material, cât și moral pentru suferințele lor. În conformitate cu acest aviz, instanțele administrative au considerat, printre altele, că toți șefii de prejudiciu invocate de solicitanți au fost despăgubiți pe baza diferitelor texte adoptate de Franța pe această temă de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial (a se vedea partea Având în vedere avizul emis anterior de Consiliul de Stat și pe care au întemeiat instanțele administrative de primă instanță, reclamanții nu au formulat recursuri administrative la recurs și, ulterior, Consiliul de Primă Instană în recurs împotriva hotărârilor judecătorești. Dreptul intern relevant La aviz emis la 16 februarie 2009 de Consiliul de Stat Codul de justiție administrativă se citește după cum urmează Articolul L113-1 Înainte de a se pronunța asupra unei cereri care ridică o problemă de drept nou, care prezintă o dificultate serioasă și care se află în numeroase litigii, instanța administrativă sau instanța administrativă da Se suspendă orice decizie pe fond până la un aviz al Consiliului de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Extragerile din acest aviz se citesc după cum urmează [Responsabilitatea de la .] este angajată din cauza daunelor cauzate de , care nu rezultă dintr-o constrângere directă a la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Aceasta include arestările, internele și convocările pentru lagărele de tranzit care au fost, în timpul celui de - al doilea război mondial, prima etapă a deportării acestor persoane către lagărele în care au fost exterminate majoritatea acestora.... Pentru a compensa prejudiciile materiale și morale suferite de victimele deportării și de titularii acestora, statul a luat o serie de măsuri, cum ar fi pensii, indemnizații, ajutoare sau măsuri de despăgubire [inclusiv Decretul din 13 iulie 2000]. (...) Luate în ansamblul lor și, bineînțeles, au făcut un demers foarte progresiv și bazat pe baze în mare măsură forfetare, aceste măsuri, comparabile, atât prin natura lor, cât și în suma lor, cu cele adoptate de celelalte state europene ale căror autorități au comis asemenea activități, trebuie privite ca permițând, pe cât posibil, acordarea de despăgubiri, cu respectarea drepturilor garantate de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ale prejudiciilor de orice natură cauzate de acțiunile statului care au contribuit la deportare. Cu toate acestea, repararea suferințelor excepționale suferite de persoanele care au suferit persecuții antisemitice nu se putea limita la măsuri de ordin exclusiv financiar. Aceasta a numit recunoașterea solemnă a prejudiciilor suferite în mod colectiv de aceste persoane, a rolului jucat de către statul în deportarea lor, precum și a memoriei pe care trebuie să o lase în memoria națiunii suferința lor și a familiilor lor. Această recunoaștere a fost îndeplinită printr-un ansamblu de acte și inițiative ale autorităților publice franceze. Astfel, după adoptarea de către Parlament a legii din 26 decembrie 1964 care urmărea să constate caracterul de nedescris al crimelor împotriva umanității, astfel cum au fost definite de Carta Tribunalului Internațional de la Nuremberg, președintele Republicii, la 16 iulie 1995, a recunoscut solemn, cu ocazia ceremoniei de comemorare a marii rafle a Din 16 și 17 iulie 1942, responsabilitatea pentru la .. .. pentru prejudiciile excepționale cauzate de deportarea persoanelor pe care guvernul francez al statului francez a considerat-o evreică. În cele din urmă, decretul din 26 decembrie 2000 a recunoscut de interes public Fundația pentru Memoria Shoah, în special pentru a dezvolta cercetarea și a disemina cunoștințele privind persecuțiile antisemitice și încălcările drepturilor omului comise în timpul celui de-al doilea război mondial, precum și asupra victimelor acestor persecuții. Dispoziții pentru recunoașterea prejudiciului suferit între 1945 și 2000, Franța a luat o serie de măsuri pentru recunoașterea suferințelor suferite de deportați și de familiile acestora. Astfel, o ordonanță din 20 aprilie 1945 le - a acordat dreptul de a fi adoptați de națiune orfanilor de război, orfanilor de morți în deportare, de rezistență sau de militari uciși, victimelor civile și copiilor victime civile. Această ordonanță a atribuit, de asemenea, calitatea de pupilă a Națiunii orfanilor deportați politici, atunci când tatăl sau mama au fost deportați din Franța din motive politice sau rasiale. Legea din 9 septembrie 1948 de definire a statutului și a drepturilor deportaților și internaților politici prevede că: Republica Franceză, recunoscând celor care au contribuit la asigurarea salvării țării, în fața lor și a familiilor lor, stabilește statutul de deportați și internați politici, le proclamă drepturile și pe cele ale avutorilor lor cauzați. Decretul din 29 august 1961 a prevăzut, de asemenea, repartizarea despăgubirii către Franța de către Germania și mai ales de către Germania pentru repararea prejudiciului moral suferit De asemenea, Legea din 26 decembrie 1964 a constatat că infracțiunile împotriva umanității nu pot fi explicate, în special cele comise în timpul celui de-al doilea război mondial. Decretul din 26 decembrie 2000 a recunoscut Fundația pentru Memoria Shoah ca fiind de interes public. Dispoziții privind repararea prejudiciului suferit Decretul din 13 iulie 2000 de instituire a unei măsuri de reparație pentru orfanii ai căror părinți au fost victime ale persecuțiilor antisemitice se citește după cum urmează art. 1 Orice persoană a cărei mamă sau tată a fost deportat din Franța în cadrul persecuțiilor antisemitice în timpul ocupației și care a găsit moartea în deportare are dreptul la o măsură reparatorie, în conformitate cu dispozițiile prezentului decret, dacă era minoră de 21 de ani în momentul deportării. Sunt excluse de la beneficiul prezentului decret persoanele care primesc o indemnizație viageră plătită de Republica Federală Germania sau Republica Cehă Austria pe baza acelorași fapte. art. 2 Măsura de despăgubire ia forma, la alegerea beneficiarului, a unei despăgubiri la capital de 27 000 EUR sau a unei rentări viagere de 468,78 EUR pe lună. Decretul nr. 2004-711 din 27 iulie 2004 de acordare a unui ajutor financiar pentru recunoașterea suferințelor suferite de orfani ai căror părinți au fost victime ale unor acte barbare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial se citește după cum urmează: art. 1 Orice persoană, inclusiv mama sau tatăl, de naționalitate franceză sau străină, a fost deportată de pe teritoriul național în timpul ocupației (...) și a găsit moartea în deportare, are dreptul la o măsură de reparație, în conformitate cu dispozițiile prezentului decret, dacă aceasta era minoră de douăzeci și unu de ani în momentul în care a avut loc deportarea. (...) Se exclud de la beneficiul regimului prevăzut de prezentul decret persoanele care primesc o despăgubire viagerală plătită de Republica Federală Germania sau Republica Austria pe baza acelorași fapte. art. 2 Măsura de despăgubire ia forma, la alegerea beneficiarului, a unei despăgubiri la capital de 27 440,82 EUR sau a unei rente viagere de 457,35 EUR pe lună. GRIFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng că nu au obținut despăgubiri integrale pentru prejudiciile suferite de aceștia și precizează că despăgubirile financiare pe care le-au obținut pe baza decretului din 13 iulie 2000 nu au acoperit decât prejudiciul material cauzat de pierderea părinților lor și nu prejudiciul moral. 1 și 14 din Convenția combinată, reclamanții se plâng de o discriminare în dreptul lor la respectarea bunurilor lor din cauza caracterului forfetar al despăgubirii percepute; aceștia consideră în special că plata unei sume identice orfanilor care și-au pierdut unul dintre părinți și celor care și-au pierdut ambii părinți este discriminatorie. Invocând articolele 6 și 13 din Convenția combinată, reclamanții se plâng că plata despăgubirilor nu a fost efectuată decât ca urmare a decretului din 13 iulie 2000, dată, în opinia lor, tardivă. 1 ale căror dispoziții se citesc după cum urmează Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Curtea constată de îndată că instanțele nu au fost sesizate Cu toate acestea, aceasta consideră că nu este necesar să se stabilească dacă căile de atac interne au fost epuizate în speță, întrucât cererea este inadmisibilă din următoarele motive. Curtea observă, de asemenea, că reclamanții nu prezintă o cauză referitoare la lipsa de despăgubiri în ceea ce privește faptele comise de SNCF. Singura lor cauză este îndreptată împotriva statului francez. Curtea constată mai întâi că, în conformitate cu termenii chiar din decretul din 13 iulie 2000, reclamanții au beneficiat de o măsură de reparație mai mică pentru pierderea părinților lor, cu o sumă unică de 27 000 EUR sau o sumă lunară de 468,78 EUR. Acest decret nu precizează dacă această sumă este destinată să compenseze singurul prejudiciu material generat de dispariția părinților, astfel cum susțin reclamanții, sau dacă aceasta acoperă întregul lor prejudiciu. În ceea ce privește principiile generale, Curtea amintește că a considerat deja că convenția nu impune statelor obligaia generală de a repara prejudiciile cauzate în trecut în cadrul global al exercitării puterii de la stat la stat. Cu toate acestea, în măsura în care un guvern sau un guvern instituie un sistem de compensare sau cu acordul unui guvern și indiferent de natura prestațiilor furnizate în cadrul acestui regim, aspecte legate în special de aplicarea articolului 1 din Protocolul nr. Pe de altă parte, trebuie subliniat faptul că, în principiu, nu este posibilă nici o contestare a criteriilor de acordare a despăgubirii (a se vedea mutatis mutandis Wośc. Polonia, nr 2286/02, § 72, CEDH 2006 VII). În speță, Curtea constată că, în avizul său din 16 februarie 2009, Consiliul de Stat a afirmat în mod expres că toate măsurile puse în aplicare de Franța trebuie să fie privite ca făcând posibilă acordarea de despăgubiri prejudiciilor de orice natură cauzate de acțiunile din statul care au participat la deportare. În mod similar, toate instanțele administrative sesizate de reclamanți au confirmat, în urma poziției Consiliului de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . nu este de competența de a înlocui instanțele interne. C. este în primul rând autorităților naționale, în special curților și tribunalelor, că este de competența de a interpreta legislația internă (a se vedea, printre multe altele, Brualla Gómez de la Torrec. Spania, 19 decembrie 1997, § 31, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1997-VIII. Rolul Curții este limitat la verificarea compatibilității cu Convenția privind efectele unei astfel de interpretări (a se vedea Rodriguez Valin c. Spania, nr 47792/99, § 22, 11 octombrie 2001). Curtea constată, pe lângă instanțele administrative, că măsurile puse în aplicare de statul membru pentru a remedia prejudiciile suferite nu se limitează la o singură despăgubire financiară, ci că statul francez a luat alte măsuri solemne, atât normative, cât și politice, pentru a-și recunoaște rolul în deportarea și prejudiciile suferite de solicitanți. Curtea este conștientă de faptul că prejudiciul suferit de reclamanți este cauzat de deportarea și atrocitățile comise împotriva părinților lor. Cu toate acestea, Curtea constată, pe lângă instanțele interne, că ansamblul măsurilor instituite de Franța include prejudiciul moral pe care l-au suferit. În consecință, acest aspect trebuie respins ca fiind în mod evident nefondat, în conformitate cu art. 35 3 și 4 din Convenție. Reclamanții consideră că plata unei despăgubiri a cărei valoare este identică orfanilor de tată sau de mamă și orfanilor de tată și de mamă este discriminatorie. 1 și 14 din Convenția combinată, care se citește după cum urmează: Drepturile și libertățile recunoscute în (...) Convenția trebuie să fie asigurate, fără deosebire, pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau în orice altă direcție, originii naționale sau sociale, aparținând unei minorități naționale, averii, nașterii sau oricărei alte situații. Instanța constată că, în realitate, reclamanții se plâng de insuficiența despăgubirii acordate celor care și-au pierdut ambii părinți. Aceasta consideră că acest aspect se confundă cu cel întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. Având în vedere concluzia la care a ajuns cu privire la primul motiv, Curtea consideră că acesta este, de asemenea, în mod evident nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 3 și al articolului 4 din Convenție. Reclamanții se plâng de faptul că acțiunea în despăgubire deschisă prin decretul din 13 iulie 2000 a avut loc cu întârziere și subliniază că această despăgubire a avut loc la 50 de ani după încheierea luptelor și invocă articolele 6 și 13 din convenție, care se citesc după cum urmează: art. 6 Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 13 Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Curtea consideră că motivul întemeiat pe întârzierea despăgubirii se confundă cu cel întemeiat pe insuficiența sa. Prin urmare, Curtea consideră că este în mod evident nefondat și trebuie să fie respins în temeiul articolului 35 3 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să unească cererile Declară cererile inadmisibile. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Module Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă