CtEDO 24.11.2009 Auto

AFFAIRE ÇEVEN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
24.11.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 5 - Droit à la liberté et à la sûreté;Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable;Violation de l'article 13 - Droit à un recours effectif
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE ÇEVEN c. TURQUIE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE CEVEN c. TURCIA (solicitarea nr. 41746/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 24 noiembrie 2009 DEFINIF 24/02/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza șteven c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișil Karakaș, judecători, și de Sally Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 3 noiembrie 2009, Renunță hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cauzei (n 41746/04) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărui resortisant al acestui stat, domnul Gülde çeven, a sesizat Curtea la 2 septembrie 2004 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 13 ianuarie 2009, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice cauza formulată în art. 5 5 alin. (1) și (13) din Convenția guvernului. După cum permite art. 29 alin. (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp asupra admisibilității și a fondului cauzei. La 8 septembrie 1995, a fost arestat și reținut în cadrul unei operațiuni împotriva membrilor DHKP/C (Parteneriatul revoluționar pentru eliberarea poporului/Frontului), o organizație armată ilegală. La 22 septembrie 1995, procurorul a fost ascultat de tribunalul de securitate al statului de temniță ( La 9 octombrie 1995, procurorul a inițiat o acțiune penală împotriva reclamantului pentru tentativa de răsturnare a ordinii constituționale turcești, o infracțiune reprimată în temeiul art. 146 alin. (1) din Codul penal anterior. La 16 iunie 2004, legea nr. 5190 a abolit cursul de securitate al statului. Prin urmare, cauza reclamantului a fost retrimisă în fața Curții de Assese de Istanbul (adică curtea de Assesie mai întâi). La 22 noiembrie 2004, Curtea de Assesie l-a eliberat provizoriu pe reclamant. 11. Prin hotărârea din 13 septembrie 2007, l-a condamnat la închisoare pe viață, apoi, luând în considerare vârsta persoanei în cauză în momentul faptelor, a redus sentința la 15 ani de închisoare. 12. La 1 decembrie 2008, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. Reclamantul se plânge de o durată excesivă a detenției sale provizorii și de absența unei căi de atac care i-ar fi permis să pună sub semnul întrebării legalitatea acestei detenții și se declară, de asemenea, victima imposibilității de a solicita despăgubiri pentru prejudiciile pe care le-ar fi suferit din cauza duratei excesive a detenției sale provizorii. În ceea ce privește admisibilitatea, Curtea constată că aceste obiecții nu sunt în mod evident justificate greșit în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. În ceea ce privește fondul, guvernul susține că durata de detenție provizorie impusă reclamantului nu este excesivă, având în vedere în special natura infracțiunii despre care persoana în cauză a fost suspectată și riscul de a comite alte infracțiuni grave. 16. Reclamantul combate această teză. 17. Curtea constată că reținerea provizorie a reclamantului a început la 8 Septembrie 1995 și că aceasta s-a încheiat la 22 noiembrie 2004, data eliberării provizorii de către Curtea de Assesie; prin urmare, a durat mai mult de nouă ani și două luni. Curtea amintește că, în numeroase cauze care ridicau probleme similare celor din speță, a încălcat art. 5 alineatul (3) din Convenție (a se vedea, printre altele, Yücel c. Turcia (n, n 31152/04, §§ 24-31, 8 aprilie 2008). Deoarece guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în speță, Curtea concluzionează că a avut loc o încălcare a articolului § 3 din Convenție. 18. 5 §§ 4 și 5 din Convenție din aceleași motive ca și cele menționate în Hotărârile Ba mai sus. Turcia 43256/04, § 51, 5 iunie 2007), Abdulkadir Aktaș c. Turcia 38851/02, § 73-74, 31 ianuarie 2008) și Cahit Solmaz c. Turcia 34633/03, § 43-47, 14 iunie 2007). II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 § 1 DIN CONVENȚIA 19. În ceea ce privește admisibilitatea, Curtea consideră că această cauză nu se confruntă cu niciunul dintre motivele de inadmisibilitate prevăzute la art. 35 din convenție și, prin urmare, trebuie declarată admisibilă. 22. În ceea ce privește fondul, Curtea constată că procedura în litigiu a început la 8 septembrie 1995, data arestării reclamantului și că a încetat la 1 decembrie 2008, data hotărârii Curții de Casație; prin urmare, a durat aproximativ 13 ani și trei luni. 23. În numeroase cauze care ridicau probleme similare celor din speță, Curtea a concluzionat că încălcarea articolului 6 § 1 din Convenția (Pélieur et Sassi c. Franța [GC], nr 25444/94, § 67, CEDH 1999-II, Kalachnikov c. Rusia, nr 47095/99, § 132, CEDH 2002-VI, și Temel și Tașk 6 alin. (1) al III-lea. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 13 DIN CONVENȚIE 26. Reclamantul se plânge, de asemenea, de absența unei căi de atac efective prin care ar fi putut ridica în fața unei instanțe naționale problema duratei excesive a procedurii. În acest sens, invocă art. 13 din Convenție. 27. În ceea ce privește fondul, Curtea a concluzionat deja, în numeroase cauze care ridicau probleme similare celor din prezenta specie, cu încălcarea articolului 13 din Convenție (Tendik și alții c. Turcia, n 23188/02, §§ 34-39, 22 decembrie 2005 și Într-adevăr, sistemul juridic turc nu garantează nicio cale de atac eficientă prin care reclamantul ar fi putut contesta durata procedurii în litigiu 29. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 13. IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 30. În ceea ce privește chestiunea satisfacției echitabile în temeiul articolului 41 din convenție, reclamantul solicită 36 630 EUR (EUR) pentru prejudicii materiale, 250 000 EUR pentru prejudicii morale și 15 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Ca dovadă, acesta furnizează chitanțe poștale, note de plată ale avocaților și facturi de traducere. 31. Guvernul contestă aceste pretenții. 32. Curtea nu identifică nicio legătură cauzală între pretinsa prejudiciu material și încălcările constatate și respinge această parte a cererii. În schimb, hotărând în mod echitabil, ea alocă 19 000 EUR reclamantului pentru daune morale. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, aceasta consideră rezonabilă suma de 1 000 EUR, toate costurile, și acordul reclamantului. Pe de altă parte, Comisia consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, Declară restul cererii admisibile A se vedea că a existat o încălcare a articolului 5 alineatul (3), 4 și 5 din Convenția menționată că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 13 din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în temeiul articolului 2 din convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului 000 EUR (19 000 EUR), plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit, pentru daune morale, ii. 000 EUR (mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit de către solicitant, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că, de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 24 noiembrie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-12-14
0,96
AFFAIRE SULTAN ÖNER c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SULTAN ÖNER c. TURQUIE (Requête n o 43504/04) ARRÊT STRASBOURG 14 décembre 2010 DÉFINITIF 14/03/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme
CtEDO 2010-02-02
0,96
AFFAIRE MÜSLÜM ÇİFTÇİ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MÜSLÜM ÇİFTÇİ c. TURQUIE (Requête n o 30307/03) ARRÊT STRASBOURG 2 février 2010 DÉFINITIF 02/05/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme
CtEDO 2010-05-20
0,96
AFFAIRE BAKIRCIOĞLU ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BAKIRCIOĞLU ET AUTRES c. TURQUIE ( Requête n o 41123/04) ARRÊT STRASBOURG 20 mai 2010 DÉFINITIF 20/08/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de
CtEDO 2010-03-30
0,96
AFFAIRE GURBET ER c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE GURBET ER c. TURQUIE (Requête n o 9459/05) ARRÊT STRASBOURG 30 mars 2010 DÉFINITIF 30/06/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l'
CtEDO 2011-02-15
0,96
AFFAIRE EȘREF ÇAKMAK c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE EŞREF ÇAKMAK c. TURQUIE (Requête n o 3494/05 ) ARRÊT STRASBOURG 15 février 2011 DÉFINITIF 15/05/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme
Sursă