AFFAIRE BAKIRCIOĞLU ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

20.05.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Violation de l'art. 13

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE BAKIRCIOĞLU ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA BAKIRCIOinclusiv ALTOR TURCIE Cerere nr. 41123/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 20 mai 2010 DEFINIF 20/08/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Bak Francoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișel Karakaș, Kristina Pardalos, judecători, și Sally Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 29 aprilie 2010, Rend Hotărârea a fost adoptată la această dată de procedură La originea cazului (n 41123/04) îndreptată împotriva Republicii Turcia și ale cărei 15 resortisanți ai acestui stat, în calitate de resortisanți ai statului respectiv, au sesizat Curtea la 2 septembrie 2004 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( H. Bak.rcnao., avocat la Istanbul. Guvernul turc (at'o'u') este reprezentat de agentul său. La 16 decembrie 2008, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice obiecțiile care decurg din durata procedurii și din absența unei căi de atac în această privință guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. În 1949, R.Y., bunicul reclamanților de partea mamei, le-a vândut fiilor săi toate bunurile sale imobiliare. La 15 ianuarie 1974, R.Y. a murit. La 12 aprilie 1979, reclamanții au introdus o acțiune în justiție și au susținut existența unor acte simulate (muvazaa) ) pentru a masca vânzările făcute de bunicul lor fiilor săi și, prin aceasta, pentru a priva mamele reclamanților de activele succesiunii. Prin hotărârea din 22 noiembrie 2001, tribunalul cadastral din Kafta i-a exonerat pe solicitanți de acțiune. La 5 noiembrie 2002, Curtea de Casație a pronunțat această hotărâre și a trimis cauza în fața instanței de Primă Instanță. 10. Acțiunea în rectificare a părții pârâte a fost, de asemenea, respinsă la 3 martie 2003 11. Cazul este încă în curs de desfășurare în fața instanței de primă instanță. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIE 12. În ceea ce privește admisibilitatea, guvernul invocă neobosirea căilor de atac interne, susținând că procedura rămâne încă în curs de desfășurare în fața instanțelor naționale și solicită Curții să respingă cererea de nerespectare a termenului de șase luni. 14. Curtea respinge aceste excepții ale guvernului și consideră, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa și ținând seama de toate elementele aflate în posesia sa, că acest motiv trebuie să facă obiectul unei examinări de fond (a se vedea, printre altele, Abdulaziz Dan 23573/02, § 14-17, 16 iunie 2009). Aceasta constată, într-adevăr, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate; prin urmare, acest lucru trebuie declarat admisibil. 15. Pe fond, perioada care trebuie luată în considerare nu a început decât cu intrarea în vigoare, la 28 ianuarie 1987, a recunoașterii dreptului individual de recurs de către Turcia . La data respectivă, procedura a fost pendinte în fața primei instanțe timp de aproximativ 7 ani și 10 luni. Cu toate acestea, pentru a aprecia caracterul rezonabil al termenelor care au trecut de la data respectivă, trebuie să se țină seama de situația în care se afla cazul (Yaz octombrie 2007). Până în prezent, în conformitate cu elementele de care dispune Curtea, fiind încă în curs de desfășurare în fața instanței de primă instanță, procedura a durat mai mult de 23 de ani, pentru două grade de jurisdicție 16. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43 CEDO 2000 VII). 17. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din convenție (a se vedea Frydlender, citată anterior, punctul 46). 18. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința termenului rezonabil 19. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) punctul II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 13 DIN CONVENȚIE 20. Reclamanții se plâng, de asemenea, de lipsa unei căi de atac interne pentru a-și prezenta argumentele întemeiate pe durata excesivă a procedurii și invocă în acest sens art. 13 din convenție 21. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil. 22. Pe fond, Curtea amintește că a constatat o încălcare a articolului 13 din Convenție în cauza Tendik și în alte cauze c. Turcia (n. 2188/02, § 34-39, 22 decembrie 2005) din cauza absenței în dreptul turc a unei căi de atac care să le permită persoanelor interesate să se plângă de durata excesivă a procedurii penale; nu există nici un motiv pentru a părăsi acest raționament în cadrul prezentei cauze. 23. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 24. În temeiul articolului 41 din convenție, reclamanții solicită 509 682 EUR (EUR) pentru prejudiciul material și 152 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 25. Guvernul contestă aceste pretenții. 26. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că reclamanții au suferit un prejudiciu moral cert și că ar trebui să li se acorde în comun 15 600 EUR pentru prejudiciul moral. 27. 226 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate de instanțele interne și în fața Curții. Acesta furnizează baremul tarifar al baroului din Istanbul și un număr de locuri de muncă și de cheltuieli stabilit de avocatul acestora 28. Curtea amintește că, potrivit jurisprudenței sale, alocarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În plus, cheltuielile de judecată nu pot fi recuperate decât în măsura în care se referă la încălcarea constatată (a se vedea, de exemplu, Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], n 33202/96, § 27, 28 mai 2002 Sahin c. Germania [GC], 30943/96, § 105, CEDO 2003 VIII). 29. Având în vedere documentele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior în jurisprudență, Curtea consideră excesivă suma solicitată și consideră rezonabilă alocarea în comun a reclamanților 1 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile aferente procedurii naționale și 1 000 EUR pentru procedura în fața acesteia. 30. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii din facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, Declară restul cererii admisibile A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) și a articolului 13 din Convenția menționată pe care statul pârât trebuie să le plătească în comun reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume, să fie convertite în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului 600 EUR (cinsprezece mii șase sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit, pentru prejudiciul moral ii. 000 EUR (două mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitanți, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată decât de la expirarea termenului respectiv și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 20 mai 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte Anexă (Denumirea reclamanților și datele de naștere ale acestora) 1. M Perihan BAKIRC 4 M. Ömer KUTLU, născut în 1974. 5. M. Hac ah Yusuf KUTLU, născut în 1972. 6. M. Kasćm KUTLU, născut în 1959. 7. M. Nazćm KUTLU, născut în 1930. 8. M. Türkan GERL. (KUTLU), născut în 1967. 9. M. Fidan OKYOL (KUTLU), născut în 1965. 10. M. Sümer GÜçLÜ (KUTLU), născut în 1957. 11. M. Yüksel BAKIRCIοLU, născut în 1963. 12. M. Șükrü KUTLU, născut în 1930. 13. Mévim BOYACI (BAKIRCIOLU), născut în 1950. 14. Data nașterii: 1960.