CtEDO 24.11.2009 Auto

AFFAIRE KAYGISIZ c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
24.11.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE KAYGISIZ c. TURQUIE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KAYGISIZ c. TURCIA Cererea nr. 33106/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 24 noiembrie 2009 DEFINIF 24/02/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Kayg Electroluxz c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișl Karakaș, judecători, de Sally Dolle, grefère de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 3 noiembrie 2009, Rend Hotărârea a fost adoptată la această dată procedurală La originea cauzei (n 33106/04) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Asiye Gülümser Kayg Dl Serezli și dl F. Serezli, avocați ai lui ozmir. Guvernul turc ( ou) este reprezentat de agentul său. La 5 decembrie 2007, președinta celei de-a doua secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 3 din Convenție, s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp asupra admisibilității și a fondului. La 2 septembrie 1996, recurenta a introdus o acțiune în creștere a unei indemnizații de expropriere. După mai multe încălcări, prin hotărârea din 23 septembrie 2003, Tribunalul de Mare Instanță din atzmir i-a acordat reclamantei o sumă suplimentară de 100 554 157 004 Cărți turcești, plus un interes moratoriu care urmează să fie calculat începând cu 20 august 1996, data exproprierii. La 22 decembrie 2003, această hotărâre a fost confirmată de Curtea de Casație. La 2 ianuarie 2004, reprezentantul recurentei obține o copie a acestei hotărâri. La 2 mai 2005, reclamanta a depus o cerere de executare a hotărârii la oficiul de urmăriri penale al atízmir. La 2 mai 2005, s-a plătit reclamantei suplimentarea indemnizației. Recurenta se plânge că nu a primit valoarea reală a bunurilor sale expropriate din cauza insuficienței dobânzilor moratorii aplicate la suplimentarea compensației în raport cu rata ridicată a inflației în Turcia. Guvernul nu se pronunță. Curtea amintește că, potrivit jurisprudenței sale bine stabilite, pentru a evalua prejudiciul material suferit, trebuie să se ia în considerare diferența dintre suma plătită efectiv recurentei și cea percepută în cazul în care creanța sa ar fi fost ajustată, ținând seama de eroziunea monetară în perioada de întârziere (kușc. Turcia, 9 iulie 1997, § 30). În lumina acestui mod de calcul, Curtea nu identifică nicio pierdere din valoarea despăgubirii suplimentare primite, suma corespunzătoare unei compensări integrale sau chiar mai mari a prejudiciului material suferit. Prin urmare, perioada de timp care a trecut între decizia internă definitivă și plata despăgubirii suplimentare nu poate fi considerată un decalaj în vederea reducerii acestei indemnizații prin efectul inflației, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. De asemenea, recurenta se plânge de durata excesivă a procedurii de despăgubire, urmată de o procedură de executare. Guvernul susține că reclamanta nu a respectat termenul de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) din convenție. În opinia sa, acest termen trebuie să fie calculat începând cu 2 ianuarie 2004, data la care reprezentantul recurentei a obținut o copie a deciziei interne definitive. 10. Curtea amintește că executarea unei hotărâri, din orice instanță, trebuie considerată ca făcând parte din procesul de judecată în sensul articolului 6 din convenție ( Hornsby Grecia, 19 martie 1997, § 40, Rec., 1997). II). În ceea ce privește motivul recurentei întemeiat pe durata excesivă a procedurii, termenul de șase luni începe, prin urmare, numai de la 2 mai 2005, data la care indemnizația acordată de Tribunalul de Mare Instanță din atzmir a fost plătită recurentei. Cererea a fost depusă la 29 iulie 2004, Curtea respingând excepția guvernului. 11. În plus, Curtea constată că motivul în cauză nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție și nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate; prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil. 12. În ceea ce privește fondul, perioada care trebuie luată în considerare a început la 2 septembrie 1996 și s-a încheiat la 2 mai 2005. Prin urmare, a durat opt ani și opt luni. Cu toate acestea, Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare cu cele ale prezentei specii, în care a concluzionat că încalcă art. 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 13. Cu toate acestea, rămâne problema aplicării articolului 41, în temeiul căruia recurenta solicită 1 970 022 EUR (EUR) pentru daune materiale și 4 018 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată efectuate în fața instanțelor interne și a Curții. Ca dovadă, acesta furnizează baremul onorariilor Baroului dezmir. În ceea ce privește prejudiciul moral, recurenta se bazează pe înțelepciunea Curții. Guvernul contestă aceste pretenții, în opinia sa, nejustificate. 14. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei 4 560 EUR pentru prejudiciul moral. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, având în vedere lipsa unui document relevant în posesia sa și criteriile stabilite de jurisprudență, Curtea respinge cererea prezentată în acest sens. 15. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Pe aceste motive, Curtea, la UNANIMITATE, declară cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe durata excesivă a procedurii și inadmisibilă pentru surplus A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 4 560 EUR (patru mii cinci sute 60 EUR) pentru daune morale, plus orice sume care pot fi datorate ca impozite, care trebuie convertite în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 24 noiembrie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Sally Dolle Françoise Tulkens Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2009-06-16
0,97
AFFAIRE AYGÜL c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE AYGÜL c. TURQUIE (Requête n o 43550/04) ARRÊT STRASBOURG 16 juin 2009 DÉFINITIF 16/09/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Aygül c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxiè
CtEDO 2009-10-13
0,97
AFFAIRE SAĞNAK c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SAĞNAK c. TURQUIE (Requête n o 45465/04) ARRÊT STRASBOURG 13 octobre 2009 DÉFINITIF 13/01/2010 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2009-10-27
0,96
AFFAIRE ERYILMAZ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ERYILMAZ c. TURQUIE (Requête n o 32322/02) ARRÊT STRASBOURG 27 octobre 2009 DÉFINITIF 10/05/2010 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2010-02-02
0,96
AFFAIRE KAÇMAZ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KAÇMAZ c. TURQUIE ( Requête n o 43648/05) ARRÊT STRASBOURG 2 février 2010 DÉFINITIF 02/05/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. E n
CtEDO 2009-07-07
0,96
AFFAIRE AKYAZ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE AKYAZ c. TURQUIE (Requête n o 6178/04) ARRÊT STRASBOURG 7 juillet 2009 DÉFINITIF 07/10/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Akyaz c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxi
Sursă