CtEDO 24.11.2009 Auto

CASE OF MAJERIKOVA v. SLOVAKIA

RESPONDENT
SVK
HOTĂRÂRE
24.11.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF MAJERIKOVA v. SLOVAKIA (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

CAUZUL CU QUADRUL SECȚIUNII DE MAJERÍKOVÁ v. SLOVAKIA (Declarația nr. 21057/06) HOTĂRÂREA STASBOURG 24 noiembrie 2009 FINAL 24/02/2010 Prezenta hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 2 din Convenție. Acesta poate fi supus revizuirii editoriale. În cazul Majeríková v. Slovacia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), ședința ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, președintele, Giovanni Bonello, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii care a deliberat în privat la 3 noiembrie 2009, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 21057/06) împotriva Republicii Slovace depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național slovac, dna Emília Majeríková („reclamantul”), la 10 mai 2006. Reclamantul a fost reprezentat de dl R. Toman, avocat care practică în Bratislava. Guvernul slovac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Pirošíková. La 3 aprilie 2008, președintele Secțiunii a patra a hotărât să anunte cererea guvernului. De asemenea, s-a decis să declare admisibilitatea și meritul cererii în același timp (art. 3). FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1933 și trăiește în Teplička nad Váhom. Acțiunea reclamantului pentru distribuția unei proprietăți La 14 mai 1993, reclamantul și alte unsprezece persoane au depus o acțiune la Tribunalul districtual Žilina pentru stabilirea acțiunilor lor într-o proprietate. Acțiunea a fost respinsă la 24 octombrie 1995. La 6 mai 1996 și la 19 februarie 1997 Curtea Regională Banská Bystrica, fără a hotărî cu privire la fond, a revenit cazul la Curtea de District pentru rectificarea erorilor în hotărârea sa. La 10 octombrie 1997, dosarul a fost depus din nou Curtea Regională Banská Bystrica. Acesta a anulat hotărârea de primă instanță și a trimis cazul la Curtea de District la 30 octombrie 1997. În 2000 Curtea Regională Žilina a hotărât că judecătorul Curții de District a fost prejudecat și că cazul a fost atribuit unui alt judecător. În urma constatării Curții Constituționale (a se vedea mai jos), Curtea de District și Curtea Regională au hotărât în mai multe ocazii cu privire la cererile de măsuri intermediare ale părților. Curtea de District a solicitat, de asemenea, informații suplimentare, a colectat dovezi suplimentare și a invitat părțile la procedura să precizeze cererile lor. Procedura constituțională La 6 octombrie 2005, Curtea Constituțională a constatat că Curtea de District Žilina a încălcat dreptul reclamantului în temeiul art. 48 § 2 din Constituție la o audiere fără întârziere nejustificată și în temeiul art. 6 § 1 din Convenție la o audiere într-un termen rezonabil. 10. Curtea Constituțională a susținut că cauza era complexă din punct de vedere factual, dar nu din punct de vedere juridic și că comportamentul reclamantului nu a contribuit la durata procedurii. Curtea Constituțională a remarcat că Curtea de District, prin comportamentul eronat, este responsabilă pentru o parte majoră a procedurii în fața Curții Regionale. Întârzierile imputabile Curții de District au totalizat 74 de luni. 11. Curtea Constituțională a acordat reclamantului 80.000 SKK (echivalentul de 2,062 euro în acel moment) ca o justă satisfacție în ceea ce privește nerespectarea Reclamantul a solicitat rambursarea costurilor sale juridice în valoare de 941 euro. Curtea Constituțională a ordonat Curții de District să ramburseze reclamantului echivalentul de 479 euro pentru reprezentarea juridică. Dreptul ALEGED VIOLATION AARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEI 12. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil”, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Admisibilitatea 13. Guvernul a opus că, în ceea ce privește procedurile examinate de Curtea Constituțională, reclamantul nu mai poate pretinde că este victimă de o încălcare a dreptului ei la o audiere într-un termen rezonabil. Acestea au susținut că Curtea Constituțională a recunoscut în mod expres o astfel de încălcare și cantitatea de satisfacție echitabilă acordată și plătită fără întârziere nejustificată nu a fost, în mod evident, inadecvată în circumstanțele cauzei. 14. În orice caz, reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne, deoarece i-a fost deschisă să depună o nouă plângere la Curtea Constituțională în ceea ce privește procedurile în urma constatării Curții Constituționale. 15. Reclamantul nu este de acord, a subliniat mai multe întârzieri în cadrul procedurii și a susținut că suma justă de satisfacție acordată de Curtea Constituțională este disproporționată de scăzută în circumstanțele cauzei și că constatarea Curții Constituționale nu a avut un efect preventiv. 16. Reclamantul susține, de asemenea, că nu a fost obligată să recurgă din nou la remediul constituțional. 17. Curtea constată că, la momentul constatării Curții Constituționale, procedura era în suspensie timp de 12 ani și peste 4 luni, la două niveluri de competență. Curtea Constituțională a atribuit reclamantului echivalentul de 2,062 EUR, ca o justă satisfacție în ceea ce privește procedura examinată de acesta și a ordonat Curții de District să evite orice întârziere suplimentară în cadrul procedurii. 18. Sumele atribuite de Curtea Constituțională nu pot fi considerate ca furnizarea unei soluții adecvate și suficiente pentru reclamant, având în vedere jurisprudența stabilită de Curte (a se vedea Scordino c. Italia (n. 1) [GC], nr. 36813/97, §§ 178-213, ECHR 2006-V, și Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, § 65-107, ECHR 2006-V). 19. Având în vedere cele de mai sus, în ceea ce privește procedurile până la momentul constatării Curții Constituționale, Curtea concluzionează că reclamantul nu și-a pierdut statutul de victimă în sensul articolului 34 din Convenție. 20. Întrucât efectele obținute de concluziile Curții Constituționale nu îndeplineau criteriile aplicate de Curte, reclamantul nu a fost obligat, în sensul articolului 35 § 1 din Convenție, să utilizeze din nou remediul în temeiul articolului 127 din Constituție în ceea ce privește procedurile ulterioare constatării Curții Constituționale (a se vedea mutatis mutandis Becová c. Slovacia) (dec.), nr. 23788/06, 18 septembrie 2007). 21. Procedura a început la 14 mai 1993 și sunt încă în așteptare în fața instanței de primă instanță, care au durat deja 16 ani și peste 4 luni. 22. Curtea remarcă că această parte a cererii nu este înclinată în mod manifestat în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. În plus, menționează că aceasta nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 24. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 25. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. în special, în momentul constatării Curții Constituționale, procedurile au fost în suspensie timp de 12 ani și peste 4 luni. În urma constatării Curții Constituționale, procedurile au continuat timp de aproximativ 4 ani, la două niveluri de competență și au apărut întârzieri suplimentare. 26. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „temps rezonabil” 27. Prin urmare, s-a încălcat art. 6 § 1. II. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI 28. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 29. Reclamantul a solicitat 25.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 30. Guvernul a considerat pretinderea pentru prejudiciu moral exagerate, care a lăsat chestiunea la discreție a Curții și a solicitat Curții să țină seama de satisfacția echitabilă acordată de Curtea Constituțională. 31. Curtea, având în vedere suma de compensare deja acordată reclamantului la nivel național, acordă reclamantului EUR Reclamantul a solicitat, de asemenea, 462 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții Constituționale, care nu au fost rambursate în fața ei și 2.607 EUR pentru cele suportate în fața Curții. De asemenea, a solicitat 50 EUR pentru costurile administrative și taxele poștale. 33. Guvernul a solicitat Curtei să respingă cererile pentru costurile de reprezentare juridică suportate în fața Curții Constituționale. Guvernul a considerat cererea pentru costurile suportate în fața Curții exagerate și nu a avut nicio opoziție la atribuirea sumei suportate în mod evident pentru costurile administrative și taxele poștale. 34. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În cazul în cauză, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei de 1 500 EUR în cadrul acestui șef. Interesul implicit 35. Curtea consideră oportun ca dobânda implicită să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, Curtea declară în mod neobișnuit cererea admisibilă; deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume: (i) 5,300 EUR (cincă mii trei sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 1.500 EUR (o mie cinci sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 24 noiembrie 2009, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă